6,753 matches
-
deceniu, de Vinovatul, după o nuvelă (Iertarea) a lui Ion Băieșu. În toate cazurile, regizorul-scenarist a aruncat asupra materiei literare originare reflectorul unui gînd creator propriu, al unui concept personal, rezultatul fiind un produs artistic nou, original, purtînd pecetea gîndirii, obsesiilor și opțiunilor sale. După opinia lui A.V., exprimată într-un colocviu de regie, un text valoros are, dincolo de vorbe, vocile lui interioare, o viață, și regizorule pe acestea trebuie să le audă și pe aceasta trebuie s-o descopere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
opera: demonismul politic și cel erotic, delirante amândouă, legătura între acestea făcând-o o altă forță la fel de tiranică: "bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc înțelegându-mă pe mine însumi. Spectacolele mele care apelează la un text caragialian nu delectează, ci vor să tulbure profund tot ceea ce fiecare dintre noi zilnic încercăm să ascundem. Cel care a deschis cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vocile ascunse care mă cheamă, care mă provoacă și mă obligă să le acord dreptul la dialog cu oamenii. Regizorul este un intermediar al lucrurilor neștiute care prin mintea, sufletul și sângele lui devin palpabile pentru ceilalți. Un artist fără obsesie e un artist trunchiat, al cărui dialog cu cei din jur e fluctuant, depinzând fatal, fie de conjunctură, fie de modă. Obsesia artistului trebuie raportată la conștiința lumii pentru a nu rămâne particulară și pentru a nu impune un statut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intermediar al lucrurilor neștiute care prin mintea, sufletul și sângele lui devin palpabile pentru ceilalți. Un artist fără obsesie e un artist trunchiat, al cărui dialog cu cei din jur e fluctuant, depinzând fatal, fie de conjunctură, fie de modă. Obsesia artistului trebuie raportată la conștiința lumii pentru a nu rămâne particulară și pentru a nu impune un statut obsesiv fără consecință. Importantă e consecința obsesiei fiindcă artistul care trăiește intens forța tuturor evenimentelor din gând și faptă, sintetizeză obsesiile audienței
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dialog cu cei din jur e fluctuant, depinzând fatal, fie de conjunctură, fie de modă. Obsesia artistului trebuie raportată la conștiința lumii pentru a nu rămâne particulară și pentru a nu impune un statut obsesiv fără consecință. Importantă e consecința obsesiei fiindcă artistul care trăiește intens forța tuturor evenimentelor din gând și faptă, sintetizeză obsesiile audienței și are "aceasta este sensul menirii sale"puterea și curajul de a le exprima. Artistul se expune. Tot ce trăiește pentru sine trebuie să dea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
modă. Obsesia artistului trebuie raportată la conștiința lumii pentru a nu rămâne particulară și pentru a nu impune un statut obsesiv fără consecință. Importantă e consecința obsesiei fiindcă artistul care trăiește intens forța tuturor evenimentelor din gând și faptă, sintetizeză obsesiile audienței și are "aceasta este sensul menirii sale"puterea și curajul de a le exprima. Artistul se expune. Tot ce trăiește pentru sine trebuie să dea celorlalți. El este vibrația conștiinței. El nu trebuie să se trădeze. Dialogul lui cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
expresivitate, ci în semnificație. Probabil din nevoie de a merge în profunzime ai recitit scenic, în timp, anumite texte: Năpasta, Vinovatul, Richard al III-lea, Unchiul Vanea? Spectacolul e un drum în care încerci să-ți deslușești mersul. Încolțit de obsesii, accentuez întotdeauna acele momente care răspund frământărilor momentului. Ambiția mea a fost și încă mai este aceea de a "decupa" momentele care definesc într-un text viziunea asupra existenței. Revin la "temele temei", pentru că dialogul cu opera nu este altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
profesor susținând un curs de regie de film m-a ajutat să lărgesc dialogul pe care mi-l doresc cu lumea și cu omul și, în același timp, să capăt o experiență în nuanțarea acestui dialog. Am putut scăpa de obsesia cinematografului în sine, a cinematografului suficient lui însuși. El este o parte a unui dialog esențial pe care omul delimitat de contextul artei cinematografice poate la un moment dat să-l poarte, nelimitându-se în planul viziunii. Dacă cinematograful se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să găsesc un drum spre acest vis al meu. Menționez că nu e vorba despre o ecranizare a baladei, nici a unei piese de teatru. E o versiune ce încearcă să capteze în tema creației prin jertfă de sânge neliniștile, obsesiile, patima ce viețuiesc în mine. Din