7,232 matches
-
poate fi urât când se roagă lui Dumnezeu, chemându L, și nimeni rău când vede în viață darul, nu povara.” ( Ionel Teodoreanu ) ,, Frumusețea e pretutindeni, dar ea nu se dezvăluie decât dragostei.” (Emile Mâle) „Arta este nostalgia lui Dumnezeu, nostalgia Paradisului”. (Nechifor Crainic) ,,Destinul omului este creația”. (Lucian Blaga) ,,Cel care nu și-a mâncat niciodată pâinea în durere Cel care nu și-a petrecut niciodată orele nopții Plângând și așteptând dimineața ce întârzie să vină Acela nu va cunoaște puteri
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
poate fi urât când se roagă lui Dumnezeu, chemându L, și nimeni rău când vede în viață darul, nu povara.” ( Ionel Teodoreanu ) ,, Frumusețea e pretutindeni, dar ea nu se dezvăluie decât dragostei.” (Emile Mâle) „Arta este nostalgia lui Dumnezeu, nostalgia Paradisului”. (Nechifor Crainic) ,,Destinul omului este creația”. (Lucian Blaga) ,,Cel care nu și-a mâncat niciodată pâinea în durere Cel care nu și-a petrecut niciodată orele nopții Plângând și așteptând dimineața ce întârzie să vină Acela nu va cunoaște puteri
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Canarul mizantropului, București, 1916; Cântăreața, București, 1916; Școala profesională „Arhiereul Gherasim”, București, 1916; Motanul ucigaș, București, 1918; Dragoste neîmpărtășită, București, 1919; Păcatul rabinului, București, 1920; Orașul bucuriei, București, 1920; Strigoiul, București, 1920; Domnul colonel, București, 1920; Matei Dumbărău, București, 1921; Paradisul rușinos, București, 1921; Domnul deputat, București, 1921; Pentru părerea lumii, București, 1921; Vagabondul, București, 1922; Unchiul Năstase și nepotul său Petre Nicodim, București, 1923; Nuvele alese, Arad, 1925; Fecioarele, București, 1925; Norocul cucoanei Frosa, București, 1926; Vieți zdrobite, București, 1926
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
la Curtea domnului Timișanei. Personajele, puse în situații dramatice neverosimile, declamă emfatic și fără convingere. A mai compus câteva poeme dramatice, rămase în manuscris, nefinisate. D. a tradus Arta poetică a lui Horațiu (1882), versuri din Camões, capitole din Dante (Paradisul pământesc) și Tasso (Ierusalimul liberat) și poezii din Silvio Pellico și Giacomo Leopardi. Traducerile din poeții italieni sunt stângace, într-un limbaj neexpresiv. Fragmentele traduse din Eneida lui Vergiliu și din Filipicele lui Cicero au rămas, de asemenea, în manuscris
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de saturație și chiar de registru minor. Această atracție spre arabesc coexistă încă din anii 1915-1916 cu o alta, spre construcția monumentală. Fascinat de arhitectonica Florilor răului, apoi de a Divinei Comedii, a Paradisului pierdut ori a lui Faust, atras, pe de altă parte, de concepția lui Ernest Renan asupra civilizației umane sprijinite pe trei piloni principali (civilizația iudaică, cea greacă și cea romană), poetul proiectează un vast Cântec al Omului, care se va
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
norii, marea, visul) punctează starea de ascunsă conflictualitate dintre curgere, sfâșiere lăuntrică și dorința de geometrie raționalistă. Și volumele târzii, Cronică (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor) și Abaddon (1995), sunt expresii ale aceluiași suflet bântuit alternativ de duhul paradisului și de cel al infernului, ale unei conștiințe lucide care trăiește, paroxistic, sentimentul alienării într-o lume dezaxată spiritual. Vibrațiile eului ultragiat consemnează cu acuitate apropierea „îngerului adâncului”, textele constituindu-se în adevărate „cărți ale infernului personal”. Efortul de izbăvire
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
București, 1963; Zigzag pe mapamond, București, 1964; Lupta cu somnul, București, 1969; Fenix inflamabil, București, 1970; Cealaltă moarte, București, 1970; Spectacolul lumii, vol. I, București, 1973, vol. II: Dilema americană, București, 1981, vol. III: Al cincilea punct cardinal, București, 1983; Paradisul murdar, București, 1974; Afirm!, București, 1974; Ucideți petrolul, I, București, 1993; Bine ați venit în infern!, București, 1995. Traduceri: Pierre Leprehon, Charles Chaplin, București, 1967 (în colaborare cu Maria Herberescu). Repere critice: Radu Popescu, „Obsesia”, CNT, 1960, 48; Sorin Alexandrescu
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
condescendență din roman): “Je bronze ma queue/(Poil à la queue!)/ A la piscine/(Poil à la pine!)// Je retrouve Dieu/Au solarium,/Il a de beaux yeux,/Il mange des pommes.// Où il habite?/(Poil à la bite!)/ Au paradis/ (Poli au zizi!)” (p. 139) Femeia este cea mai dezavantajată de o moarte care se anunță devreme, odată cu bătrânețea. Iată-l pe Bruno confesându-se despre prima soție pe care o părăsește din această cauză: “Ma BCBG protestante aux gros
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bune cărți franceze pe 2002, alcătuit la fiecare sfîrșit de an de revista Lire), În care un pianist de jazz căsătorit, dezamăgit și obosit de trepidația vieții de artist, aflat departe de nevastă, se Îndrăgostește de proprietara unui club, redescoperă paradisul pierdut, Întîrzie la domiciliul conjugal și provoacă, indirect, moartea nevestei care pornise la drum să-l aducă acasă, salvîndu-l de el Însuși. La Christian Gailly temperatura, spuneam, urcă. Anii 1980 sînt lăsați În urmă. Aria de cuprindere a reprezentării este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sunt astfel reinterpretate printr-un ochi vizionar expresionist și cu o elementaritate scitică. Poezia de după război evoluează în două direcții, complementare: o poezie a „desțărării” și a solitudinii, scăldată în tonuri elegiace și, pe de altă parte, evocarea țării ocupate - paradis devastat și înlăcrimat, în linia liricii lui Goga - de bolșevici și de „slugile” lor dinăuntru, „ciocoii” noi, „roșii”. Spovedania intimă este astfel mereu dublată de confesiunea comunitară. Patosul exponențial, pe teme sociale, din poezia interbelică a lui C. se mută
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
în lume la Divina Comedie. A lucrat la ea și la redactarea comentariului care urma să o însoțească timp de douăzeci de ani. Ramiro Ortiz a tipărit, în 1924, 1927 și 1932, textul acestei traduceri, rămas în manuscris (Infernul, Purgatoriul, Paradisul). C. și-a început lucrul folosind ediția germană a lui Karl Eitner, apoi a învățat italiana și a raportat totul la original, întreprinzând totodată studiul întregii opere a lui Dante și al interpretărilor ei. Confruntând soluțiile alese de el cu
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
explicând - pe baza datelor furnizate de științele vremii, de astrologie, de istorie - obscuritățile ori aparentele ciudățenii ale poemului. El a fixat ca an al viziunii dantești anul 1289, a demonstrat rigoarea matematică după care se desfășoară trecerea prin Purgatoriu și Paradis, oferind, astfel, cheia unor alegorii. Comentariul cuprinde intuiții admirabile, iar traducerea impresionează, sub raport artistic, prin atingerea înălțimii stilistice a originalului. Respectându-i vigoarea și plasticitatea, păzindu-i înțelesurile, C. reușește să redea suflarea dantescă a Divinei Comedii. În comparație cu numărul
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
