7,150 matches
-
alert. Dar Mitulescu (al cărui scenariu este scris în colaborare cu soția sa, Andreea Vălean) încearcă ceva mai mult : o evocare nu doar realistă, plină de amănuntele unei atmosfere făcute din mici acomodări, ci și oarecum poetică sau realist magică. Nostalgia nu este după epoca Ceaușescu, ci după un timp în care regizorul și colaboratorii săi au fost copii sau adolescenți. Despărțirea de acea epocă (un fel de Ciao, Ceaușescu, așa cum se intitula o cronică apărută astăzi în Le film français
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cea mare parte inedită, am preluat-o din manuscrisele lăsate moștenire hușenilor de către Petru P. Harnagea, absolvent al Liceului de băieți (promoția 1918-1926), anume: Cartea de onoare închinata Hușului (1979) sau „drag, oraș al copilăriei mele, a cărui amintire și nostalgie o port mereu în suflet, de când l-am părăsit” și Oameni de seamă din ținutul Hușului, album închinat strămoșilor săi și ai soției sale Alexandrina Cireș Harnagea, „care se trag din familii de răzeși, plecați din satele Grumezoaia și Hurdugi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de împrejurimile urbei episcopale și de centrul viticol pe care Cantemir îl asocia cu a doua podgorie din Țară Moldoveiși nu numai. 3. Nu în ultimul rînd se cuvine a sublinia faptul că instituția la care nentoarcem cu respect și nostalgie reprezintă și astăzi un semnificativ for de răspîndire a luminii adevărului, fiind slujita - în continuare - de profesori cu vădita expertiză, multi cu grade didactice și gradații de merit, iar unii cu doctorat în științe, dar și cu audiență dincolo de granițele
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
odaia ta cu culorile frun zei din Luxembourg, biuroul tău cu lampa de cristal roșu, care nu se aprinde, biblioteca roșie, colțul tău, fără unele lucruri care au plecat cu tine și casa toată încremenită sub lava amintirei și a nostalgiei ca după o erupție de vulcan, colcăind încă fierbinte de amintirea despărțirei noastre. Natural, întâi scrisorile tale. Le-am desfăcut febril și cum citeam, parcă descătușam cuvintele, care zburau prin casă și umpleau casa cu prezența ta. În fond, ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dacă merge totul bine, îți promit că o să fac tot posibilul ca să am hârtia aceea gata în luna iunie și atunci, iubita mea, voi avea imensa, minunata fericire de a te vedea. [...] Sâmbătă, 22 noiembrie [1947] [...] Te rog învinge-ți nostalgia; nu intra în panică atunci când scrisorile mele nu sosesc la timp; nu din cauza vreunei boli nu ți-aș scrie, căci am s-o fac chiar și având febră mare, cât timp voi fi conștientă. Ți-aduci aminte, în ajunul plecării
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de primejdii, fără lașități [...]. Tu du-ți drumul vieții curajos și brav, draga mea. Gândește-te fără sbucium la mine; și eu sunt o curajoasă și-am dat dovada: făgăduiește-mi că nu te vei chinui cu cafard-uri și nostalgii. Fii plină de încredere. Eu am o imensă încredere în tine, iubirea mea cea mare. Mamina te sărută, delicat și trist II 24 noembrie 1947, luni De dimineață am fost la școală patru ore; cam obositor și dur. M’am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nestins, de o toropeală buimacă, găsesc în mine resurse de energie și de credință. Trăiesc un soi de fericire nemaicunoscută: să mă întind în patul cu cearceafuri răcoroase, să aprind veioza, să întorc spatele lumii și să mă afund cu nostalgie și încântare în somnul care mă reface. În fiecare dimineață mă trezesc tresărind, în bătăile inimii mele neliniștite. În fiecare dimineață îmi spun: Doamne, ce mai trebuie să fac și astăzi? În fiecare dimineață îmi aduc aminte că nu ești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înlocuiască toate cântecele de la T.S.F. E adevărat că amurgul mi-a năpădit camera, ce zic eu năpădit, s-a instalat în cameră, și nu e amurgul, ci noaptea neagră, care scutură tot praful negru, de cărbune, al acestor mistere și nostalgii. Draga mea... Crăciunul, acest nou Crăciun al despărțirii noastre, al patrulea, e pe sfârșite și l-am petrecut destul de bine; la urma urmelor, am primit două vizite, am avut un mic dejun gustos, un prânz bun, acest radio nesperat, telefoane
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
