7,411 matches
-
a părut că eu nu sunt iar el există acolo în mormânt. Tot e iluzie susține deși bătrânii zic că tot... e praf și pulbere acolo în mormânt. Îmi demonstrează că nu văd și mi se pare deși nu-s orb sau surd dar simt când mă atingi și existența-mi pare sublimă pe pământ O simfonie minunată de-asculți e tot părere iar spații, timpi încovrigați, spirale reiau presentimente și coșmaruri în vise sub pământ !
Kantiene by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83919_a_85244]
-
pe nea Miki l-am văzut mergând spre cișmea, l-am salutat, mie nu-mi era frică de el, deși ceilalți povesteau despre el tot felul de lucruri pe care, cică, le-ar fi făcut în timpul războiului, înainte să rămână orb, dar nu conta, cu mine fusese mereu drăguț, ca și acum, când l-am salutat, s-a oprit, mi-a făcut semn cu bastonul și mi-a zis, servus Dzsátá, recunoștea din prima pe oricine după voce, deși era orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
orb, dar nu conta, cu mine fusese mereu drăguț, ca și acum, când l-am salutat, s-a oprit, mi-a făcut semn cu bastonul și mi-a zis, servus Dzsátá, recunoștea din prima pe oricine după voce, deși era orb, știa mai bine decât mulți alții pe unde umblă, avea în mână damigeana lui de trei litri, știam că merge să-și ia apă de la cișmea, l-a prostit careva că dacă timp de un an o să bea zilnic trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dacă timp de un an o să bea zilnic trei litri de apă de la Fântâna Crăiască, o să-și recapete vederea, deci în afară de el n-am întâlnit pe nimeni, stăteam acolo și-mi bibileam briceagul, gândindu-mă ce rău e să fii orb, să trăiești o viață în bezna veșnică și să vezi doar cu bastonul, pipăind, și tocmai când mă gândeam la asta, cineva din spatele meu mi-a acoperit ochii cu palmele. Am așteptat să mă întrebe, ghici cine-i, încercam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tocmai în ziua acestui înfricoșător oracol, se și pornise în căutarea celei mai frumoase fecioare a țării pentru a fi sacrificată monstrului. Câțiva marinari, care debarcaseră pe țărmul pe care se odihnea Angelica, au surprins această frumusețe în somn. O oarbă întâmplare! A cărei putere nu e decât prea mare în această viață omenească, te înduri tu oare să lași în gura unui monstru aceste farmece pentru care atâția suverani s-au războit? Vai! Frumoasa Angelica era sortită să cadă victimă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Dar prietenul lui Otello nu-i scapă din ochi și, sperând că va avea de câștigat din povestea asta, îi spune totul șefului. Duda asta mare, însă, nu poate sau nu vrea să creadă. O situație clasică. Ei, dragostea e oarbă, mi-am spus eu și m-am foit pe scaun. Ca să fiu sincer, cele de pe scenă nu-mi prea capta atenția. Noaptea zbuciumată din tânărul New York și zăpușeala de afară se dovedeau un adversar mult prea redutabil pentru sistemul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar fac tot posibilul să mă evite. Îi stingheresc, poate. Maimarii cetății nu mă respectă, dar mă caută și încearcă să fie amabili. Grija lor - să nu mi se întâmple ceva - este neclintită. Șapte războaie le-am petrecut în chilia oarbă și surdă. Nici o fereastră pe unde să pătrundă vreo primejdie sau vreo veste. Totul e tăcere: chiar și străjerii Caligrafului sunt, prin tradiție, muți. Pentru a nu înnebuni de singurătate, mi se pregătesc, din vreme, cărți rare și, pentru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și cei patru fii ai mei - au cerut, răcnind furioși, mâna mea dreaptă. Și au avut-o. Oamenii erau întărâtați și ar fi fost o mare greșeală dacă nu li s-ar fi făcut pe plac. O mulțime înarmată e oarbă, poate mătura tot. Cine ar fi îndrăznit să-mi ia apărarea?! Nici măcar eu nu am făcut-o, mi-aș fi pierdut capul. Însă mai aveam ceva de împlinit: să aștern rândurile de acum. Mi-au retezat mâna pentru ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic lăstar, încercând să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii le zdrobeau prin curți și pe străzi, călcându-le sau izbindu-le cu târnurile, cu ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în case; picau în fântâni și în troaca porcilor epuizate, flămânde ori, poate, prea sătule. Trei zile a ținut povestea cu lăcustele; lăsând în urmă milioane de morți și de răniți, invadatorul, împins de un resort nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de prizonieri sovietici, trenuri de materiale de război... Comuniștii semănaseră pârjolul, lăsând în urmă morți și scrum. Catedrala din Chișinău mai fumega la intrarea românilor. În a patra zi de război, rușii, pregătiți pentru ofensivă-cap compas: Atlanticul, au avut curajul orb să bombardeze Iașiul, cu 32 de avioane dintre care n-au mai scăpat cu întoarcerea decât 11. Ieșenii știu că unele bombe au vizat Catedrala=Mitropolia Moldovei și Facultatea de Medicină unde, unii aviatori evrei, fuseseră studenți, Iașiul, în care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
