8,628 matches
-
utopicii au crezut că pot da păcii dimensiuni milenare. Numai cel care nu are oglindă nu știe cum arată buricul pământului. E din ce în ce mai greu să menții o iluzie în viață. Unii susțin că strămoșii lor au fost primii care au pășit pe corabia lui Noe. Nu chiar în orice bătrân moțăie un înțelept. Câteva metafore existențiale ne duc cu zăhărelul de mii de ani. Când îmi reușește câte o îmbinare de cuvinte, parcă mă simt în anturajul unui laureat Nobel. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de astăzi are telefon mobil și ascultă casete cu manele. Internetul este o sculă genială. Să-i strunim însă la timp efectele secundare! Stresul - acest copil-problemă al lumii moderne. Degetele cu care facem cruce declanșează și trăgaciul armelor de foc. Pășim într-o lume dură, imună la nostalgii. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Pâinea noastră cea de toate zilele nu a fost niciodată suficientă pentru tuburile digestive ale planetei. Doamne, lumea noastră nu mai poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ale pământului. Ocoliți cât puteți moartea! Că ea nu are cum. Când se zărește marginea lumii de aici, începi să-ți razemi speranțele de cealaltă. Martirii găsesc și morții un sens. Până la moartea noastră, cei dragi sunt în noi. Apoi, pășim ușor spre dânșii. Moartea e ca securitatea comunistă : tot timpul e cu urechile pe noi. Unii și cavoul și-l fac din marmură furată. Am impresia că marile revelații vin în pragul morții când nu mai pot fi povestite. Misterul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de vie și apoi cu viile din jurul Iașilor, care se înțelege, sunt mama vinurilor. Până acolo mai este oleacă de treabă, vere. Dumirește-mă și pe mine ce ar însemna „până acolo”? Adică până să vorbim despre vinuri trebuie să pășim cu grijă prin... istorie și apoi prin... podgorii. Și? -Trebuie să aflăm mai întâi când și cum a început omul să cultive vița de vie. Ei? Aici ne vine în ajutor cartea „Podgorii ieșene”, scrisă de distinsul arheolog și profesor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu-mi iau vorbele înapoi. Atunci, pe cai, vere!... Mergem de o bucată bună de vreme. Ieșeanul însă tace chitic. Tac și eu, privind în jur cu nesaț. Toată firea pare scăldată în pulbere de aur. Rugina viilor printre care pășim așează impresiile în sufletul nostru cu puterea lucrului bine făcut. Soarele ne mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la sânul său. Funigeii veniți de nu știu unde plutesc ca fantasme
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la sânul său. Funigeii veniți de nu știu unde plutesc ca fantasme în aerul dimine ii. O liniște tihnită ne cuprinde ca o vrajă. Pășim furați de minunea fără margini din jurul nostru. Când sufletul ne este încărcat peste poate cu frumuseți, ne oprim. Privim unul către celălalt ca și cum atunci ne-am fi descoperit. Pe neașteptate, ieșeanul prinde glas: Nu credeam că aș fi putut să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
văzut, ne-a primit cu brațele deschise, apoi aici să ne facem „veacul” până om mântui treaba. Ne-om abate oleacă și pe la „Schitul Sihăstriei de deasupra Socolii”. Adică pe la Schitul lui Tărâță, unde - cu evlavie, ne-om închipui că pășim pe urmele lui Eminescu, care după cum ne spune Coralia-Riria, viitoarea soție a lui A.D.Xenopol, a fost la hramul bisericii. De fapt el - bolnav fiind - se afla la Băile Repedea, unde, după cum afirmă Miron Pompiliu, la 12 septembrie 1886, într-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Vorbești ca un bătrân „lup de mare”, vere. O vorbă de duh ține loc și de foame. Așa se face că nu mi-am dat seama măcar că deja călcăm pe Podul Lung,cum se numea cândva Strada Nicolina de astăzi. Pășesc alături de ieșean și inteleg că spusa lui precum i s-au terminat rezervele din cambuză nu a fost decât o glumă, fiindcă calcă vioi, încât abia îmi pot acorda pașii cu ai lui. Nu mă pot abține și îl întreb
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