așa de multe, care-mi veneau de la tine, alese de tine, atinse de frumoasele tale mâini fremătătoare și nobile. Aș fi vrut să-ți povestesc prima mea întâlnire cu scumpul tău chip adorat, cu privire severă, încărcată de tristețe, de nostalgie, de melancolie. Acum e duminică; sunt singură cu portretul tău. Mi se pare din ce în ce mai frumos. La început mi-a fost puțin teamă de chipul tău aproape tragic pe care nu puteam ghici nici măcar o umbră de zâmbet. Draga mea, dulcea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dea nici un ban... adică, le-aș face chiar o favoare! Așa că, în drumul înapoi spre Barneys. îmi scot mobilul și formez numărul alor mei. În clipa în care mami răspunde, aud în fundal sonorul de la Crimewatch și mă apucă o nostalgie subită pentru locul în care m-am născut. Mi-i și imaginez pe mami și pe tati stând în sufragerie, cu draperiile trase și șemineul electric pâlpâind plăcut. — Bună, mami! — Becky! exclamă ea. Ce bine îmi pare că m-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
publice românești. Din nou, viciile „evreului imaginar” au prevalat, punând În umbră virtuțile „evreului real”. Când Nicolae Iorga - pe care nu-l putem bănui de filosemitism - a vizitat SUA În 1930, el a fost profund surprins de puternicele sentimente de nostalgie, dragoste de țară și loialitate pe care le nutreau evreii emigrați din România față de patria lor natală. Astfel de sentimente erau și mai profunde la foștii militari, care luptaseră cu arma În mână În războiul de reîntregire a țării : „Foștii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
program național în sensul în care îl înțelege mișcarea națională din secolul al XIX-lea. Nu exista o mișcare națională evreiască care să conducă energiile spre realizarea unui stat evreu în Eretz Israel, exista doar un atașament mistic, care întreținea nostalgia față de Sion. Emanciparea evreilor din Europa occidentală și asimilarea lor în cadrul națiunilor în care trăiau a făcut posibilă deschiderea evreilor spre planul politic și, în acest context, sionismul a putut formula într-un proiect politic. Mișcarea naționalităților care străbate Europa
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Sever la suprafață, era însă - fapt pe care l-am înțeles destul de tîrziu - generos prin curiozitatea față de „celălalt”, sensibil la „alteritate”. L-am prins, în acești ani ai corespondenței, într-un moment al vieții sale cînd lăsase porțile întredeschise, cu nostalgii de evocator reprimat, gata să dea drumul unor secrete biografice. Din păcate, mereu încrezător în răbdarea timpului, iar uneori copleșit de treburile cotidiene, am ratat oportunitățile (schițate în scrisori) de a dialoga amplu și de a pătrunde mai adînc în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Burghelești cu care să-și altoiască urmăritorii?! Obsesia legionară revenise și În acest document cu toate că se știa FOARTE PRECIS și la cea mai Înaltă treaptă a conducerii comuniste că ideile vechii „Gărzi de Fier” rămăseseră doar la nivelul nostalgiilor exprimate pe ici, pe acolo, Însoțite și de mici oftaturi. „În vederile și concepțiile sale politice se resimte influența legionarilor cu care este În relații mai apropiate”, adăugase locotenent-colonelul Alexandru Călinoiu. m. Infamă diversiune securistică Ofițerii de Securitate din acele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să mă apăr, să spun că o hipersensibilitate la valorile Hollywood-ului din anii 30-40 nu-i un semn de slăbiciune și cu atît mai puțin unul de boală ; chiar a fost o epocă de glorie din istoria filmului și nostalgia e sentimentul mai mult sau mai puțin inevitabil al oricărui cinefil dotat cu gust și confruntat cu filmele prea puțin glorioase ale Hollywood-ului de azi. Dar această nostalgie, care ar fi trebuit să se formeze treptat, ca efect al unui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
boală ; chiar a fost o epocă de glorie din istoria filmului și nostalgia e sentimentul mai mult sau mai puțin inevitabil al oricărui cinefil dotat cu gust și confruntat cu filmele prea puțin glorioase ale Hollywood-ului de azi. Dar această nostalgie, care ar fi trebuit să se formeze treptat, ca efect al unui întreg proces de cunoaștere și înțelegere, pare să fi intrat de la început în mine da, ca o boală , favorizată de rigorile ceaușismului tîrziu (televizorul alb-negru, filmele puține și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ce mai, Dumnezeu al veseliei ! Bătaia asta cu pumnul în piept duce inevitabil la ocazionale accese de naționalism smiorcăit (la Păcală Senior, pe tema celor care vînd fabricile noastre și sug tot ce-a mai rămas din țărișoara asta), de nostalgie egalitaristă (tot la Senior), de justițiarism (la Păcală Junior, care declară că votează cu țepeș) și de antiamericanism ( Ne dăm pe mîna lor și pe limba lor... ) ; în fine, duce la ceea ce Saizescu ar numi dimensiunea actuală a filmului, iar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