lui Driesz Van Coillie în destăinuirea: “j’ai subie le lavage du cerveau” ediția Mobilisation de Consciences, 1964. Opresiunea sălbatică și fără termen naște monștri, mai rău ca somnul din tabloul lui Goya, naște instincte ucigașe, oameni fără Dumnezeu, executori orbi și ai părinților dacă li se cere, după principiul bolșevic predicat și de doctrinarul roșu Dimitri Manuilski, secretar general al cominternului: «...toate crimele, toate cruzimile, sunt nu numai premise, dar și recomandabile”, ceea ce acoperă teoretic procesele fabricate prin care au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
o țară atât de mică. Am ajuns la castel la miezul nopții, după încă un popas în care am băut bere Guinness, înghețată și apoasă, din halbe uriașe. Când șoferul a oprit motorul, după ce-n faruri se ivise un zid orb, foarte înalt, s-a făcut deodată o liniște totală și atât de reconfortantă după huruitul continuu al Roverului, încât ți-era milă s-o risi pești. Odată stinse și farurile, am ieșit din mașină sub cel mai fantastic cer înstelat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Dar identitatea numerică a unui individ nu este decât o frunză din miile de frunze-n generații pe cari arborul lumei le produce cu fiecare primăvară, astfel că, -nchipuindu-ne chiar pieirea desăvârșită a organului omenesc de percepțiune, totuși această stare oarbă și neconștie a universului rămâne față cu eternitatea, prin urmare cu o nesfârșită probabilitate. Dacă acum, peste (subiectiv vorbind) miliarde de evi, acest cap omenesc ar răsări iar, faptul că acest timp nemăsurat s-a scurs fără ca el s-o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
multe ore de petrecere strănepoților noștri. Am putea zice că adevărul nici interesă măcar. Ce seacă și neplăcută ar fi o istorie care ar arăta pur și simplu pe om dezbrăcat de închipuirile cu care-și îmbracă voința, un motor orb și surd, care zdrobește sau e zdrobit, în fine această dinamică a puterilor soțiale, dezbrăcate de filozofii și politică, de formele, vorbele, pompele esterioare strălucite. Prin urmare, chiar în istorie ne interesează paradele ei, pompa, haina - minciuna - iară nu acea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nimănui! Ceea ce invoc este dreptatea din însăși împrejurările acestea, este dreptul ce-l au acești oameni la esistență, un drept normat prin aceea că esistă, și imposibilitatea de-a-l esersa [altfel] decât în modul în care-l esersă. O, judecători orbi ai slăbiciunilor omenești, de ce și voi nu reprezentați decât o clasă de oameni! Fiecare clasă omenească își are logica sa, o logică esclusivă, teribilă, cumplită. Acești dandy avuți, cari împart banii lor la chelneri și curve, cu greu și-ar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sunt neapărat bunuri naționale. Influința ideilor lui Rousseau asupra spiritului public. Tot boierii domnesc și azi cu dorința de-a răsturna Domnii, fiindcă nu este un organism soțial care să facă presiune asupră-le și să țină-n întunericul lor oarbele și copilăreștile ambițiuni personale. Regalitatea absolută impune egalitatea și prin aceea impune individului conștiința curată e o verigă din înlănțuirea societății și că n-o poate părăsi voluntar fără de-a-și pune-n pericol esistența. [CEA MAI REA ARISTOCRAȚIE] 2270
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe-un 81 {EminescuOpXV 82} olog în spate, care să vorbească în locul lui? Dar în societatea noastră e tot așa. Prin împărțeala (diviziunea) muncii, cei învățați devin muscular ologi și trebuie hrăniți, iar cei muncitori sunt - în raport cu cultura generală - intelectual orbi și au nevoie de ochii învățatului. În realitate comparația șchioapătă. Societatea are tendența de-a-și crea organe tot mai multe și mai perfecte, pe când la-nceput singurul ei organ era informa gastrulă. [FUNCȚIA SOCIALĂ ORGANICĂ] [1] 2267 Cestiunea de căpetenie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