spun că acestea sunt mai preocupate de profitabilitatea lor decât de marile probleme ale societății - șomaj, crize monetare etc. Caracterul lor internațional le permite să acționeze fără a ține seama de granițe și să se stabilească ușor În așa-zisele „paradisuri fiscale”, unde nivelul de impozitare este redus. CMN pot exercita și o importantă influență asupra politicii statelor lor, guvernele fiind oarecum obligate să le protejeze investițiile. Economiile naționale devin tot mai dependente de activitatea filialelor din alte zone, mai ales
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
1964; Eliza Orzeszkowa, Marta, București, 1965 (în colaborare cu J. Wulin); Charles Perrault, Povești cu vrăjitori și zâne, București 1966, Uriașul Periferigerilerimini, București, 1970, Povești cu zâne, București, 1981, Săgeată de aur și potirul vrăjit, București, 2001; Émile Zola, „La Paradisul femeilor”, I-II, pref. Ovidiu Cotruș, București, 1968. Repere bibliografice: Ion Pas, Sărina Cassvan, „Între artă și iubire”, DMN, 1921, 5476; Pompiliu Constantinescu, Sărina Cassvan, „Trupul care își caută sufletul”, VRA, 1932, 237; Mihail Sevastos, „Trupul care își caută sufletul
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
de-a gata, București, 1981; Moda jurnalelor, București, 1982; Primul trimestru, Timișoara, 1983; Salt în mâine, București, 1984; Peștișorul Geo și ceilalți, Timișoara,1986; Iubiri paralele, Timișoara, 1987; Cartierul sonor, București, 1989; Privind peste umăr, I, București, 1990; Evadare din paradis, Timișoara, 1993; Jocul de-a Robinson, Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, Necesitatea de a fi tu însuți, TR, 1966, 36; Nicolae Manolescu, Conformismul și inconformismul prozei, CNT, 1966, 36; Marian Popa, Ofensiva faptului mărunt, GL, 1966, 38; Eugenia Tudor
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
disting reminiscențe din lirica lui Lucian Blaga, dar și unele sunete care amintesc de Tudor Arghezi. Legătura cu mitul este percepută ca o poruncă al cărei sol este poetul: „din ani de mit” vine chemarea de a reîmpărți lumii culorile paradisului, de a realiza, cel puțin prin rostire poetică, o întoarcere la taina primordială. Poetul nutrește speranța că i se va dezvălui măcar un semn al divinității; când, în cele din urmă, căutarea își află împlinirea în chiar sufletul său, intervine
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
intervine oboseala, continuăm lectura cărții fără să-i mai urmărim conținutul și, mai devreme sau mai târziu, o abandonăm. Parafrazând o celebră butadă a lui Cesare Pavese, putem spune: „Lavorare stanca” („Munca obosește”). În consecință, putem folosi „tehnica excesului de paradis”. Dacă vrem să dezvățăm pe cineva să facă ceea ce îi place mult, atunci trebuie să-l obligăm să facă acest lucru până la epuizare, dezgustându-l, alungându-i orice poftă pentru „fructul poftit”. Procedeul invers, interdicția „fructului poftit”, este catastrofală. Obligarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dominată de întrepătrunderea dintre rafinamentul universului livresc și savoarea delicată a gesturilor și senzațiilor simple. Regăsirea simplității dă naștere unei euforii lirice cu atât mai intense cu cât îndepărtarea de o candoare resimțită ca „originară” este mai mare. Reîntoarcerea la paradisul sentimentului frust se face însă dintr-o perspectivă intelectualizată, în care situațiile cotidiene sunt transfigurate printr-un joc metaforic savant, împins uneori până la supraabundență. Prima carte, Un șir de zile (1966), ilustrează nostalgia umbroasă a originilor (Amurg la Agapia Veche
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
rolul de pustnic dramatic. G. are și un volum de proză scurtă, Cafeneaua subiectelor (1980), unde unele schițe epice sunt reușite prin absurdul situațiilor prezentate sau prin surprinderea (fără comentarii) a imponderabilelor psihologice. Câteva piese de teatru (La margine de Paradis, Viață particulară ș.a.) nu individualizează un dramaturg. SCRIERI: Un șir de zile, București, 1966; Nuduri, București, 1967; Țara lui π, București, 1969; Week-end în oraș, București, 1969, Patimile după Bacovia, București, 1972; Bucolice, Iași, 1973; Elogii, București, 1974; Goana după