el o gagică, iar de împușcat împușcă mai puțin decît Nicolaescu însuși. E greu să nu-l suspectezi pe regizorul star că dinadins își ține la margine copia mai tînără, pe care o dorește îndeajuns de vizibilă încît să trezească nostalgia după original și totodată îndeajuns de ștearsă încît să n-aibă nici o șansă de a înlocui originalul. Ce e consternant (și un pic dezarmant) la Nicolaescu nu e faptul că-i un narcisist, ci faptul că e un narcisist atît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de viață ca pe niște temniceri, deși dușmanul nostru real al nostru, al tuturor e de fapt timpul. E despre faptul că viețile celor mai mulți dintre noi pur și simplu nu ies așa cum ne-am imaginat că vor ieși și despre nostalgia noastră după o libertate care de fapt n-a fost niciodată atît de neîngrădită și nici atît de plăcută, cum ne-o amintim noi. E despre faptul că ne uzăm și murim. Muntean e un dirijor virtuoz de pasaje dialogale
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vadă mișcîndu-se. Tabloul e de o frumusețe săgetătoare lumina e ca a unei zile din copilărie care în memorie a devenit perfectă , dar mișcările formalizate ale jocului au ceva ciudat, neliniștitor. Nu știm prea bine ce observăm : plămada unei viitoare nostalgii sau a unei viitoare bîntuiri ? Așa se deschide filmul de debut al lui Juan Antonio Bayona, Orfelinatul. El culminează, 90 de minute mai tîrziu, cu o altă partidă de leapșa, care reunește, după mulți ani, aceiași jucători. Laura (BelØn Rueda
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un concitadin, Ion lliescu, a ajuns președintele țării, i-a determinat pe mulți olteniteni să se creadă mai mult sau mai putin rude cu acesta. S-a nascut chiar un fel de mit, multi localnici povestind cu un fel de nostalgie întâmplări închipuite, de năzbâtii și jocuri de copilărie pe care le-au împărțit cu "puștiul" Ion Iliescu, în anii interbelici. În mica urbe, oricine este dispus să dea relații despre președintele ales dar tot oricine îndruga tot felul de povești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
organizația lui Arafat. Liderul palestinian și-a făcut în anii '50 studiile de inginerie la Moscova, alături de un Iliescu sau un Mandela. Aflat în România, în aprilie 1994, cu ocazia Forumului "Crans-Montana" de la București, Yasser Arafat și-a amintit cu nostalgie de serile moscovite și de colegul său roman de studenție, Ion Iliescu. "Am fost colegi la Moscova, numai că Iliescu, spre deosebire de mine, era șef mare", a precizat amuzat Arafat. Dublă structurare - politică și teroristă - a unei organizații subversive a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Ceaușescu au fugit. Nu se mai trage. S. B.: Dar de unde? Din momentul acela au murit mai mulți. M. M.: Exact. Atunci care e realitatea? Nu-s nostalgic, dar mă întreb. S. B.: Nu, că aici nu e vorba de nostalgie, e vorba de ce-au făcut cei de după, organizatorii. M. M.: Bun, ziceți că Ceaușescu ne-a înfometat. Acum avem alimente dar n-avem cu ce le lua. Marea majoritate nu are cu ce. S. B.: Nu-i chiar așa
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
din timp o presupune o formă de dezangajare subtilă, o depeizare discretă. Semnificativ, imediat ce a avut mijloacele, Caragiale a ales să trăiască la Berlin, capitala unei țări aflate la antipodul mentalitar și civilizațional al țării sale. Fără regret și fără nostalgie. Mi se pare că semnificația reflecției lui Julien Benda în Trădarea cărturarilor cu privire la rolul pe care trebuie să-l asume intelectualul occidental se regăsește în această ieșire din epocă pentru a o vedea mai bine, mai nuanțat. Julien Benda indica
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am stat toată ziua vizitând o retrospectivă uriașă a unuia dintre cei mai cunoscuți pictori contemporani, Antonio Lopez y Garcia, și apoi sălile cu artă modernă, Picasso, Dali, Miro, Gris etc. etc. „Guernica” - imensă și impresionantă; „Marele masturbator”; „Omul invizibil”; „Nostalgie atomică” de Dali, și altele. Picasso, cu întreaga gamă pregătitoare a uriașului tablou cenușiu, pomenit mai sus, fascinant și hipnotizator; pictori moderni îndrăzneți și plini de forță, experimentând cu îndrăzneală (curaj) și unii chiar lăsând în urmă opere specifice unei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]