imposibil. Este învierea unor lucruri cari nu sunt înnăscute sufletului omenesc. Un aparat crud, vechi, a-l introduce în estetică. Nu este de trebuință de a cunoaște multe din istoria unui popor, în vremi în care a trăit animalic, timpi orbi. Sunt încercări deșerte, de a rechema cunoștința oarbă a popoarălor din vremi în care aceasta nu avea nici o valoare. A reproduce scheme, coaje vechi este sărăcie, poezia adevărată e nemijlocită. Pons esinorum. Găsim cu toate astea un cuprins adânc. Metal
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înnăscute sufletului omenesc. Un aparat crud, vechi, a-l introduce în estetică. Nu este de trebuință de a cunoaște multe din istoria unui popor, în vremi în care a trăit animalic, timpi orbi. Sunt încercări deșerte, de a rechema cunoștința oarbă a popoarălor din vremi în care aceasta nu avea nici o valoare. A reproduce scheme, coaje vechi este sărăcie, poezia adevărată e nemijlocită. Pons esinorum. Găsim cu toate astea un cuprins adânc. Metal curat iară de lamură. Heine. Lirică. Shakespeare în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
antiteza. Dar ceea ce s-a-ntîmplat real, atunci se asociază involuntar. Este spontaneu. N-a succes cu stabile legi. Nu se știe daca în aceste asociațiuni nu este logică. Animalele. În cadrul de conștiință a animalelor, se dezvoltă încă c-o regularitate mai oarbă și mai spontanee. Pretutindene unde este v-o receptivitate animală. Unde este simțire și închipuire. Logica*. Hume a redus tot la asociațiunea de idei. Cauzalitate subiectivă. Empiria noastră ni dă noțiuni anumite în legătură anumită - astfel o așteptăm întotdeauna. Cauzalitatea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a idealului lor, a distribuirei egale a plăcerilor și bunurilor lumești. O răsplătire după era o utopie. Cultura științifică și necredința i-a dus la aceea ca să pătrundă: 1) că cei mari și bogați parte mare au numai prin întîmplare oarbă a ceea ce au și cumcă absoluta lor majoritate nu merită soarta sa, ci, din contra, după facultățile naturale ar trebui să ocupe una din treptele cele mai joase pe scara ființelor omenești. Cei mai mulți bogați, prin urmare, trăind în plăceri parte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
era foarte limpede. Văzură pe fundul apei, printre pietre și nisip, ceva asemănător cu capul gigantic al unei statui având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în granit avea ochii orbi ațintiți în față, sub pânza aceea de apă. Nu avea însă frumoasele pleoape alungite, buzele arcuite ale vechilor suverani; recent, o mână îi sculptase o frunte lată, păr des și barbă, o gură mare, senzuală, ochi mari, rotunzi sub sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fusese ales de Augustus însuși, cu multe decenii în urmă; foarte bătrân, depozitar fidel al hotărârilor politice imperiale, ale preferințelor și interdicțiilor, își petrecuse viața și-și distrusese ochii, zi de zi, în penumbra aceea; pesemne că acum era aproape orb, pentru că se mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ridica obosit din pat - adormi, cu capul pe brațe, deasupra mesei pe care era întinsă harta aceea faimoasă și fragilă. Îl trezi bătaia a două degete subțiri, dar puternice pe umărul drept; era bibliotecarul cel bătrân și pe jumătate orb, care, cu o expresie ironică în ochii înroșiți mărginiți de pleoapele pline de riduri, îl întrebă: — Grea învățătură, nu-i așa? Gajus se îndreptă de spate și încuviință. Iginus spuse, cu un dispreț plin de mândrie: — Gândește-te că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe când aceștia se grăbeau spre Curie, se duse la locuința lui Sejanus, care dormea, și se declară fericit să-l anunțe că Tiberius îl numise tribunus consularis, cea mai înaltă funcție romană după aceea de împărat. Observă cu atenție bucuria oarbă ce se oglindea pe chipul lui Sejanus și-i întuneca mințile și îi comunică: — Senatorii, care au fost deja anunțați, te așteaptă ca să oficializeze numirea ta. Îi arătă cu respect decretul prin care el, Macro, era numit în locul său. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]