8,290 matches
-
era acolo și mie mi-era groază să intru În sala de dans. Ah, cât voiam să pot plânge În hohote, iar apoi să mor. N-am murit, Însă mi-e indiferent acela pe care l-am iubit cu atâta patimă, tocmai acum când aș putea avea victoria În mână. Oamenii trebuie loviți ca să nu lovească! 21 aprilie 1960 (joi) „Aș vrea să o văd pe Guly decoltată... Cred că ai fi bună de aruncat cu fărașul pe geam...“ Iată opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu te mai simt aproape, să nu te mai văd... Nu pot pătrunde În sufletul tău, tu ești o fire lăsătoare, rareori ai voință, dar mă stăpânești cu o putere Îngrozitor de mare, văd că, iubindu-te pe tine cu atâta patimă, renunț la idealul meu, școala, dar trec peste mine, mă zbat, mă frământ și nu pot Învăța decât după ce pleci tu, după ce totul mi se limpezește În cap, iar somnul se așterne ostenit peste ochii ce Încearcă zadarnic să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
subit. Aceasta să-mi fie oare marea iubire a vieții? Pot afirma aproape sigură: da? Dacă ea a putut străbate firea ta rece, ininteligibilă În realitate, Înseamnă că viața mea Îți aparține, că ți-am dăruit totul din mine, cu patima fluturelui care moare din iubire, dar știe să și-o trăiască! Eu nu pot vorbi cu tine așa cum mă adresez aici. Cuvintele nu vor să se combine atunci când tu ești lângă mine. Până acum eram singură, tu Îmi erai speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu vezi cum geniul creator al oamenilor a străbătut veacurile, Petre, dragă, nu te interesează În ce parte a universului se mișcă infima ta ființă? Eu văd că ție ți-e indiferentă lumea, atunci de ce te iubesc, de ce cu atâta patimă? Oare eu iubesc În tine numai bărbatul? Oare tinerețea mea Înflăcărată nu a găsit un om care să aibă ideile mele, să-mi fie și să-i fiu un stimulent În cunoaștere? Nu. Oare lucrează aici legea contrariilor? Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deci cât ține el la mine... Ei și? Vreau numai să mă lase să Îl privesc și să-l sărut. Restul nu mă interesează decât În anumite momente de nesiguranță, de Îndoială. Deocamdată, azi, cel puțin, am fost fericită. Ce patimă ciudată! Nu există Între noi nici o potrivire de caracter, și totuși Îl iubesc din tot sufletul. Dacă această pasiune nu-mi dăunează studiilor, fie ca ea să-mi domine simțurile totdeauna, fie ca niciodată să nu fiu pe deplin nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
09.1960 Hăituit de Îndoiala că nu-s eu acesta, mă Întreb obosit (Oboseala Întrebărilor urmează unor idei Încâlcite) După oblojeala neigienică a sufletului tăvălit prin trupu-mi prea Întrebuințat Ruginit În atingeri impure, neidentice cu porniri din adâncuri Ros de patimi puhave, căzute În sânge dinspre parșivul a fi Oh, zei nemernici, cât aș vrea să stau de vorbă cu voi, Să pot să sar viu dincolo de cuvinte și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat Mă voi arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu am avut realmente timp să recapitulez, deci nu am dreptul să condamn, mai ales că peste o oră am luat 10 la filosofie. Nu mă mai gândesc la nimic. Poate Înnebunesc! 5 noiembrie 1961 (duminică) Din nou, renaște vechea patimă a patinajului. Vreau ca toată deznădejdea mea să o pun pe gheață. Vreau să fac un dans În care să pun tot sufletul, toată iubirea pe care am pierdut-o din partea lui. Poate sunt inconștientă, poate nu-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
adevărat, În afară de publicul entuziasmat, nu am avut nici o plăcere În viață, dragostea, acel impuls care mă stăpânește deplin și acum s-a dus... nu pot uita, vreau să-l văd, mi-e dor tare mult de el. Îl iubesc cu patimă, aș vrea să-l mai simt o dată lângă mine, ce liniște aș simți! Când văd pe stradă vreo siluetă asemănătoare cu a lui, tresar, mă sperii, tremur, când văd vreun chip care de departe seamănă cu al lui, nu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
forță nouă, mă făcea nu știu de ce mai puternic; era un joc nou, prin care Îmi adjudecam Încă o parte a realului, partea sa cea mai abstractă. (vineri) A. crede că posedă muntele și se lasă posedată de el cu patimă; săptămâna trecută m-a invitat la un „traseu alpin“, cum spune ea, să vadă dacă am frică de Înălțime; a fost o Încercare a mușchilor, a tendoanelor, a nervilor, am vrut să ating cota maximă de efort, să mă pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
