8,329 matches
-
european care a pășit pe insulă a fost olandezul Jacob Roggeveen, la 1722, chiar în duminica Paștelui, de aici și numele insulei. Jurnalul navei olandeze menționează că insula era împădurită și ca moaii, enigmaticele statui, erau în picioare și cu "pălăriile" puse. Primul contact cu "civilizația" nu a fost prea favorabil pentru băștinași, unul fiind împușcat la încercarea de a se sui pe corabie, iar alți 12 uciși cu focuri de armă pe țărm. La o vizită ulterioară, din 1774, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu Elena Lupescu, la 3 iulie 1947. Copacabana, cu faimoasa Avenida Atlantica, reprezintă astăzi un centru de atracție universal, în perioada verii plaja de circa 7 kilometri adunând zilnic până la jumătate de milion de turiști, sportivi, vânzători de răcoritoare, ochelari, pălării și droguri, vânzătoare de "plăceri" și hoți, într-un amestec pestriț de culori, limbi și "interese". Sâmbăta și duminica, Avenida Atlantica este "zonă pietonală", spre bucuria miilor de bicicliști, "zburători" pe patine sau pe "scândurele" și familiști cu copii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Jacques Chirac avea să evidențieze din nou sprijinul Franței pentru aderarea României la NATO și UE. Mai participasem la vizitele la București ale lui Charles de Gaulle (1968) și François Mitterrand (1991), dar acum era o "altă Românie cu altă pălărie"! (La pregătirea vizitei, unul din punctele de protocol discutate a fost unde să-l întâmpine președintele nostru pe cel francez la aeroport, la Cotroceni... Ca soluție de compromis s-a ales primirea la Arcul de triumf, unde s-au instalat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la scena finală, În bătălia de la Philippi, În care Rebengiuc și Iordache, alias Brutus și Cassius, fanatici revoluționari până În ultima clipă, cădeau răniți, rostogolindu-se. O cascadă de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare, a antrenat pe scenă pălăria simandicoasă a soției unui faimos și temut critic. Tragedie pe punte, comedie În sală: nefasta pălărie a aterizat În arenă și, pentru câteva clipe, a devenit recuzită pe câmpia romană. Atâta i-a trebuit vajnicului critic! Refuzând să simtă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fanatici revoluționari până În ultima clipă, cădeau răniți, rostogolindu-se. O cascadă de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare, a antrenat pe scenă pălăria simandicoasă a soției unui faimos și temut critic. Tragedie pe punte, comedie În sală: nefasta pălărie a aterizat În arenă și, pentru câteva clipe, a devenit recuzită pe câmpia romană. Atâta i-a trebuit vajnicului critic! Refuzând să simtă pe pielea lui efectele teatrului experimental, a luat o decizie bravă: a declarat forfait și a părăsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
niște inele, de cele două mânere laterale ale spătarului scund al banchetei pe care ședea. Și În spatele ei, ținându-se de aceste mânere, stătea În picioare pe un suport Îngust, deasupra extremităților din spate ale tălpilor saniei, un valet cu pălărie cu cocardă. Urmărind În continuare sania, am văzut-o oprindu-se la magazinul Treumann (ustensile de scris, brelocuri de bronz, cărți de joc). Mama a ieșit imediat din magazin, urmată de valetul care ducea obiectul cumpărat, aparent un creion. M-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau tata, când stătea cu noi la țară, Îl aveau invariabil ca partener pe fratele meu, În furtunoasele noastre dubluri familiale. „Lovește!“ striga mama În stilul vechi, Întinzându-și Înainte piciorul ei mic și aplecându-și capul acoperit cu o pălărie albă pentru a salva un serviciu conștiincios, slab. Eu mă enervam repede pe ea și ea pe băieții de mingi, doi țărani tineri În picioarele goale (nepotul cu nas turtit al lui Dmitri și fratele geamăn al drăguței Polenka, fiica
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
