8,671 matches
-
sexy și am încercat să mărșăluiesc cu hotărâre de-a lungul culoarului de la plecări. Nu era ușor să mă deplasez cu hotărâre în timp ce mă loveam de tot felul de oameni relaxați, care stăteau la taclale înconjurați de valize și genți, odihnindu-și coatele pe cărucioare ca și cum n-ar fi avut nici un motiv să se grăbească. De parcă nu s-ar fi aflat într-un aeroport și nimeni n-ar fi trebuit să se urce în vreun avion. Cel puțin nu în vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oamenii, nu are importanță că nu vrei, din instinct și din toate puterile, te duci și clachezi. Însă-mi este tot mai greu să fiu scriitor de weekend, cum am fost atîția ani, acum simt nevoia duminicală de-a mă odihni, ca Dumnezeu după ce-a redactat În numai șase zile această enormă saga cu oameni și păduri, vreau să fiu spectator, să-mi privesc nevasta, copilul, pușca de vînătoare. Așa că, dac-am plecat la muncă, ziua de scris a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celei mai grandioase epopei a lumii ăsteia cu oameni amărîți, Armand Assante, Greta Scacchi - probabil Penelopa -, Isabella Rosellini - probabil Circe -, Irene Papas - probabil bocitoarea antică supraviețuind În negru unor condiții nefavorabile de existență Încă de pe vremea Ifigeniei, cînd Ahile se odihnea gol pe plajă spre Înfiorarea spectatoarelor neatente la celebrul călcîi, ci la cu totul altceva care, din nenorocire pentru lumea filmului, nu se vede, eroul stînd Întors cu spatele Într-o rînă, singura consolare pentru doamne fiind faptul că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a ajuns Împotriva voinței sale la cuvintele Alianță Civică, a-nceput să dea din degete atît de violent, Încît i-a sărit braga din cupă. Așa a pătat președintele țării covorașul. Într-una din ședințele nemuritoare ale parlamentului, Dan Marțian (odihnească-se-n felul lui) a folosit de trei ori, Într-un tremolo crescător, expresia „revindecările minerilor”. Dacă se vor revindeca și-a cincea oară, s-ar putea ca domnul cu pricina să rămînă fără clopoțel. Din care-i place atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întindeam pe alta, la distanță de câțiva metri. Umbla de colo-colo, venea cu câte o jucărie, și tot așa până la ultima, mă acoperea de tot. Apoi mă mutam pe canapeaua golită și o lua de la capăt. Cât dura transbordarea, mă odihneam. Zăceam în propriul meu corp întins ca într-un pat. Asta înseamnă odihnă (cuvântul ăsta înalt, fără început). Odată m-am lungit pe o bancă în parc - aerul proaspăt mă zăpăcea, vântul, lumina albă, mișcarea frunzelor îmi aduceau pur și
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
amintesc! — Drăguță, deja Îți amintești! Intră. O să-ți găsesc un loc unde să stai. — Vreau să stau cu tine. — N-am decît un pat rabatabil. Nu mă deranjează. Mă gîndesc că trebuie să existe și-n asta un Început, nu? — Odihnește-te puțin. După aceea poți să-ți găsești un tînăr de vîrsta ta. Inez se ridică În picioare. — Începusem să am Încredere În el. Bud deschise ușa. Primul lucru care i-a sări În ochi a fost patul, lăsat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ei, așa cum Îl Învățase. Își dădu drumul energic În ea, simțind cum picioarele lui pulsează și cum coapsele ei Îl ridică de pe așternuturi. Apoi Își simți fața lipită de părul ei ud și brațele li se Încleștară În jurul trupurilor. Se odihniră și discutară. Lynn Îi vorbi despre jurnalul ei: o mie de pagini scrise la liceul din Bisbee, Arizona. Bud bătu cîmpii pe tema cazului Nite Owl și apoi Îi vorbi despre acțiunile lui de dur din dimineața aceea. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
foarte aromat și perfect palpabil legat de activitățile mafiote din L.A., mai excat de lipsa lor, concentrîndu-ne asupra lui Meyer Harris Cohen, de 43 de ani, actualmente deținut, cunoscut și sub numele de Mickster Mizantropul - inimitabilul Mickey C. Mick se odihnește la penitenciarul federal din McNeil Island Încă din luna noiembrie a anului 1951 și ar trebui să fie eliberat condiționat În timpul anului viitor sau, În mod cert, pînă la sfîrșitul lui 1957. Îl cunoașteți cu toții pe Mickey după reputație. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Apăsă butonul soneriei. Ușa se crăpă puțin. Hilda Lefferts se uită la el de peste lanț. — Ți-am mai spus-o, iar acum ți-o repet: nu mă-nteresează ce gogoși torni matale, așa că las-o pe biata mea fetiță să se odihnească-n pace! Bud răsfiră cecurile. — Cei de la comitat mi-au zis să țin astea pînă cînd vei coopera. Nu vorbești, adio bani! Hilda scoase un sunet strident. Bud rupse lanțul și intră. Hilda se dădu Înapoi. — Te rog! Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu Înfățișare de bunicuță uda gazonul. Jack parcă mașina și uni la loc paginile rupte din Whisper. Bătrîna Îl văzu și se sperie, apoi o zbughi spre ușă. O ajunse din urmă. Ea țipă: — Lăsați-o pe Susie să se odihnească În pace! Jack Îi puse În față numărul din Whisper. — Un polițist din L.A. a vorbit cu dumneavoastră, corect? Tip solid, la vreo patruzeci de ani...? I-ați spus că fiica dumneavoastră avea un prieten care arăta ca Duke Cathcart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vreo două luni, pentru că i-am spus că iubitul lui Susan Nancy a făcut același lucru chiar după tărăboiul pe care l-au avut cu celălalt tip, chiar Înainte de povestea cu Nite Owl cu care mă chinuiți atîta, oameni buni, odihnească-se În pace și Susie și celelalte victime! Nu a găsit decît rozătoare, nimic rău, așa că... Bunicuța Îi arătă o deschizătură În pămînt. Așa că... Nu poate fi adevărat! Bud White nu are atîta minte Încît să nu joace pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cerut să fie Înmormîntați Împreună, În ocean. Ceea ce s-a și Întîmplat ieri, Într-o ceremonie sumară, fără slujbă religioasă și fără alți participanți. Șeful securității de la Dream-a-Dreamland s-a ocupat de organizare și nu a dezvăluit locul În care odihnesc trupurile lor neînsuflețite. Întrebarea „De ce?“ Încă zăbovește pe milioane de buze. Primarul Norris Poulson nu știe de ce. Dar oferă un elogiu extrem de potrivit: „Spus așa, cît se poate de simplu, acești oameni simbolizează Împlinirea unei viziuni - Los Angeles-ul ca loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prisos în putineiul rămas de la generația de dinainte, pregătindu-și mâncarea puțină a fiecărei zile - în toate acestea muncind la fel toate trei femeile, cu puteri diferite și obosind diferit, dar nevorbindu-și despre asta, până la orele amiezii, când se odihneau în fața unei căni de ceai din ierburi aromate, povestindu-și la nesfârșit sau citind sau ascultând viscolul urlând în livadă și izbind cu furie hornul sub care torcea egal focul din vatră, dar povestindu-și una alteia mai ales, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
călduț-răcoroasă ce pătrundea de afară pe ușile-fereastră larg deschise către lumina și cerul limpezit. Fiecare cu câte o cană mare cu cafea, așezate alături, pe o tavă, direct pe parchetul umflat, lângă telefonul mare și negru, ca o absurdă insectă odihnindu-se nepăsătoare pe suprafața murdar-arămie a lemnului. „Am simțit întotdeauna că, atunci când scotocești în lucrurile rămase de pe urma cuiva și mai ales în însemnările lui, nu trebuie să te lași cuprins de amărăciune sau îngândurare, ci că treaba asta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu ochelari groși, mișcări smucite și foarte grăbit, de parcă l-ar fi așteptat nenumărați pacienți cu probleme mai grave decât un biet preinfarct de care n-ai de ce să te sperii prea mult, domnule, doar să ai grijă, evită frigul, odihnește-te puțin, n-am ce hapuri să-ți dau în criza asta de medicamente, ți-am făcut o injecție acum, e destul, ne vedem zilele astea la un control, e bine? Sărut mânușițele, doamnelor, seară bună, domnilor! „V-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai țin minte, în orice caz nu în vremea de când te știu. Nu-ți spune nimic faptul ăsta? Știi că îmi vine să cânt zilnic și maică-mea zbiară la mine că prea sunt zgomotoasă când ea vrea să se odihnească? Și tu mă rogi să nu plec... Să mă întorc la ce? Să mă întorc și să aștept unul din acele trei-patru momente dintr-o viață când voi ști că ești în întregime al meu și că mă pot bizui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mintea lui și nici o vorbă sau fir sau pretext nu mai aveau putere, sfărâmate și înlăturate de amărăciuni, spaime, deznădejdi, groază care înaintau cadențat și atotstăpânitoare. Noaptea era cu desăvârșire a lor, iar somnul, cât era, nu reușea să-l odihnească. Nu regreta nimic din ce făcuse ori din ce făcea. Era convins că regretul ar fi și mai stupid, pentru că atunci când nu îndrăznești să faci un lucru - se gândea - nu are rost să învinuiești soarta, or el îndrăznise, iar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ziua petrecută pe malul mării. Eu am crezut că o să-i priască. Dar tusea îi revenise, mai insistentă ca înainte, și se plângea că i se întretăia răsuflarea: urcând scările până la apartamentul ei în seara precedentă, a trebuit să se odihnească pe trei din cele patru paliere. Consultația era programată la unsprezece jumătate. Am așteptat un secol autobuzul și am sosit cu cateva minute întârziere la spital, o monstruozitate din cărămizi negre, care te ducea cu gândul mai degrabă la pedepsirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Fiona, dar arăta deja neajutorată și speriată. Am strâns-o tare de mână și i-am sărutat buzele. Erau foarte reci. Apoi am privit în urma ei în timp ce-i duceau targa pe coridor. Personalul insistase să mă duc acasă să mă odihnesc puțin, dar n-am reușit decât să împlinesc prima parte a indicațiilor lor. Eram extenuat fizic, în primul rând pentru că mă întorsesem pe jos de la spital, ajungând acasă puțin după ora patru. Dar n-am putut să dorm, știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am știut că primisem postul. 3 — Mie nu mi se pare că ai obținut postul, mi-a spus prietenul meu, Alex, cu voce domoală, În timp ce se juca cu părul meu, căci Îmi pusesem capul Îndurerat pe genunchii lui, să mă odihnesc după ziua aceea infernală. De la interviu mă dusesem direct la apartamentul lui din Brooklyn, nemaiavând eu nici un chef să dorm Încă o noapte pe canapeaua lui Lily și pentru că simțisem nevoia să Îi povestesc tot ce se Întâmplase. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care mă sculasem de la cinci și jumătate, mi-au trebuit Încă cinci minute Întregi ca să găsesc energia necesară pentru a mă extrage din haină și a mă așeza la birou. M-am gândit să pun capul pe birou ca să mă odihnesc câteva clipe, dar Emily și-a dres vocea. Foarte sonor. — Ăă, ești bună să vii să mă ajuți? m-a Întrebat ea, deși nu suna deloc a Întrebare. Uite, Împachetează astea. A aruncat un morman de hârtie albă spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei. Are noroc că ești prietena ei. Altfel, ar fi singură pe lume. Mi s‑a pus un nod În gât, dar după câteva secunde am reușit să rostesc câteva cuvinte: — Da, sigur. Dar e bine, pe cuvânt. O să se odihnească până Îi trece. Hai să luăm niște sandviciuri, OK? Portarul a zis că e un magazinaș foarte bun patru străzi mai Încolo. ↔ — Biroul Mirandei Priestly, am răspuns eu cu tonul acela plictisit care speram că reușește să transmită nefericirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
24 mai, pentru curățarea de după petrecere. Te rog să ne anunți dacă Îți mai putem fi de folos. Toate cele bune, Colette. În orice caz, era abia joi și Miranda avea o rochie nou‑nouță și proaspăt curățată care se odihnea binișor În dulapul ei, iar Emily găsise exact sandalele Jimmy Choo pe care le ceruse. Hair‑stylis‑ul avea să fie acasă la ea vineri la ora cinci și jumătate, make‑up artist‑ul - la șase fără un sfert, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
alb strălucitor, alb texturat și alb luxuriant. Buchetele de bujori albi, crescute parcă direct din masă, erau delicios de bogate, dar destul de scunde pentru ca oaspeții să poată vorbi pe deasupra lor. Farfurii albe ca fildeșul (cu model alb În reliefă se odihneau pe o față de masă albă apretată, iar scaunele albe cu spetează Înaltă, din stejar, erau acoperite cu piele Întoarsă albă (ce periculos!ă, Întreg acest mobilier odihnindu‑se pe un covor alb cu țesătură deasă, așternut special pentru evenimentul serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorbi pe deasupra lor. Farfurii albe ca fildeșul (cu model alb În reliefă se odihneau pe o față de masă albă apretată, iar scaunele albe cu spetează Înaltă, din stejar, erau acoperite cu piele Întoarsă albă (ce periculos!ă, Întreg acest mobilier odihnindu‑se pe un covor alb cu țesătură deasă, așternut special pentru evenimentul serii. Lumânări votive albe, așezate În suporturi simple, albe, de porțelan, dădeau o lumină albă, delicată și iluminau ușor de dedesubt bujorii (dar fără a‑i face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]