7,068 matches
-
puncte de vedere diferite; astfel, israelienii consideră că unul dintre principalele motive ale ostilității îndreptate împotriva lor este antisemitismul; o altă sursă a conflictului arabo-israelian rezidă din interpretarea tradițională a shariei, lege islamică potrivit căreia toate teritoriile musulmane inclusiv cele ocupate reprezintă teritorii care au aparținut și au fost controlate exclusiv de musulmani; unii israelieni consideră că în virtutea acestei legi străvechi arabii musulmanii își perpetuează ostilitatea împotriva Israelului, sharia fiind cea care interzice evreilor și creștinilor deopotrivă să fie considerați egalii
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
revendicata drept o problemă a tuturor arabilor din regiune, fiecare stat musulman considerând că aceasta entitate reprezintă o parte din marea familie musulmană. Contextul istoric, precum și realitățile momentului fac dovada unei pseudo-unități pan-arabe în regiune, lupta pentru dobândirea teritoriilor ocupate, câștigarea suveranității statale, proclamarea statului palestinian, rezolvarea problemei refugiaților, recâștigarea Ierusalimului etc., fiind chestiuni asumate de întreaga comunitate arabo-musulmană din Orientul Mijlociu și Apropiat (în general de arabii musulmani din întreaga lume). De decenii, statele 248 arabe din regiune au avut
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și, mai recent, de gruparea Statul Islamic) drept unul dintre cauzele izbucnirii conflictului islamic cu lumea vestică și implicit cu SUA. Prima Intifadă, s-a desfășurat între 1987-1993, (n decembrie 1987 debutând Războiul Pietrelor, mișcare a arabilor palestinieni din teritoriile ocupate, îndreptată (mpotriva autorităților israeliene; revoltă s-a sfârșit prin semnarea acordului de la Oslo, în 1993. La 20 decembrie 1990 a izbucnit Războiul din Golf; după invadarea Irakului și anexarea Kuweitului, gândindu-se la un acord de (ncetare a focului la
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
declanșat o nouă operațiune militară în Ierihon/West Bank.347 În martie 2002, Prințul Abdullah al Arabiei Saudite a făcut publică o inițiativă de pace (agreată și de Liga Arabă) prin care se cerea Israelului să se retragă din teritoriile ocupate (în limitele teritoriilor din 1949) și să admită proclamarea unui stat palestinian independent și suveran, cu capitala în Ierusalimul de Est; la 13 martie, SUA, prin Rezoluția Consiliului de Securitate Nr. 1397, a solicitat încetarea imediată a tuturor actelor de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
circumstanțele o permit, subliniind că, de la închiderea punctului de trecere de la Rafah, misiunea și-a păstrat capacitatea operațională;490 la 26 aprilie 2010, Consiliul European a reafirmat importantă politică a misiunii EUBAM Rafah și sprijinul în menținerea acesteia în teritoriile ocupate;491 în prezent, a fost extins mandatul misiunii UE de asistență la frontiera în Rafah până la 30 iunie 2015.492 EUPAT a înlocuit misiunea PROXIMA din Macedonia; a fost o misiune de poliție (lansată la 15 decembrie 2005, pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ambele parți în criză generată de declanșarea Războiului de Șase Zile (1967), optând pentru varianta că ambele părți să facă concesii; deși Marea Britanie, inițial, nu a votat proiectul de rezoluție prin care se solicită retragerea necondiționată a Israelului din Teritoriile Ocupate, la 22 noiembrie 1967, a acceptat Rezoluția ONU 242. În ceea ce privește atitudinea celorlalte state europene (membre ale CEE), în mod evident Franța și Italia (în special) au sprijinit partea arabă, iar Belgia a susținut ideea rezoluției așa cum a fost formulată de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
urmare a situației din Orientul Mijlociu; adoptarea, în consecință, a Raportului Schuman (Schuman Paper) a avut ca substrat încercarea de a propune măsuri menite să dezamorseze tensiunea dintre israelieni și palestinieni; în concret, raportul propunea retragerea progresivă a Israelului din Teritoriile Ocupate, posibilitatea ca refugiații palestinieni să poată alege să se întoarcă la casele lor și să accepte repatrierea, care presupunea și acordarea de despăgubiri; legat de problema Ierusalimului, în raport, se preciza că trebuie să fie menținut sub jurisdicția internațională. Asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de vedere formal a drepturilor palestinienilor (transformând practic chestiunea palestiniană dintr-o problemă a refugiaților într-una de natură politică), respectarea Rezoluțiilor 242 și 338, neacceptarea achiziționării de teritorii prin intermediul forței și necesitatea că Israelul să se retragă din Teritoriile Ocupate.529 Declarația de la Londra (adoptată în iunie 1977) este cea de-a treia declarație a CE care prezintă poziția oficială față de conflictul israeliano-palestinian, aceasta dovedindu-se a fi mult mai completă și mai explicită decât cele anterioare. Prin conținutul mesajului
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