cele 265 de variante ale baladei existente în România, cât și din surse existente în străinătate am extras un drum nesigur atât pentru eroii filmului cât și pentru noi, cei care încercăm să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fost antologic. Cu Vittorio am debutat la Casandra, am pornit la drum împreună în teatru și film. Roata de plăceri din Înainte de tăcere e o construcție invenată de Vittorio, expresie tulburătoare a unui bâlci românesc etern. Este "Meșterul Manole" o obsesie pentru tine...? O obsesie... nu, nu e o obsesie. E un traseu fertil care m-a atras... Era o șansă în România acelor ani să montezi Blaga, pentru că puteai astfel să treci dincolo de un realism mat, plin de grosolănie. În
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am debutat la Casandra, am pornit la drum împreună în teatru și film. Roata de plăceri din Înainte de tăcere e o construcție invenată de Vittorio, expresie tulburătoare a unui bâlci românesc etern. Este "Meșterul Manole" o obsesie pentru tine...? O obsesie... nu, nu e o obsesie. E un traseu fertil care m-a atras... Era o șansă în România acelor ani să montezi Blaga, pentru că puteai astfel să treci dincolo de un realism mat, plin de grosolănie. În Meșterul Manole e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pornit la drum împreună în teatru și film. Roata de plăceri din Înainte de tăcere e o construcție invenată de Vittorio, expresie tulburătoare a unui bâlci românesc etern. Este "Meșterul Manole" o obsesie pentru tine...? O obsesie... nu, nu e o obsesie. E un traseu fertil care m-a atras... Era o șansă în România acelor ani să montezi Blaga, pentru că puteai astfel să treci dincolo de un realism mat, plin de grosolănie. În Meșterul Manole e vorba despre sacrificiu, despre jertfă, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
relația între real și fantastic, despre abisul înăuntrul fiinșei, despre o lume dezorientată, teme existente în opera lui Caragiale. Am inventat personaje noiDumitru, Ana, Petreși situații absurde încărcate de echivoc... nu a fost o ecranizare, ci revelarea unui univers al obsesiei și neliniștii. Care a fost următorul proiect? După ce am terminat filmul, eram conștient că trebuie să vin cu ceva care măcar să se apropie de adâncimea universului caragialian, și atunci am propus Meșterul Manole. Ion Bucheru, care conducea Casa de filme
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
opere rock simfonic Meșterul Manole. Îmi place și credem amândoi că trebuie să o împlinim. Trebuie este cuvântul de osândă cu care a fost botezat omul, a spus Büchner, autorul lui Woyzeck. Interviu realizat de Cristina CORCIOVESCU 2014 Călătoria unei obsesii În ultimul său film intitulat Ana (2014), regizorul și scenaristul Alexa Visarion aduce în față povestea unui bărbat în pragul bătrâneții singur și obsedat din tinerețe de ideea realizării unui film inspirat de legenda Meșterului Manole și a unei tinere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
multe ori în România. Umanul-suport al imaginației m-a obligat să continui. Ceea ce am filmat în toamna lui 2013 era a cincea varianta a scenariului, un traseu nou, care nu clarifică, nu predică nimic... pătrunde în plasma densității... Călătoria unei obsesii temă ce ființează în nervurile mitului. În 1983 am avut șansa și privilegiul unei întâlniri cu Mircea Eliade la Chicago. Am vorbit despre Ziditorul meu câteva ceasuri... Apoi, încet încet, timpul îmi întărea puterile. La Muntele Athos într-o chilie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sensibile la intemperii. Culoarea dominantă a cartierelor de blocuri era griul. Această culoare monotonă acoperea majoritatea obiectelor utilizate cotidian și era emblematică pentru arhitectura orașelor. Omogenizarea și tipizarea formelor, culorilor ambientului ca și a comportamentelor umane și a atitudinilor reprezentau obsesii ale lui Ceaușescu (Kligman, 2000), cu efecte profunde asupra creativității indivizilor și a culturii societății. în locuințele din orașe, unde distribuirea căldurii și a apei era centralizată, apa în general și apa caldă în special erau distribuite după o logică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
