7,953 matches
-
gata, cu atât mai bine. Se cheamă că m-am curățat de o jumătate de milion. Numai nu te grăbi. Caută pe îndelete și când ochești ceva bun, bate-mi o depeșă. Eu vin și facem treaba. Ne-am înțeles? Nebun de bucurie m-am repezit acasă să-i duc Mihaelei minunata veste: ― Vom avea casă! Căsuța noastră! O vilă! Mă așteptam să exulte de bucurie, să mă îmbrățișeze, cu regretul că n-are decât două brațe pentru asta, și să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede! Mai repede! Nu-mi păsa de ce avea să creadă șoferul, chiar dacă m-ar fi luat drept nebun. Pagubă-n ciuperci! Atunci numai de părerea lui nu mă sinchiseam. Portarul spitalului m-a oprit să intru. Vizite după miezul nopții? Unde s-a mai pomenit așa ceva? I-am explicat că e vorba de un caz special, soția mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mură-n gură? N-aveai decât să înțelegi.. Sau să întrebi dacă nu poți înțelege. ― Vă rog iertați-mă, domnule secretar general. Mă pun imediat în legătură cu un arhitect. În mai puțin de două săptămâni cred că va fi gata... ― Ești nebun? Ce tot pălăvrăgești aici? În două săptămîni? Până mâine după-amiază trebuie să fie gata, pricepi? ― Dar... credeți că e posibil... Într-un timp atât de scurt? ― Orice o posibil când știi să vrei. N-au decât să lucreze zi și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
seara, când l-am ascultat, ne-au trecut fiorii pe toți. Dintre astea îmi povestea Engelhard când discutam despre evoluția mea. Și că, într-o seară de vară, Amália s-a aruncat cu halat cu tot în lac după Baár. Nebunul s-a dus să-l viziteze pe Păstorul necunoscut și s-a agățat cu chiloții de alge. L-au reanimat pe mal o jumătate de oră. Și, după ce i-au scos toată mocirla din burtă, în loc să le mulțumească, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai degrabă atenția? Acum, în toamna asta curată, se poate observa totul clar. Dacă te uiți la dreapta, se vede lacul și casa voastră de pe mal. Dar nu te întoarce. În locul Vremurilor fericite, de patru luni, numai funingine. Doar un nebun a putut face una ca asta. Îngrozitor. Știu exact ce simți. Barem de-ar fi dormit acasă domnul Vendel, dar nici măcar atâta. Cei de teapa lui scapă întotdeauna. L-ai cunoscut? — La înmormântare. E un tip înfiorător, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
așa de cineva pe care nu-l cunoști! mi-a răspuns mirată mama. -Eu nu am de unde să știu ce fel de om este, dar unii dintre copii asta spun. Poate că așa zic părinții lor. -Nu, mamă, nu este nebun, dar n-a apucat să se însoare de tânăr și a rămas singur pe viață; asta nu înseamnă că este nebun. -Dar neamuri nu are? am mai întrebat-o pe mama. -Are, dar neamurile lui sunt cu treburile lor iar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este îndreptată. Buzele uscate, care i se mișcau, confirmau faptul că acest om vorbea de unul singur și, deși gura răutăcioasă a lumii ar putea spune acum - dacă n-a și spus deja - că acesta era, pur și simplu, un nebun, ca atâția alții pe lumea asta, adevărul nud este că acesta nu numai că nu era un smintit, dar se afla într-unul dintre acele momente de maximă luciditate, în care, de vrei, de nu vrei, un anumit ceva, căruia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și, cu un licăr cât de mic de prețuire și de recunoștință în inimă, să îi mulțumești. Și asta, ei bine, ar fi trebuit să facă și eroul meu, căci drumul acela, pe care l-a făcut la azilul de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care se găseau acolo și care umpleau sala, dădeau numaidecât impresia că reprezentau doar o umbră palid conturată a ceea ce fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a tânărului, treptat, se preschimbă în nedumerire. Primul gând al său fu numaidecât să se împotrivească și să-și continue neabătut traseul, dar, în aceeași clipă, se răzgândi, dându-și repede seama că niciodată nu trebuie să te împotrivești unui nebun. Așa încât, oarecum desprins din încordarea sa, dar, totuși, încă prudent, se lăsă condus de mâna călăuzitoare, care îl trăgea după dânsa. Curând, aceasta deschise o ușă și, pășindu-i pragul, intrară amândoi în încăpere. Într-adevăr, femeia nu mințise deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-și mai putu stăpâni curiozitatea crescândă, sau nu mai dori s-o facă și, cu o vibrație îndrăzneață și hotărâtă în glas, o întrebă direct, fără ocolișuri: - Spune-mi de ce te găsești aici, Maria! Vreau să aflu! Un azil de nebuni are unica menire să îi găzduiască doar pe aceștia. Tu, însă, nu ești deloc smintită, nu îmi pari... La auzul acestei întrebări, atunci, pe loc, femeia nu răspunse nimic, dar pe față i se așezase deja o mască de adâncă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe chipul tânărului începea să se zugrăvească pronunțat mirarea, amestecată cu mâhnire și cu indignare. El îi ceru din priviri Mariei să vorbească mai departe, iar aceasta îl ascultă numaidecât și zise: - Acum, eu trăiesc într-un azil plin cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul dintre ei. Ei bine, este de mirare cum jumătate din lumea aceasta - cea de afară - nu știe cum trăiește cealaltă jumătate - cea de aici -, și nici, de intuit, nu poate intui. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei de acolo nu încetau să demonstreze că ele există, totuși. Zilele nu conteneau să treacă, și toate o făceau în chip diferit, căci, în viața unui nebun, nicio zi nu seamănă cu alta. Când nu stătea în delir la pat, femeia se preocupa de curățenia din odăița ei, inspectând toate lucrurile și așezându-le atent la locul lor. Astfel, acolo mereu domnea o ordine amănunțită și strategică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care caută toată viața un echilibru și nu găsesc niciodată nimic. Geniul n-are moarte, dar nici noroc 1, spunea poetul, nu-i așa? De bună seamă, sunt pe deplin sigură că pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nimic! Renunț să văd locul unde s-a aflat a doua mare bibliotecă după cea de la Alexandria. Voi rămâne pe vapor. Deși prejudecățile mele sunt mai puternice decât înțelegerea mea, nu mai văd în Theo un ins ridicol și periculos. Nebunii periculoși se cred mari lideri politici, nu poeți. Vor să-i conducă pe alții, nu se duc în croazieră cu bicicleta pe un vapor și cu un rucsac în spate, plin cu coperți ale unei cărți nescrise. Narcis s-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dragostea pură. forme de aer, mașini de vată, ocean mâncam mașini de rugină și visam la gustul mașinilor de vată când te-am cunoscut respiram contururi de tablă, pășeam pe cuie și schele eram numai o formă a aerului dansam, nebun, pe plopi înalți, de carton, de funingine când ți-am dat, pentru prima oară, binețe scriam pentru fete frumoase înalte și scunde, cu carnea tare, hotărâte unele să se bucure altele să fie triste cu mine fiecare zi era o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai pură, spălată pe picioare de preotul care îți va da mâna miresei tale, a prințesei luo na. șase în al patrulea loc: pe mijlocul șoselei te întorci, doar cu o cămașă albă pe tine, ca aceea din spitalele de nebuni, pe mijlocul șoselei pe care trec mașini furibunde cu două sute de kilometri pe oră, bară la bară, motociclete care urlă spart a tablă încinsă, camioane din care cad saci și bucăți de beton și de uitare, pe mijlocul șoselei te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Dar pe atunci nu-mi puneam astfel de întrebări. Vedeam clar numai cu intermitențe, și aceste lucidități nu cauzau frici zadarnice. Când eram asupra vreunei lecturi, mă mulțumeam de cele mai multe ori cu aproximații din partea ei, și eu continuam, ca un nebun, să-mi monologhez părerile și eram fericit. Când, deci, în fața unor chestiuni destul de precise, mă lăsam înșelat, cu atât mai mult nu puteam să-mi dau seama întrucît admirația Irinei pentru natură era profundă, aci, unde afirmațiile nu se pot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu credința neînsemnătății mele și a superiorității celuilalt. Ioana se schimbase, lăsîndu-mă în voia tuturor îndoielilor. Încercarea de a o înțelege era încercarea tragică de a-i reda încrederea în inteligența mea. Semănam cu elevul fără memorie, învățînd ca un nebun ca să fie egal cu unul cu memoria bună, în ascuns, căci e umilit să-și arate inferioritatea. Printre alte păreri susținute cu pasiune de Ioana, era: "Vă iubesc pe amândoi, sunteți complect opuși, dar egali". Examinate aceste vorbe de un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încercînd să reconstituiesc conversația lor. Fiecare gest al interpreților căpăta o importanță capitală, și-mi storceam creierul ca să fac și eu reflecțiile cele mai inteligente cu prilejul lor. Au admirat? Au ironizat? Au povestit o amintire cu ocazia imaginii? Ce nebun sunt! Dar ce nenorocit! M-am gândit mult la această scenă, ca și cum toată ființa Ioanei s-a concentrat atunci. Când i-am povestit-o de curând, ea nu și-a mai adus deloc aminte ( nu se prefăcea, căci își găsea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stăpâni lacrimile. În adâncul sufletului, Goto simțea același lucru ca și oamenii săi, dar când văzu expresiile de pe chipurile soldaților din jur, se reculese rapid. Le vorbi cu veselie forțată: — Ce? Se aud sunete de koto din tabăra inamică? Ce nebuni! De ce să cânte ei la koto? Asta arată ce sentimentali sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață din sat și încearcă să se distreze. E de neiertat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar ar trebui să pornească după plecarea armatei. Și, din acest motiv, nu te putem lăsa numai pe tine. Trebuie să vii și tu cu noi. Aproape nebun de fericire, Ujiie se întoarse spre cartierul general de stat major și strigă cu glas puternic: — Senior Mosuke! Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu șireturile dezlegate. Eugen îi tăie calea. Tu n-auzi? Stai pe loc! Băiatul îl ocoli fără o vorbă și fără să-și ridice măcar privirea spre el. Doar încetă să croiască bălăriile și își văzu de drum. Hei, măi nebunule! strigă încă o dată Eugen în urma lui. E zonă interzisă! Se fac trageri acolo. Oricând poate să te nimerească un glonte rătăcit. Tu n-auzi? Chiar în clipa aceea se răspândi peste întinderea câmpului, venind de departe, ecoul unei împușcături, urmată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]