culegea niciodată bureți; nu culegea decât ciupercile comestibile din specia Boletus (ciuperca maro-roșcată edulis, ciuperca maro scaber, cea roșie aurantiacus, și alte câteva rude apropiate), denumite „ciuperci tubulare“ sau definite sec de micologi „ciuperci terestre cu tulpina centrală, cărnoase, fetide“. Pălăriile lor compacte - Înfipte bine la cele tinere, robuste și apetisant boltite la cele mature - au o căptușeală netedă (nu lamelată) și o tulpină vânjoasă, elegantă. Prin simplitatea clasică a formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întâmpla ca la sfârșitul vreunei zile ploioase, soarele să mai licărească palid Înainte de a apune deasupra mesei jilave pe care erau Întinse ciupercile ei, foarte colorate, unele purtând urmele vegetației din jurul lor - câte un fir de iarbă lipit de o pălărie cafenie vâscoasă sau o bucățică de mușci ce Îmbrăca baza bulboasă a unei codițe cu puncte Întunecate. Și mai era printre ele câte o omidă micuță șerpuindu-și trupul și măsurând cum ar face un copil cu degetul mare și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plaine...“, cânta el cu o voce Înaltă de tenor, așezat la pianul alb din casa de la țară - și dacă se Întâmpla ca În clipa aceea să mă grăbesc s-ajung acasă la dejun, alergând prin crângul alăturat (curând după ce văzusem pălăria lui de pai și bustul Înveșmântat În catifea neagră al chipeșului lui vizitiu, Într-un profil asirian, cu brațele Întinse, acoperite cu mâneci stacojii, trecând rapid de-a lungul gardului viu ce separa parcul de aleea pentru trăsuri) sunetele tânguitoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din când În când, se uită Înapoi, ca să se asigure că o a doua sanie, În care se află cufărul și cutia ei de pălării, vine În urmă - Întotdeauna la aceeași distanță, ca acele fantome ce Însoțesc navele În apele polare pe care le-au descris exploratorii. Și să nu uităm luna - căci precis trebuie să fi fost lună, lună plină, acel disc incredibil de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și umbrele zburătoare ale norilor le zădărnicesc orice legătură prea evidentă cu o sărbătoare națională, dar fără Îndoială celebrând acum, În cetatea amintirii, esența acelei zile de primăvară, clipoceala noroiului, Începutul oreionului, pasărea exotică zburlită, cu un ochi injectat, de pe pălăria Mademoisellei. 6 A stat la noi șapte ani, lecțiile rărindu-se cu timpul și firea ei devenind tot mai irascibilă. Și totuși părea ca o stâncă a neîndurătoarei permanențe În comparație cu fluxul și refluxul de guvernante englezoaice și preceptori ruși care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
3 Am vânat fluturi În diverse clime și travestiuri: sub Înfățișarea unui băiat frumușel În pantaloni până la genunchi și beretă de marinar; a unui expatriat cosmopolit slăbănog, Îmbrăcat cu pantaloni sport și bască; a unui bătrân gras În șort, fără pălărie pe cap. Majoritatea casetelor mele cu fluturi au Împărtășit soarta casei noastre din Vira. Cele din casa noastră de la oraș și mica addenda pe care am lăsat-o În muzeul din Ialta au fost distruse fără Îndoială de molii și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pieptene găsit pe plajă, cu ajutorul unei lupe. Bărbații arborau pantaloni albi care pentru ochiul de azi ar părea comici dând impresia că au intrat la apă la spălat; doamnele purtau În acel sezon haine ușoare cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile mâinilor, volănașe pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja plină de viață
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
avea altă avere decât salariul și Își plănuia viitoarea gospodărie cu cea mai mare grijă și seriozitate. Din când În când impulsuri pripite Îi dezechilibrau bugetul. Observând Într-o zi o babă jegoasă căreia i se scurgeau ochii după o pălărie stacojie, cu pene, expusă În vitrina unei modiste, i-a cumpărat-o și abia a putut să scape apoi de femeie. Cu propriile lui achiziții era extrem de circumspect. Fratele meu și cu mine ascultam răbdători cum visa cu ochii deschiși
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
splendide discursuri cu repercusiuni la scară națională. Când după mai puțin de un an, țarul a dizolvat Duma, câțiva dintre membrii ei, inclusiv tata, (care, după cum arată o fotografie făcută la Gara Finlanda, Își vârâse biletul de tren sub panglica pălăriei), au ținut la Viborg o sesiune ilegală. În mai 1908, a Început să-și ispășească sentința de trei luni Închisoare, ca o pedeapsă oarecum târzie pentru manifestul revoluționar pe care el și grupul lui Îl scoseseră la Viborg. „A găsit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
