KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...261 262 263 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

făcut o injecție cu vitamina K, menită să-mi coaguleze sângele. Cosangvinizarea e un lucru comun În zona Apalașilor, ca și diformitățile genetice, dar sora Rosalee n-a observat nimic neobișnuit la mine. Era preocupată de o urmă movulie de pe obrazul meu, crezând că este un semn din naștere. S-a dovedit a fi un rest de placentă și s-a dus la spălat. Sora Rosalee m-a dus Înapoi la doctorul Philobosian pentru examenul anatomic. M-a pus pe masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cu o mână, ca să fie sigură. Observase că mâna doctorului tremurase În timpul nașterii. În 1960 doctorul Nishan Philobosian avea șaptezeci și patru de ani. Avea un cap ca de cămilă, cu gușa atârnând, și toată activitatea i se reflecta În obraji. Părul alb Îi Înconjura ca un nimb capul, de altminteri chel, și Îi umplea urechile mari de parcă ar fi fost vată. Ochelarii lui de chirurg aveau atașate lupe dreptunghiulare. Începu cu gâtul, căutând cute suspecte. Îmi numără degetele de la mâini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cum crește În ea un sentiment ciudat. Se Întindea În spațiul dintre panică și tristețe. Era ca un gaz care o făcea să se umfle. Curând ochii i se deschiseră brusc, căci recunoscu sentimentul: era fericire. Lacrimile Îi curgeau pe obraji, deja Îl ocăra pe Dumnezeu pentru că Îi luase soțul, dar de cealaltă parte a acestor emoții firești era o ușurare cu totul ieșită din comun. Se Întâmplase ce era mai rău. Asta era: cel mai rău lucru. Pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
tortul meu, cu cele șapte lumânări. Pe tăcute, buzele mamei mele Îmi șoptesc să-mi pun o dorință. Ce mi-am dorit oare la șapte ani? Nu-mi mai aduc aminte. În film mă aplec În față și, umflându-mi obrajii ca Eol, suflu În lumânări și le sting. Într-o clipă, acestea se reaprind. Le sting din nou. Se Întâmplă același lucru. Și apoi apare Capitolul Unsprezece râzând, amuzat În sfârșit și el. Și așa s-au sfârșit filmele noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
O, Doamne! Scumpete, pot să vorbesc cu tata? ― Un minut, vă rog. Am pus jos receptorul roz, m-am dus În dormitorul părinților mei și l-am trezit pe tata. ― E domnul Fioretos. ― Jimmy? Iisuse, ce vrea? Și-a ridicat obrazul de pe pernă, iar pe obraz i se vedea amprenta unui pistol. ― Zice că se răscoală cineva. Moment În care tatăl meu a sărit din pat. De parcă ar fi avut În continuare șaizeci și cinci de kilograme și nu optzeci și cinci, Milton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
vorbesc cu tata? ― Un minut, vă rog. Am pus jos receptorul roz, m-am dus În dormitorul părinților mei și l-am trezit pe tata. ― E domnul Fioretos. ― Jimmy? Iisuse, ce vrea? Și-a ridicat obrazul de pe pernă, iar pe obraz i se vedea amprenta unui pistol. ― Zice că se răscoală cineva. Moment În care tatăl meu a sărit din pat. De parcă ar fi avut În continuare șaizeci și cinci de kilograme și nu optzeci și cinci, Milton a sărit În aer ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Lampa de veghe nu mai conținea petrol, ci era un bec electric. Timp de trei zile n-am primit nici o veste de la Milton. Când Tessie se Întorcea din călătoriile ei până la parter, Începusem să detectez, pe lângă dârele de lacrimi de pe obraji, vagi urme de vinovăție. Întotdeauna moartea Îi face pe oameni practici. Așa că În timp ce se afla la parter, căutând hrană, Tessie scotocise și prin biroul lui Milton. Citise clauzele poliței sale de asigurare de viață. Verificase soldul contului lor de pensie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
acestea, doctorul Phil devenea o fosilă. La controlul meu medical anual din 1972, a folosit metode de diagnosticare care erau În vogă la facultatea de medicină În 1910. Era o șmecherie când se prefăcea că-mi trage o palmă peste obraz, ca să-mi verifice reflexele. Mai avea el o procedură, când mă asculta la plămâni cu un pahar de vin. Când Își apleca urechea să-mi asculte inima, mi se oferea o viziune aeriană a Galapagosului de cruste de pe creștetul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