întregii comunității internaționale și implicit a Europei. Măsură întreprinsă, la 26 octombrie 1986, de către Consiliul de Miniștri al Comunităților Europene prin adoptarea Rezoluției 3363/86, prin care s-a decis derularea unui program 537 de ajutorare a palestinienilor din Teritoriile Ocupate (pentru perioada 1987-1993),538 demonstra că statele europene doreau să se implice în soluționarea conflictului israeliano-palestinian, desi cronologia procesului de pace arată că acestea au fost excluse de la Conferința de pace de la Madrid (din 1991), de la negocierile de la Oslo I
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de pace, încercând să reducă tensiunea între israelieni, palestinieni și statele arabe vecine implicate în acest conflict.540 Implicarea UE în Orientul Mijlociu s-a axat în special pe activități specifice de managementul crizei prin oferirea de asistență palestinienilor din Teritoriile Ocupate, de exemplu prin Programul MEDA541 s-au transferat peste 2 miliarde de euro, în perioada 1994-1998.542 Tocmai de aceea, se poate aprecia că UE și-a translatat insuccesul (generat de refuzul de a fi agreat ca actor politic important
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
amenințare directă la adresa lor, relație ce conferă Israelului nu doar acces la tehnologie avansată, ci și experiența în domeniu.617 Statele arabe împărtășesc convingerea că Israelul este încurajat permanent de SUA să continue agresiunile și violarea drepturilor omului în Teritoriile Ocupate, iar ca membru în Consiliul de Securitate al ONU, SUA nu-și îndeplinește responsabilitățile în ceea ce privește pacea și securitatea internațională.618 În ceea ce privește securitatea palestiniană comentatorii de politică externă consideră că absența unui stat palestinian de sine-stătător impune că problema securității să
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de principii, care constituie totodată și punctul de plecare în negocierile ulterioare bilaterale pentru pace. Statele arabe din vecinătatea Israelului contesta pe langă Declarația Balfour și nerespectarea Rezoluțiilor ONU 242 și 338, considerând că textele acestora fac referire la "teritoriile ocupate" ca fiind "teritorii disputate" și din acest motiv, în subsidiar, arabii solicită să se facă o diferențiere clară între cerințele de securitate ale Israelului și aspirațiile teritoriale concrete.624 Majoritatea statelor arabe sprijinind cererile palestinienilor au declarat frecvent că singurul
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
diferențiere clară între cerințele de securitate ale Israelului și aspirațiile teritoriale concrete.624 Majoritatea statelor arabe sprijinind cererile palestinienilor au declarat frecvent că singurul mod de obținere a păcii este retragerea totală și necondiționată a trupelor israeliene din teritoriile arabe ocupate. În acest sens, mesajul oficial al mișcării Hamas susține în mod categoric continuarea rezistenței atâta timp cât ocupația israeliană persistă avertizând că violențele vor continua dacă Israelul nu va respecta acordurile de pace încheiate cu palestinienii. Întreaga comunitate arabă, de altfel, susține
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
al URSS) făcea apel la "respectarea drepturilor palestinienilor", apreciind că "este momentul ideal pentru statele arabe de a-si manifestă atitudinea lor de schimbare".626 Analizând declarațiile invariabile ale israelienilor prin care susțineau că nu se justifică necesitatea retrocedării Teritoriilor Ocupate (în 1967), argumentând totodată că Israelul deține o porțiune teritorială redusă comparativ cu statele arabe, după 38 de ani situația s-a schimbat, atunci când forțele armate israeliene s-au retras din Fâșia Gază (în august 2005), moment care a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de teritorii prin recursul la război și nevoia găsirii unei soluții de pace general acceptată; în aceeași rezoluție (reiterându-se în esență Rezoluția S/8229) se preciza că îndeplinirea principiilor Cartei necesită, în principal, retragerea forțelor armate israeliene din Teritoriile Ocupate, încetarea tuturor revendicărilor sau stărilor de beligeranta și recunoașterea suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a tuturor statelor din regiune, dreptul acestora de a trăi în pace, în interiorul unor granițe sigure și recunoscute, libere de amenințări sau acte de violență
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
dejangajarea militară a Israelului și a Siriei conform Rezoluției 338. La conferința Ligii Arabe, desfășurate la Rabat (Maroc, 28 octombrie 1974), statele arabe și-au exprimat solidaritatea față de problemele palestinienilor, susținând dreptul acestora la autodeterminare, precum și la întoarcerea în Teritoriile Ocupate; la aceeasi manifestare OEP a fost desemnată drept singură reprezentanta legitimă a poporului palestinian în relațiile cu alte state și organizații internaționale.647 În acest context, la 22 noiembrie 1974 Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 3237 (XXIX)648
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pentru pacificarea întregii regiuni a Orientului Mijlociu. În aceeași notă, Consiliul de Securitate al ONU a reconfirmat recomandările făcute de Adunarea Generală adoptând Rezoluția 363651 (la 29 noiembrie 1974) prin care se reînnoia mandatul de observator al ONU, în Teritoriile Ocupate, în vederea sprijinirii implementării Rezoluției 338/1973. Ulterior, cu prilejul primei apariții în calitate de lider al palestinienilor (în 1974), Yasser Arafat în plenul Adunării Generale ONU a declarat: "Am venit în fața dumneavoastră având într-o mână mitralieră, iar în cealaltă mână o
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și Rezoluția 1496662 din 31 iulie 2003); un alt mandat 663 al UNIFIL a expirat la 31 august 2010, iar cel mai recent s-a încheiat pe 31 august 2015.664 Construirea de așezări israeliene în Teritoriile Palestiniene și arabe ocupate (în 1967), precum și nerespectarea recomandărilor făcute de ONU, a determinat adoptarea de către Consiliul de Securitate a Rezoluției 446665 (la 22 martie 1979), care reitera principiile celei de-a patra Convenții de la Geneva (1949) referitoare la protecția persoanelor civile în timp
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Securitate a Rezoluției 446665 (la 22 martie 1979), care reitera principiile celei de-a patra Convenții de la Geneva (1949) referitoare la protecția persoanelor civile în timp de război, considerând că trebuie aplicate în mod obligatoriu și în cazul teritoriilor arabe ocupate (inclusiv Ierusalim) și respectate ad-litteram de partea israeliană. La 15 noiembrie 1988, Consiliul Național Palestinian (ntrunit la Alger a proclamat înființarea statului palestinian în Teritoriile Ocupate (este vorba de Gază, West Bank și Ierusalimul de Est), recunoscând totodată Rezoluțiile 181
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de război, considerând că trebuie aplicate în mod obligatoriu și în cazul teritoriilor arabe ocupate (inclusiv Ierusalim) și respectate ad-litteram de partea israeliană. La 15 noiembrie 1988, Consiliul Național Palestinian (ntrunit la Alger a proclamat înființarea statului palestinian în Teritoriile Ocupate (este vorba de Gază, West Bank și Ierusalimul de Est), recunoscând totodată Rezoluțiile 181, 242 și 338 ale Consiliului de Securitate. Acest moment s-a dovedit a fi deosebit de important, deoarece pentru prima oara în istoria conflictului arabo-israelian palestinienii acceptau
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
20 decembrie 1990) și ulterior Rezoluția 799669 (din 18 decembrie 1992) reafirmă o parte din principiile enunțate în rezoluțiile anterioare referitor la inadmisibilitatea achiziționării de teritorii prin război (a se vedea Rezoluția 242) și în legătură cu deportarea palestinienilor civili din Teritoriile Ocupate (în 1967) de către israelieni. Rezoluțiile la care se face apel sunt: Rezoluția 607670 (din 5 ianuarie 1988), Rezoluția 608671 (din 14 ianuarie 1988), Rezoluția 636672 (6 iulie 1989) și Rezoluția 641673 (30 august 1989), toate acestea reamintind Convenția de la Geneva
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de-a doua Intifade Al-Aqsa. Acest context a determinat o reconsiderare a situației din regiune și adoptarea unor noi rezoluții de către Consiliul de Securitate al ONU; astfel, la 7 octombrie 2000, Rezoluția 1322674 condamnă categoric actele de violență din Teritoriile Ocupate (inclusiv Locurile Sfinte și Ierusalimul de Est) solicitând încetarea imediată a acestora, precum și reluarea negocierilor în vederea continuării procesului de pace. La 20 octombrie 2000, Adunarea Generală a ONU, în spiritul rezoluției anterioare, a adoptat Rezoluția ES-10/7675 care reitera în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ONU a devenit public odată cu includerea acestuia în Rezoluția A/AC 183687 (la 25 ianuarie 2010), care prevede o serie de reuniuni și conferințe internaționale care au ca temă de dezbatere situația din Orientul Mijlociu și, în special, cea din Teritoriile Ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est. Una dintre cele mai importante rezoluții 688 adoptate în ultimii ani de către Adunarea Generală a ONU, la 29 noiembrie 2012, este Rezoluția 67/19689 prin care se acordă Palestinei statutul de stat observator ne-membru al
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Israel, dar și a necesității respectării acordului 691 bilateral semnat în 1974; reținem de asemenea, rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 3 iulie, intitulată "Asigurarea tragerii la răspundere și a justiției pentru toate încălcările dreptului internațional din Teritoriile Palestiniene ocupate, inclusiv din Ierusalimul de Est", în care se accentua susținerea activității Curții Penale Internaționale legate de Teritoriile Palestiniene ocupate; gravitatea situației din regiune este readusa în discuție și în textul Rezoluției 2257692 (adoptată la 22 decembrie 2015), precizându-se totodată
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Europeană a prezentat raportul oficial privind progresele înregistrate de Israel, conform Planului de Acțiune, principalele recomandări fiind: intensificarea eforturilor în asigurarea egalității în drepturi a tuturor cetățenilor israelieni indiferent de minoritate, respectarea dreptului internațional și a drepturilor omului în teritoriile ocupate, combaterea violenței și renunțarea la aplicarea detenției administrative fără un proces prealabil.765 Așa cum se știe, UE este cel mai mare donator internațional în ultimul deceniu oferind peste 550 de milioane de euro ca ajutor umanitar populației palestiniene din Cisiordania
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]