același timp să nu putem unul fără celălalt. Oare vom ajunge cu adevărat la așa ceva? 8 mai 1965 (sâmbătă) Lui Martin. La capătul traseului, mă va aștepta mereu o siluetă Înaltă, cu ochi veniți din alte lumi și plini de patimi, pe care nu-mi va fi dat niciodată să le cunosc. Privind cerul, voi Încerca să cuprind gândurile lui, ascultând vântul, voi auzi șoaptele lui, Încă nerostite omenește. Nu voi mai scăpa de tine toată viața, omule straniu... 22 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu se poate apăra (otrava, ca formă de rezistență și apărare, se folosea În epoca feudală contra unor regi prea Îndrăgostiți de această plăcere a cititului: a citi este un mare lux - arta perversă a regilor; ei citeau cu atâta patimă, că mulți s-au lăsat sărutați de cărți ca de o iubită supremă, un sărut de carte otrăvită, iată o născocire rafinată, posibilă doar În spațiile unde există o Îndelungă tradiție a cititului), cum nu se poate apăra nici o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care se dezghioacă din fierul prins În universalul strungului, pierzându-se În șuvoiul alb și gras al lichidului de răcire. În ceafa pufoasă a strungăriței, care și-a strâns părul sub basma, exersezi Înnebunit, cu privirea, prima mișcare din jocul patimilor tale pentru Polixenia. Un fulger de neatenție Îți agață privirea de cea a strungăriței. Polixenia este În laboratorul de chimie. Fetele fac patru ore de laborator, băieții, numai după ce Își termină norma În secția de sculărie. Tu ești acum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
subțire peste forma moale și fierbinte a unui sân mic pe care Îl mângâi inconștient, aproape fără să vrei. „Știam că te uiți la ceafa mea”, Îți spune cu glas Întretăiat, fără să aștepte vreun răspuns, strungărița. Te sărută cu patimă și, cu aceeași mână care ți-a dus mâna ta sub sânul cel mic și fierbinte, Îți mângâie bărbăția, sleindu-te acolo, În vestiarul pustiu mirosind a ulei, a pilitură de fier și a izolație Încinsă, furându-ți cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acest sens, Ceață e tot un roman autobiografic, împânzit efectiv de trimiteri la experiențele, trăirile și susținerile sale de spaniol total, dar de foarte multe ori atipic din punctul de vedere al unui spaniolism de ghid turistic (a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept stupidă, ceea ce e prin definiție un grav capăt de lezmajestate; a tăgăduit, cum am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și ură); drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trebuia pentru acoperirea cheltuielilor modestei lor gospodării. Dar iată că nu mult după aceea, moartea trecu iar pragul casei. De astă dată sora Laurei, cu trei ani mai în vârstă, căzu la pat, cu inima fulgerată de ochii scăpărători de patimă ai unui geambaș tânăr și bogat, dar căsătorit și cu o droaie de copii. Ce repede s-a topit muntele acela de fată, cu ochii albaștri, buzele cărnoase și părul blond ca apele spicelor de grâu. Numai trei Duminici m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în suflet, efemer, dar pentru eternitate, am înțeles că ochii ei frumoși m-au întrebat de atâtea ori: Ramses, unde-ți este trupul? Îi scoteam sânii pe rând, întotdeauna câte unul, să-i sărut sfârcul cu evlavie și recunoștință, fără patimă răscolitoare, fără dorința posedării, ci mai degrabă cu iubirea copilului întârziat la sânul mamei. Poate pentru că trupul Laurei avea aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un sac de pânză albă, Greta ne întoarse spatele și rămase așa, cu capul plecat, ca o pară uriașă, cu vârful înfipt în covor. - Rămân cu dânsa, îmi spuse Omul cu ciocul de aramă, înturnându-și spre mine păstârnacul morcovit de patimă și de lumina purpurie a becului electric. - Nu-l vreau, interveni speriată Margareta, oprindu-mă cu mâna cu care până atunci își acoperise stufăria sexului. Smuci cămașa din mâna omului cu ciocul de armă și intrase în ea cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
luni până sâmbătă, dormind și mâncând În locuri care ofereau niveluri variate de confort, călătorind spre localitatea următoare duminica, În trenuri personale lente, cu legături proaste. Actorii făceau aceasta timp de patruzeci și șase de săptămâni pe ani, cu Săptămâna Patimilor, când toate teatrele erau Închise, și o vacanță de vară de patru săptămâni pentru a se odihni. Inițierea lui Henry În această lume se petrecu În luna septembrie, când plecă la Sheffield, unde trupa Își interpreta repertoriul la zi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scandalul. Dimpotrivă, se comporta cu o discreție admirabilă și cu o decență exterioară impecabilă, iar Henry, care credea din ce În ce mai cu tărie că numai un sistem elegant și inventiv de minciuni sociale benigne apăra civilizația de la distrugerea cu care o amenințau patimile omenești, o respecta pentru aceasta. