6,985 matches
-
de Vest a fost unul mai ales economic. Flotele de comori ale Spaniei și Portugaliei au fost atacate de inamicii lor, iar avanposturile coloniale au fost supuse raidurilor efectuate fie de flote de corsari angajate pentru profit de nobili și negustori, fie de o combinație de vase militare și particulare. Aceste flote atacau așezări slab apărate și le jefuiau sau cereau răscumpărării în bunuri sau sclavi, uneori în beneficiul plantațiilor învingătorului. Singura schimbare permantentă de control a avut loc în St
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Newfoundland și Acadia. Insula Saint Kitts, anterior împărțită între Franța și Marea Britanie a fost cedată în întregime celei din urmă. Franța a fost obligată să recunoască suzeranitatea britanicilor asupra indienilor Iroquois și să deschidă comerțul cu triburile îndepărtate de indieni negustorilor de toate neamurile. Franța și-a păstrat celelate posesiuni nordamericane antebelice, inclusiv Île-Saint-Jean (astăzi Insula Prințul Edward) precum și Île Royale (astăzi Insula Cape Breton), pe care a înălțat cetatea Louisbourg. După semnarea tratatelor de la Utrecht, francezii au continuat conflictul cu
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
este un roman de aventuri scris de Jules Verne. Romanul a fost serializat în "Magasin d'Éducation et de Récréation" între 1 ianuarie și 15 octombrie 1883, fiind publicat apoi în volum pe 15 noiembrie același an. Kéraban este un negustor turc care trăiește în Istanbul. Într-o zi, invitându-l pe partenerul său de afaceri olandez la cină în locuința sa situată de cealaltă parte a strâmtorii Bosfor, află că s-a instituit un impozit pentru fiecare traversare cu barca
Kéraban Încăpățânatul () [Corola-website/Science/321311_a_322640]
-
un băștinaș și de un copil negru descoperă un trib necunoscut, care trăiește în copaci. Cei doi eroi, un francez și un american pe nume Max Huber și John Cort, îl însoțesc în călătoria lui prin Congo pe Urdax, un negustor portughez de fildeș. Aventurile celor doi încep în timpul călătoriei de întoarcere. Călăuziți de băștinașul Khamis - care îi ghidează prin Africa sălbatică - ei îl întâlnesc pe Llanga, un copil negru. În periplul lor, cei patru au de înfruntat o serie de
Satul aerian () [Corola-website/Science/321323_a_322652]
-
s-a născut în jurul anului 1422 în comitatul Kent din Anglia. El este considerat părintele tiparului englezesc. În anul 1438 el a devenit ucenicul lui Robert Large, un negustor bogat, care a devenit lord primar al Londrei. Robert a murit în anul 1441, astfel că William s-a mutat la Bruges, centru comercial european de lână, unde timp de 33 de ani a fost negustor de postavuri, devenind un
William Caxton () [Corola-website/Science/320543_a_321872]
-
lui Robert Large, un negustor bogat, care a devenit lord primar al Londrei. Robert a murit în anul 1441, astfel că William s-a mutat la Bruges, centru comercial european de lână, unde timp de 33 de ani a fost negustor de postavuri, devenind un membru din ce în ce mai prosper și influent al comunității de tranzacționare engleză în Flandra și Olanda. În perioada cuprinsă între anii 1462-1465 și-a început activitatea ca ,Guvernator al națiunii engleze a Aventurilor Merchant”. Această poziție importantă implica
William Caxton () [Corola-website/Science/320543_a_321872]
-
în 1476, va înființa prima tipografie din Anglia, în incinta Mănăstirii Westminster. Prima carte tipărită la Westminster a fost ,Dictes of Sayengis of the Phylosophres”, tipărită pe 8 noiembrie 1477. Cărțile lui au fost apreciate, astfel că regii, nobilii și negustorii bogați erau cumpărătorii lui Caxton, care uneori comandau cărți speciale. William Caxton are și meritul că a editat prima carte englezească ilustrată-,The Myrrour of the Worlde”(1481). De asemenea, a imprimat o mare parte din literatura engleză disponibilă lui
William Caxton () [Corola-website/Science/320543_a_321872]
-
1871. Până la începutul secolului al XIX-lea nu au existat evrei la Gura Humorului. Primii evrei s-au stabilit aici în jurul anului 1835 odată cu alte grupuri etnice (cum ar fi germanii emigrați din Boemia). Ei erau de meserie meșteșugari și negustori, lucrând și ca furnizori ai armatei austriece de ocupație. La acea dată, Gura Humorului era o mică localitate cu 200 căsuțe din lemn și cu o populație de aproximativ 700 de locuitori, printre care și 5 familii evreiești. În a
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
antebelică, cetățenii evrei erau reprezentați în consiliul local, iar între anii 1908-1910 Saul Schieber, proprietarul unui magazin de papetărie, a fost viceprimar al orașului. Începerea primului război mondial (1914) a adus cu sine și acțiuni antisemite. În noiembrie 1914 familia negustorului evreu Erler a fost ucisă de coloniștii germani din Boemia. Ocuparea orașului Gura Humorului de către trupele rusești a avut ca efect incendierea a 120 case și prăvălii. După primul război mondial și Unirea Bucovinei cu România, germanii au emigrat în
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
Mare. Ea a fost construită la începutul secolului al XX-lea. Primii evrei au sosit în târgul Rădăuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea venind din Galiția, dar și din localități ca Siret, Storojineț, Cernăuți, Suceava, Mihăileni sau Gura Humorului. Negustorul Iossel Reichnenberg, sosit în 1796, este primul evreu cunoscut aici. Registrul de taxe din 1807 consemnează existența a trei familii evreiești la Rădăuți. Autoritățile austriece nu au încurajat instalarea familiilor evreiești la Rădăuți. În anul 1816, contele Hardegg, trimisul Curții
Sinagoga de pe str. Topliței nr. 10 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/320570_a_321899]
-
celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre"" a lui Giorgio Văsari. S-a născut în 1449 la Florența, numele său complet fiind Domenico di Tommaso di Currado di Doffo Bigordi. Tatăl, Tommaso Bigordi, era negustor de mătasuri și mărunțișuri. Ghirlandaio a fost cel mai mare din cei șase copii din prima căsătorie a tatălui. O soră de-a să, din cea de-a doua căsătorie a tatălui, a fost soția pictorului Sebastiano Mainardi. Domenico deprinde
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
externe turce și mai apoi asupra întregului sistem birocratic otoman. O importanța deosebită a avut în această perioadă tradițiile maritime puternice ale locuitorilor insulelor din Marea Egee, laolaltă cu apariția începând din secolul al XVIII-lea a unei puternice clase a negustorilor, a căror bogăție a permis fundarea de școli, biblioteci și finanțarea studiilor tinerilor greci în universități occidentale. Studenții greci au intrat în contact în Europa Occidentală cu ideile Iluminismului, Revoluției Franceze și naționalismului romantic european. Intelectualii influenți ai diasporei elene
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
engleză". După o activitate scurtă în domeniul afacerilor, Sabatini a început să lucreze ca scriitor. A scris nuvele în anii 1890 iar primul său roman a apărut în 1902. În 1905 s-a căsătorit cu Ruth Goad Dixon, fiica unui negustor din Liverpool. Lui Sabatini i-a fost necesar aproape un sfert de secol de muncă dificilă înainte de a avea succes cu "Scaramouche" în 1921. Minunatul român despre Revoluția Franceză a devenit un best-seller internațional. A fost urmat de românul "Captain
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
Iași). În secolele XVI și XVI, Hârlăul era un târg important al Moldovei, aici existând o curte domnească și două biserici domnești (una ctitorită de Ștefan cel Mare și alta de Petru Rareș). Ca urmare, s-au stabilit meseriași și negustori străini care au format o mică comunitate catolică. Primul misionar care menționează existența unei biserici catolice la Hârlău este călugărul franciscan Francesco Pastis di Candia într-un raport al său, datat cu aproximație în anii 1595-1596. Un raport anonim italian
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
crescut la 80.000. Londra și-a pierdut cel puțin o jumătate din numărul de locuitori în timpul pandemiei numite Moartea neagră de la mijlocul secolului al XIV-lea, dar importanța sa economică și politică a stimulat recuperarea rapidă în ciuda altor epidemii. Negustorii londonezi s-au organizat în bresle care controlau practic orașul și îl alegeau pe primar (Lordul Primar). Londra medievală avea străzi înguste și întortocheate, iar majoritatea clădirilor erau ridicate din materiale care ardeau ușor, ca lemnul și paiele, ceea ce a
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
ceea ce a făcut ca focul să fie o amenințare continuă. Salubrizarea orașului era insuficientă. În timpul reformei protestante engleze Londra a fost principalul focar al protestantismului în Anglia. Legăturile sale comerciale strânse cu centrele protestante din nordul Europei, comunitățile mari de negustori, numărul uriaș de locuitori și rolul său de centru de comerț cu tipărituri au contribuit la răspândirea ideilor reformei religioase. Înainte de reformă, mai mult de jumătate din suprafața Londrei era proprietatea mănăstirilor și a altor instituții bisericești. De aceea, acțiunea
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
Charterhouse a fost una din principalele școli publice din Londra până când a fost mutată în Surrey. Pe locul acesteia funcționează Facultatea de Medicină a Universității Queen Mary. Locul de întâlnire al londonezilor în cursul zilei era naosul Catedralei Saint Paul. Negustorii își dirijau afacerile din nave și foloseau baptisteriul ca tejghea pentru plăți; avocații își primeau clienții lângă anumite coloane; șomerii căutau de lucru. Curtea bisericii era centrul comerțului cu cărți, iar strada Fleet era un centru de divertisment public. Popularitatea
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
10 ani înainte. Această catedrală a înlocuit-o pe cea veche care fusese complet distrusă de Marele Incendiu din 1666. Catedrala este considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase din țară și un exemplu rafinat de arhitectură barocă. Mulți negustori din țări diferite au venit la Londra pentru a face comerț cu mărfuri. De asemenea, tot mai mulți migranți au venit la Londra mărind numărul locuitorilor. Mulți oameni s-au mutat aici pentru a lucra sau a face afaceri, astfel
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
cer, iar Soarele și planeta Venus încep să se apropie. Perechii de exploratori i se adaugă în curând alte persoane, dând naștere unei mici colonii: un conte rus și echipajul iahtului său, un grup de spanioli, o tânără italiancă, un negustor evreu și un profesor francez care le dezvăluie faptul că au fost luați de pe Pământ de o cometă, pe care a botezat-o Galia. Singurii locutori ai acestei lumi care nu li se alătură sunt un grup de soldați britanici
Hector Servadac () [Corola-website/Science/320767_a_322096]
-
se odihnește Maria, soția starostii Panteilemon Dobrin. 1727.”" - dovadă că localitatea s-a refăcut și a continuat să fie populată. În 1766 domnitorul Moldovei Grigore Ghica dăruiește o parte a Bălților Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași, iar cealaltă parte - unor negustori, frații Panaite. Conform recensământului organizat de generalul rus Rumeanțev la 18 iunie 1774, când localitatea era un sat ca multe altele, cu 129 de gospodării, dintre care numai 42 plăteau bir. Scutire aveau 80 de postași, 2 preoți, un căpitan
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
și o văduvă. Ca și la atestarea din 1766, moșia aparținea aceluiași boier Panaite Alexandru. Frații Constantin, Alexandru și Iordache se îndeletniceau cu comerțul. Familia Panaite a folosit poziția favorabilă a Bălților, situat la intersecția marilor căi comerciale, și experiența negustorilor locali în a organiza iarmaroace, contribuind la dezvoltarea târgului. Au fost construite noi drumuri, case poduri. În centrul târgului a apărut o piață largă unde se desfășurau iarmaroacele. În 1791, la inițiativa lui Gheorghe Panaite a început construcția unui mare
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
edificiu de piatră - Catedrala Sfântul Nicolae, care a durat aproximativ 5 ani. Catedrala Sf. Nicolai fusese construită după modelul bisericilor romano-catolice, proiectul a fost executat de arhitectul vienez Veisman. Pentru construcția ei boierul Panait a invitat din Galiția 300 de negustori armeni, intenționând să facă o biserică catolică dar negustorii armeni nu au venit și atunci ea a fost sfințită ca una ortodoxă. Unul din pictorii care au zugrăvit biserica a fost originar din Bălți - Austafiu. El a pictat iconostasul și
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
aproximativ 5 ani. Catedrala Sf. Nicolai fusese construită după modelul bisericilor romano-catolice, proiectul a fost executat de arhitectul vienez Veisman. Pentru construcția ei boierul Panait a invitat din Galiția 300 de negustori armeni, intenționând să facă o biserică catolică dar negustorii armeni nu au venit și atunci ea a fost sfințită ca una ortodoxă. Unul din pictorii care au zugrăvit biserica a fost originar din Bălți - Austafiu. El a pictat iconostasul și o parte din cupole. Aptitudinile sale au fost observate
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
fost marcată printr-o ceremonie pe partea indiană, la care au participat oficiali din ambele țări, inclusiv ministrul-șef al Sikkimului Pawan Kumar Chamling, ambasadorul chinez în India, și președintele Regiunii Autonome Tibetane, Champa Phuntsok. O delegație de 100 de negustori indieni și 100 tibetani a trecut granița înspre țara vecină. În ciuda vântului rece și a ploii, la ceremonie au fost prezenți numeroși alți oficiali, localnici și jurnaliști. Gardul de sârmă ghimpată dintre India și China a fost înlocuit de o
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
grajduri pentru caii de olac (de schimb), ateliere de reparații ale rotarilor și harabagiilor, cantonul pentru întreținerea și repararea drumului și podurilor, precum și locul de pază al arnăuților. Marele scriitor român Mihail Sadoveanu (1880-1961) menționează Hanul din Drăgușeni în povestirea "Negustor lipscan" din volumul Hanu-Ancuței (1928). Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pe când aducea marfă de la Lipsca către Iași, negustorul Dămian Cristișor oprește carele la Drăgușeni, unde este nevoit să-i dea "privighetorului" un baider roșu de lână de India pentru ca acesta
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]