așezământ” (Regulamentul Organic). Acum hai s-o luăm la picior, că simt podgoria Copoului pe aproape. Știi vorba ceea: “pleci cu graba și te întâlnești cu zăbava”? Și unde ne poate aștepta zăbava? Chiar după prima cotitură. Adică? Cum ai pășit în Parcul Expoziției, zăbava îți și iese în cale. Cum era și firesc, după ceva cale am intrat în parcul cu pricina. Din stânga ne privește trist “Arcul Academiei Mihăilene”. Îndată îl iau la întrebări pe dragul meu ieșean: Poți să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a căuta ceva atât de ceresc, Privirea ta, și n-am știut cum, dar mă grăbesc, Căci e inutil să stau și să cerșesc. Mi-e teamă, dar e o teamă incomparabilă, Ce voi găsi acolo, dincolo de viață, Când voi păși prin tunelul ce duce la nemurire, Tu prinde-mă de mână, nu mă lăsa în neștire. Un înger sau chiar doi vin să îmi vadă viața, Ce trist că n-am reușit să spulber speranța, Poate ai crezut că acolo
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
lacrimi care dor, Amintiri frumoase ce ne leagă, Oare nu ți-e dor de fata ta, Oare ție îți mai pasă? Mă întreb mereu de ce o soartă e atât de rea, De ce nu ești acasă. Înnebunesc, parcă te aud cum pășești prin casă, Parcă te văd cum îmi vorbești, Și cum cu atât de mare drag, mă privești, Îmi spui cuvinte ce mă îndeamnă Să te iau în brațe, tată! Te iubesc, te iubesc, atât de mult înseamnă! Tu nici nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
și începutul de chelie. Chiar dacă e frig, îl las descoperit, să strălucească luminozitatea din el. Și apoi „noblețea obligă!” Prin centrul orașului merge pe jos ca să fie văzut, ca un panou de publicitate. „Mercedesul” îl așteaptă la firmă, în garaj. Pășește întrun fel anume. Mersul lui trebuie să se deosebească de al mojicilor. Să prezinte importanță, siguranță, admirație, pe măsura contului de la bancă care-i dă prestanță, putere, măreție. Dumnezeu mi-a dat avere și putere, ca să mă asemăn cu el
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
-o către ușă, trecând ușor pe lângă ea și țipând ca din gură de șarpe. Am mai auzit-o cum striga după mine: - Joe Maynard, o să vezi tu ce te așteaptă când s-o întoarce acasă taică-tu! Ajuns afară, am pășit în plin tărâm al fanteziei: în lumea simplă a unui orășel de la sfirșitul veacului trecut. Un câine a început să latre și s-a luat după mine. Trotuarele erau de lemn iar pe străzi galopau cai. Eu crescusem înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
2258 Eul nostru soțial a mers p-o cale străină nouă înșine, străină românismului, și a făcut pas - însă acela a călcat într-un materialism cras, astfeli încît acuma e posibil d-a merge numa-n două moduri: sau să pășim pe astă cale străină și, drept mântuire, să ne aruncăm în oceanul idealismului filozofic a lui Fichte, poetic a lui Klopstock, pentru ca să putem cădea apoi în juste-milieu-[u]l rațiunei și a adevăratei simetrii; căci nu cred c-ar esista
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
îmbrățișează cu toate că sunt goi, cum i-a făcut mămuca! Plini de entuziasm înoată în larg, se simt bine, chiuie din toate puterile, se stropesc cu zeama ei de diverse culori, după care, obosiți, se apropie de mal și încep să pășească simțind nisipul tare sub tălpi. Dintre dune și bălți s-au ivit pe neașteptate două colege de la șantier. Se plimbau agale să le treacă furia lucrului de peste zi și au observat mirate mormanul de haine aruncate de-a valma pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
soarele înăbușea orice tendință de evadare din cotidian obosind oamenii. Permanent doar briza adia la intervale regulate și mult așteptate de toți încât ajunseseră să creadă că zăpușeala nu se va termina nicicând. Laur îmbrăcă slipul din mașină și a pășit pe plaja visurilor, însorită dar pustie spre mirarea lui... de obicei venea lumea dar acum, nu era nici țipenie de om și se gândea: - Cu atât mai bine! Când a zărit nisipul galben, măcinat în granule fine, fără scoici nerăbdarea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