masculine secundare, Înainte să se audă pe culoare șoapte la adresa mea și Înainte ca fetele să se gândească bine Înainte să-și pună capul la mine În poală - În clasa a șaptea, când părul meu era lucios și nu sârmos, obrajii Încă netezi, mușchii nedezvoltați, și totuși, În mod invizibil și totuși inconfundabil, Începusem să eman un soi de masculinitate prin felul În care aruncam În sus și prindeam guma de șters, de exemplu, sau prin felul În care mă năpusteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
tub de decolorant Jolén Crème, pentru când eram Între programările la Lâna de Aur. Intercalate printre aceste obiecte totemice mai zăceau bețigașe cu vată și dischete demachiante, creioane pentru contur de buze, fard de pleoape Max Factor, rimel, fard de obraji și tot ce mai foloseam În lupta fără șanse de câștig pe care o duceam ca să mă fac frumoasă. În sfârșit, ascuns În fundul dulăpiorului, era pachetul de tampoane Kotex, pe care mi le dăduse mama Într-o zi. ― Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
parte. Și-a dus o mână la frunte, apoi și-a trecut-o prin păr, spre creștet, ca pe o greblă, cu degetele lăsând În urmă brazde. În Încheierea gestului, a scuturat puțin din cap: o Înfloritură. I se ivise obrazul, ceea ce permitea apropierea. Se trase lângă mine. Am Împins cartea pe crăpătura dintre băncile noastre. Obiectul s-a aplecat peste ea. ― De unde? ― În capul paginii o sută doisprezece. Descrierea scutului lui Ahile. Până atunci nu mai fusesem niciodată atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
era În continuare mută. Din gât Îi scăpă un gâlgâit. Cu bruschețea unei descărcări electrice, fața i se făcu albastră. Chiar și de pe rândurile din spate oamenii vedeau cum oxigenul Îi părăsește sângele. Rozul i se scurse pe frunte, pe obraji, pe gât. Mai târziu, Obiectul Obscur se jură că Maxine se uitase la ea cu un fel de implorare În ochi, că văzuse lumina pierind din ochii lui Maxine. După spusele doctorilor Însă, acest lucru probabil nu era adevărat. Înfășurată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
lăsate de filtru. Uneori pe buza inferioară se lipesc bucățele de hârtie și fumătorul, dezlipindu-le, Își dezvăluie dinții de jos, profilați pe gingia cărnoasă. Iar dacă fumătorul scoate rotocoale de fum, ajungi să vezi până În fundul catifelei Întunecate din interiorul obrajilor. Așa mergeau treburile cu Obiectul Obscur. O țigară În pat era piatra de mormânt care marca sfârșitul fiecărei zile și stuful prin care Își respira Întoarcerea la viață În fiecare dimineață. Ați auzit de artiști ai instalațiilor? Ei bine, Obiectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
au plecat de pe Middlesex, lăsând În urmă un gol apăsător În sufrageria noastră. De atunci n-au mai fost mese de duminică. Nici bărbați năsoși suflându-și nasurile ca niște trompete În surdină. Nici femei care să mă piște de obraji și care arătau ca Melina Mercouri În anii ei târzii. Dar, mai ales, n-au mai fost dezbateri În sufragerie. N-au mai fost certuri și exemple și citate din morții celebri și critici la adresa viilor nedemni. De pe canapelele noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de chestii. ― Nu mai fi așa o mironosiță spuse ea. N-o mai auzisem până atunci spunând „mironosiță“. Era un cuvânt folosit de băieți - băieți ca Rex. Obiectul se Îmbrăcase și acum stătea În fața oglinzii, trăgând de niște coji de pe obraz. Își trecu peria prin păr și-și dădu cu un balsam pe buze. Apoi se apropie de mine. Veni foarte aproape. Își deschise gura și-mi suflă În față. ― E bine, am spus și m-am Îndepărtat. ― Nu vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Eram Învelită Într-o pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În sus și am văzut o priveliște minunată. Am văzut chipul Obiectului dedeasupra mea. Capul meu era la ea În poală. Obrazul meu drept era Îmbujorat, lipit de tapiseria caldă a pântecului ei. Era Îmbrăcată În continuare cu sutienul de la costumul de baie și cu pantalonii scurți. Genunchii Îi erau depărtați și părul ei roșcat atârna peste mine, Întunecând totul. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ai face operație estetică la nas. Callie Își trase capul furioasă. ― Nu-mi face așa! ― Scuze, spuse Milton. Își drese glasul, clipind din ochi ― Ce am? Întrebă Calliope și, brusc, vocea i se stinse. Lacrimile Începură să-i curgă pe obraji. ― Ce am, tati? Chipul lui Milton se Întunecă. Înghiți În sec. Callie aștepta ca el să spună acel cuvânt, să citeze din Webster, dar Milton n-o făcu. Nu făcu decât s-o privească din cealaltă parte a mesei, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