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
care și le puneau scolasticii de la Sorbona în secolul al XIII-lea n.m.) ne fac astăzi să zâmbim (este corect să pui animalele să muncească duminica? Trebuie să le impui zile de post? După moarte, merg în infern sau în paradis?). Am greși. Cu atât mai puțin avem voie să facem așa în meseria noastră de istorici. Procedând astfel, de fapt, nu ne putem și nici nu trebuie să ne proiectăm ca atare în trecut cunoștințele noastre, concepțiile noastre, taxinomiile noastre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care se știe păcătos și Dumnezeul care s-a îmblânzit, s-a coborât în lume, s-a sacrificat pentru a răscumpăra păcatele oamenilor, cărora le transmite semne într-o lume ea însăși suferindă și aflată în continuă degradare după pierderea paradisului. Cât de reale sunt animalele "fantastice"? Așa stând lucrurile, pentru omul medieval animalul (sigur, se exclud de aici animalele domestice sau cele din proximitatea sa, cu care avea de a face frecvent) era un construct cultural, religios, spiritual într-o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dar ea pierde foarte mult, devine de neînțeles dacă nu este detaliată. S-o detaliem, așadar. Omul medieval își înțelege sau își intuiește condiția de ființă slabă, păcătoasă, care a pierdut definitv posibilitatea de a atinge perfecțiunea odată cu izgonirea din paradis. Prin urmare, simte nevoia, dorința de a recâștiga măcar un simulacru al acelei stări aurorale, de a se plasa în aporopierea virtuții nepătate de păcat. Cee ce, firește, este imposbil. De aici, frustrarea. "Contra acestei frustrări, precizează Jacques Voisenet, el
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este respins de lumină, preferând protecția întunericului; or, într-un Ev Mediu permanent terorizat de imaginile gotice ale demonilor care pedepseau groaznic păcatele, orice ființă a tenebrelor era destinată automat să slujească misiunii mârșave a Diavolului. În plus, câtă vreme Paradisul era asociat luminii, întunericul reprezenta, cu siguranță, Infernul. Prin urmare, locuitorii acestuia erau obligatoriu făpturi ale iadului. Mitologia modernă a vampirilor metamorfozați în lilieci ori cea contemporană nouă, a eroului din umbră, Batman, din această tradiție își trag rădăcinile. Un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aripi de liliac. După Jurgis Baltrušaitis, abia după ce demonii primesc aceste anexe, ei "se conformează în același timp convențiilor aparenței fizice și concepției religioase. Aripi de pasăre de noapte, cu pielea întinsă pe osatura de vergele metalice, ele nu evocă Paradisul, ci răspândesc umbra regiunilor sinistre"17. Treptat, apanajul zborului în întuneric devine obligatoriu pentru reprezentarea demonilor. Aripile de liliac hărțuie oamenii, se agită fără zgomot în jurul muribunzilor, răspândesc pretutindeni întunericul"18, conchide cercetătorul deformărilor. Dacă la început doar aripile liliacului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
scris și lucrări originale. Un manual destinat studenților a fost intitulat (ca și azi) „Întrebări și răspunsuri”. După 100 de ani de traduceri și de publicări ale unor lucrări originale, către 850, Rabban al-Tabari a scris prima sinteză medicală, intitulată „Paradisul înțelepciunii”, care adună la un loc cunoștințe arabe, persane, grecești și indiene. Dintre autorii greci, sunt prezentate sinteze din Hipocrate, Galen și Dioscordie. Cel mai mare medic și filosof persan al timpului a fost al-Razi (865-925), cunoscut sub numele de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]