va încerca să se separe, punându-se la adăpost. c) Adulții clasificați în categoria atașamentului insecurizant ambivalent trăiesc dragostea ca pe o stare cu intense suișuri și coborâșuri, de la euforie și speranțe nemăsurate, la gelozie intensă și depresie. Dezvoltă o obsesie față de partener și nu sunt niciodată mulțumiți de reciprocitatea partenerului. Se îndrăgostesc repede, la prima vedere și sunt tot atât de repede dezamăgiți de partener. Construiesc relații de ură-dragoste și nu prea sunt capabili să pună capăt relațiilor, în ciuda insatisfacțiilor. Se manifestă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Xunzi mai afirm] c] toți oamenii dețin capacitatea abstract] de a fi înțelepți întrucât sunt capabili s] își asume orice rol împreun] cu dorințele corespunz]toare acestuia. Dac] oamenii ar fi în stare s]-si reprime toate patimile, neliniștile și obsesiile deviante, ar putea g]și adev]rata cale, la fel ca înaintașii lor înțelepți. În condițiile în care toate celelalte motivații devin tot mai intense, renunțarea la valorile de conduit] str]vechi ar fi un fapt situat undeva între nesocotinț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
perioad]. Dac] ar fi s] învie, Socrate și ceilalți și-ar atenua pozițiile și ar susține c] astfel de tensiuni exist] la diferite nivele în orice societate; ei ar încerca apoi s] întoarc] povară relativismului cultural împotriva opozanților moderni din cauza obsesiei lor pentru acea categorie special] și încurcat] a considerațiilor numite „morale”. Dar nici una dintre aceste mișc]ri nu ar fi eficient]. Critică la adresa lor nu arăt] c] ei nu au nimic relevant de spus pentru oricare alt] societate, ci c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deciziilor, încât monitorizarea calculativ] preconizat] aici ar cauza probabil mai mult r]u decât bine. Un altul ar fi c] unele dintre calculațiile relevante care au precedat acțiunii, de exemplu anumite st]ri pe care agentul le alimenteaz] - de pild] obsesia de a duce la sfarsit îndatoririle - sunt de așa manier] încât odat] atrase în joc, ele nu vor mai putea fi controlate prin monitorizare. Un alt r]spuns, preferat de c]tre scriitor, este acela c] multe valori sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aib] aceste dorințe - amintiți-v] de remarcă menționat], dorințele nu trebuie s] fie deloc supuse criticii raționale - mai degrab] doar pentru c] acestea sunt dorințele pe care noi vrem că el s] le aib]. Dar, în acel caz transpare o obsesie exagerat] pentru argumentul moral, o impunere a dorințelor noastre asupra celorlalți. Antirealismul nu este o opțiune atr]g]toare. Viziunea antirealistului despre judecată moral], ca fiind expresia unei dorințe, nu reușește s] explice reflecția moral]. Viziunea antirealistului despre discuția moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cum renaște dom'le, observa altcineva, nu vezi că tot din ăia de ieri... păi, de unde să iei academicieni ingenui, academicieni heruvimi? încercam să diversificăm subiectele, era o stratagemă deja bine pusă la punct, să nu ne fure cumva vreo obsesie și să cădem cu ea în marasm, numai asta nu, lentilele omului mă incitau, un început de sadism își făcea loc în pieptu-mi, aș fi vrut să aflu de unde provenea înverșunarea amicului împotriva ideii de model, resuscitam bătute subiecte, susținînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al aceluiași stigmat: În fine, regele ajunge și în dreptul meu. Ne strîngem mîinile cu putere. E înalt, înalt cît mine, circa 1,85 m". Ca să vezi unde a găsit grobianul echivalența: 1,85 m! Ce e, astăzi, la urma urmelor, obsesia maladivă a recunoașterii de către marile cancelarii occidentale a unui statut prezidențial marcat funciar de ilegitimitate, decît reflexul complexului de uzurpator al nobleței, tradus în comportamentul fals-cordial și găunos-declamator al comunistului instalat, unde?, în Palatul regal de la Cotroceni. Vizita reginei Ana
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Chirico, Dali, Brâncuși însuși, Brauner, Giacometti, Magritte (dintre cei mai vechi, clasicizați), Pollock, Kooning (medianii), apoi ultimele curente și mode: pop-art, minimalism, action-performance etc. Pe scurt, pentru toți aceștia, pentru toate acestea, sexul (printre altele) a fost preocupare centrală în obsesiile și realizările lor. Se disting, în viziunea organizatorilor, două mari orientări, avîndu-i ca mentori pe Pablo Picasso și pe Marcel Duchamp. Cei din seria Picasso sînt robuștii, orgiasticii în limitele normalului (prin Brâncuși sîntem și noi, românii, tari în seria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iure, pentru că vedem prea bine azi cum acest comunism a dat roade nebănuite la noi, alterînd o fibră de verificată rezistență istorică. Și prelungindu-ne dureroasa convalescență. Acest nou rector este profesorul Dumitru Oprea. Iar din punctul de vedere al obsesiilor mele, domnia sa reprezintă voința decisă, de primenire, deocamdată cel puțin, a imaginii ca atare, a instituției cu întins prestigiu. La urma urmei, ne-am putea întreba naiv ce mare ispravă e să dai jos de pe o clădire niște statui? (Las
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]