1818-1883), traduse și simplificate, erau extrem de populare printre copiii ruși la Începutul acestui secol, mult timp după ce faima lui apusese În America. Știind englezește, am putut savura Călărețul fără cap, În versiunea originară neprescurtată. Doi prieteni schimbă Între ei haine, pălării, cai și În cele din urmă este ucis cine nu trebuie - acesta este filonul principal al complicatei sale intrigi. Ediția pe care o aveam (probabil una britanică) a rămas În rafturile memoriei mele ca o carte rotofeie legată În pânză
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pomul de Crăciun reflectate În irisul ochilor lor scânteietori și ele ne tachinau, ne priveau pe după umăr, participau cu bucurie la visurile noastre vag festive, dar aceste nimfe aparțineau unei alte categorii de făpturi decât frumoasele adolescente și vampele cu pălării mari după care tânjeam noi cu adevărat. După ce m-a obligat să pecetluiesc cu sânge un jurământ de păstrare a tainei, Iuri mi-a povestit despre doamna căsătorită din Varșovia de care a fost Îndrăgostit În secret la doisprezece sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a spus ceva despre mine când treceam rotindu-mă prin apropiere și o voce feminină nazală i-a replicat „Da, nu-i așa că este fermecător?“. Mai văd și acum silueta ei Înaltă Îmbrăcată Într-un taior bleumarin, făcut la comandă. Pălăria mare, de catifea era fixată cu un ac strălucitor. Din motive evidente, am hotărât că numele ei este Louise. Noaptea stăteam treaz imaginându-mi tot felul de situații romantice și mă gândeam la talia ei de salcie și la gâtul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care În anii următori m-au privat de emoțiile pe care se spune că le trăiesc majoritatea scriitorilor. Acea primăvară a anului 1916 o văd ca pe o primăvară petersburgheză tipică, atunci când Îmi amintesc imagini ca acestea: Tamara purtând o pălărie albă nefamiliară, printre spectatorii unei obositoare partide de fotbal interșcolar, În care, În duminica aceea, un noroc extraordinar m-a ajutat să rețin nenumărate mingi; sau un fluture Camberwell Beautys, exact de aceeași vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aer curat. M-am deplasat Încetișor pe culoarul aglomerat, călcând peste trupurile bărbaților care sforăiau și am coborât din tren. O ceață lăptoasă plutea peste peronul unei gări anonime -eram pe undeva, În apropiere de Harkov. Purtam ghetre și o pălărie derby. Bastonul pe care-l țineam În mână, un obiect de colecție ce aparținuse unchiului Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de izolare petrecuți În Germania, nu i-am Întâlnit niciodată pe duioșii muzicanți de odinioară care, În romanele lui Turgheniev, cântau vara rapsodii până noaptea târziu; nici pe acei bătrâni și fericiți vânători cu prada prinsă În ace de calota pălăriei, de care făcea atâta haz Epoca Rațiunii: nici pe gentleman-ului La Bruyère vărsând lacrimi deasupra unei omizi năpădite de paraziți, pe filosofii lui Gay, „mai mult gravi decât Înțelepți“, care, cu voia dumneavoastră, „caută știința În fluturi“ și, mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
abitir ca săgeata ceea buclucașă, și, nu în ultimul rând -, dă socoteală de aurul Papii, pe care Dumnezeu știe cum l-a tocat, că prin lupte cu turcii, nu s-a prea văzut... Să recunoaștem, "Rex" aista-i mare! Jos pălăria! L-a întrecut până și pe Vodă Ștefan, la trasul sforilor. Puțin murdară, dar bine jucată politichia... Se spală, iese la spălat, spune Țamblac. N-ai pus la socoteală că-ți plătește și o veche datorie: "săgeata buclucașă" și rușinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tanti Sima, mai mare decât el cu 12 ani, văduva unui ofițer țarist refugiat în România. Îi văd pe amândoi, unul lângă altul, ca într-un tablou (idilic: ne aduseseră, mie și lui Jeni, multe jucării), surâzători, unchiul cu o pălărie de vară, moale, pe cap, și, ca să se armonizeze, parcă, cu ea, cu o față cu trăsături de asemenea moi... * În curtea minusculă a casei de pe Pietroasa nu se putea ține un câine. Cu toate acestea, părinții ne-au luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
După terminarea colocviului, am rămas împreună cu câțiva colegi, la intrarea facultății, în stradă; pe când mai stăteam de vorbă, profesorul ieși și el, însoțit de cineva sau de mai mulți (nu-mi amintesc chiar bine amănuntul) și, văzându-ne, își scoase pălăria (de asemenea neagră), salutându-ne ceremonios și parcă, acum, cu mai multă bunăvoință; înțelesese poate (de fapt, o știa demult) că nu numai noi eram vinovați pentru că știam atât de puține lucruri. Așa mi-a rămas în amintire cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]