înmănunchiat idei și simțăminte, Purificate și turnate-n necuvinte. Strai de poezie Scotocind aducerile-aminte, Am transformat trăirile-n cuvinte. Și, cu un strop de fantezie, Le-am îmbrăcat în strai de poezie. Vrăjitorul de cuvinte De când în lumea literară a pășit, Un vrăjitor al slovelor, cu har, s-a dovedit. La un semn magic, în text, cuvintele-și iau locul După înțeles și după cum le e sorocul. Crochiu de personalitate: prof. N. Colibaba A urcat anevoie pe treptele afirmării, făurindu-și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ca și cum aceasta i-ar fi fost singura menire pe pământ. Și a dispărut, discret, ca o stea care a obosit de-atâta strălucire. Omagiu Părinților, care mi-au dat viață și m-au călăuzit, Pământului, pe care prima oară am pășit, Farmecului copilăriei, care nu s-a destrămat, Școlilor și dascălilor care m-au format. Bătrânului Iași Cu trecutul tău de urbe legendară, Cu efervescentă viață științifică și literară, Cu școli prestigioase și dascăli pe măsură, Ai fost și ești o
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
fac din asta vreo enigmă. Firește, după cum bănuiați, hoțul nu era altul decât Cristian Vasile, cântărețul, care își învinsese, înnebunit de dragoste și de neputință, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o ferestruică a crematoriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cortul său. Acum, când armata lui Puarem își aștepta corăbiile, era pe sfârșite anotimpul apelor, ahet, când toată firea din Ta Kemet se înviorează. Cât călătoriseră prin deșert, dincoace fusese anotimpul uscat, șemu, și plantele erau atunci veștede. Iar când pășiră întîia oară în valea marelui fluviu, apele lui, din anotimpul ahet, tocmai începeau să crească. În acele zile soldații lui Puarem văzură fluviul cu apa verde și groasă și, încercînd s-o bea, o scuipară cu scârbă. Dar Hapi cel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sclipind cu mii de fețe, atât de prețuite de bogații stăpâni ai Atlantidei, fie burdufuri cu vin auriu și tare, stors din strugurii de la capătul de răsărit al Mării dintre Pământuri. Intrând din liniștea mării în această larmă, Iahuben a pășit pe țărm bucuros că picioarele lui pipăie iar pulberea pământului țării. A trecut prin mulțimea pestriță, s-a rânduit în șirul armatei și a pornit spre cazărmi. Seara, unul dintre căpitani l-a chemat la sine și i-a dat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strige, cu toții văzură cum în partea de jos a turnului se deschise o ușă, și cum în bogata ei revărsare de lumină se ivi Auta. Sclavul coborî pe o scăriță pe care până atunci n-o zărise nimeni, făcu câțiva păși și apoi căzu în genunchi în fața Marelui Preot, lipindu-și fruntea de pământ. Bătrânul îi spuse să se scoale și îl întrebă mirat: - Ai ieșit din întîmplare? - Nu, stăpâne, am auzit sunet de voci, și am recunoscut vocea ta. Marele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în clipa aceea se deschise ușa și cineva, întocmai cum se povestea prin țară, coborî încet și rămase lângă turn. Marele Preot, stăpînindu-se cu greu să nu tremure, însoțit de Tefnaht căruia îi clănțăneau dinții și urmat de liniștitul Auta, păși spre ușa deschisă, în vreme ce toți ceilalți rămași în urmă, robi, slujitori și soldați, căzură în genunchi cu frunțile la pământ. Cei doi preoți îndurară cu teamă abia stăpânită ceremonialul îmbrăcării globurilor sticloase și înșurubarea săgeților în creștet, apoi intrară în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grabnic sus, la noi. Nu mai avem cu ce zbura, știi. Nefert ascultă mirată. Ea nu băgase de seamă luntrea în zbor, într-atît era de tulburată. În preajma lor nu mai era nimeni. Călăuziți de Auta, porniră pe întortocheatele poteci. Nefert pășea alături de el și-l ținea de mână, neîntrebîndu-l nimic. Numai cârmaciul nu avea liniște. O dată zise: - Cred că într-o lună pot înjgheba alta, mai mică, din ceea ce am adus cu mine... Altă dată rostit îngîndurat: - Cine s-o fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
părinții lui au plecat, oare ce se va alege de el, nemaiavând pe nimeni la cine să vină săși spună oful, repetându-și mereu în gând că e "singur pe lume". în aceste clipe uitase cu totul de Ramona, care pășea tăcută și tristă alături de el. Andrei întrerupse firul durerii: -La noapte o să fie ger. într-adevăr, soarele care strălucea pe un cer senin, era unul cu zimți, nereușind să topească deloc din zăpada groasă, care se așternuse cu o seară
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]