să rămân așa cum eram. Și asta promitea acum doctorul Luce. M-a scos din Îngândurarea mea un nor rozaliu care trecea pe cer. M-am ridicat și m-am dus la geam ca să mă uit la râu. Mi-am lipit obrazul de geam ca să văd cât mai departe spre sud, unde se Înălțau zgârie-norii. Îmi spuneam că atunci când voi fi mare, voi trăi În New York. „Ăsta-i orașul potrivit pentru mine“, mi-am spus. Începusem din nou să plâng. Am Încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
la care lucrează Myron În timpul nopții, când se opresc, stă pe măsuța de cafea. Myron e un vânzător de piese de schimb ieșit la pensie, iar Sylvia a fost asistent social. Din profil, femeia seamănă cu un clovn drăgălaș, cu obrajii expresivi, fardați, și cu nasul sculptat pentru cine știe ce efect comic. Myron Își plimbă buzele În jurul trabucului, mânjindu-se de intimitatea propriilor lichide. În timp ce Myron conduce, Sylvia Îmi prezintă paturile, dușul, camera de zi. La ce școală sunt? Ce vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
era cazul să se retragă sau să avanseze. Răpitorul Încerca să scoată servieta, dar aceasta nu Încăpea prin capacul rabatabil. Se duse În spatele pubelei și scoase cu totul capacul de metal. În lumina chimică a nopții, Milton desluși barba patriarhală, obrajii palizi, ceruiți, și - cel mai grăitor fapt - cadrul micuț, de un metru șaizeci și doi. Părintele Mike. Părintele Mike? Părintele Mike era răpitorul? Imposibil. Incredibil! Dar nu Încăpea nici un dubiu. Pe peronul gării era bărbatul ce fusese cândva logodit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
jos și când mi-am ridicat din nou privirea, am văzut că figura lui Tessie se schimbase. Se pregătise pentru acest moment de luni de zile. Acum sprâncenele subțiri i se ridicară, iar colțurile gurii i se strâmbară, Încrețindu-i obrajii palizi. Expresia de pe chipul ei era aceea a unei mame care privește cum un doctor desface bandajele de pe un copil cu arsuri grave. O față optimistă, prefăcută, care veghează la căpătâiul patului. Și totuși Îmi spunea tot ce aveam nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
se căsătoresc Între ei. ― Doctorul Phil și el a spus despre asta. ― Da? ― E numai din vina mea. Dădu mohorâtă din cap. ― Ce? Ce e din vina ta? Nu se poate spune că plângea. Glandele lacrimale Îi secaseră și pe obraji nu-i curgea nimic. Dar chipul ei făcea grimasele plânsului și umerii i se scuturau. ― Preoții spun că nici măcar verii primari nu e voie să se căsătorească, spuse ea. Verii de-al doilea e În regulă, dar trebuie Întâi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

și eu acum și accept asta. În el sunt și colegii noștri, iar ei nu știu dacă acceptă viitorul tău. Să nu te temi de ceea ce ți-e promis! Îi luasem mâna în ambele palme încercând să o duc la obrazul meu, să o simt. Un bocănit tare străbătu camera și farmecul s-a risipit. Îi pusesem mâna jos cu gingășie, temându-mă parcă să nu o sparg. Am privit-o în ochi și înțelese că venise timpul în care trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
facem? Eram în picioare, căci a trebuit să iau poziție în fața șefilor de clasă. M-am prăbușit pe scaunul învelit în blana roșcată, de vulpe. Degetele mi s-au înfundat în păr, mângâind pielea capului și a cefei, trecând peste obraz, oprindu-se în așa fel încât podul palmei îmi sprijinea bărbia, iar buzele puteau săruta acea piele bătătorită de stiloul vechi, pe care cerneala a pătat-o de atâtea ori. Mi-am deschis ochii și privirile mi s-au oprit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
aproape în care să-mi odihnesc ochii și mintea. M-am dus la Ana, în spatele sălii. Dormea pe o parte, cu fața la perete. I-am atins ușor umărul, urcând spre gât. Când am chemat-o, a tresărit. I-am mângâiat fața, obrajii și bărbia cu blândețe. A deschis încet ochii. Fără nici un cuvânt, s-a sculat de pe scaunele așezate cu grijă, s-a ridicat în picioare și s-a uitat la mine ca și cum eu aș fi adormit în spatele sălii, și nu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]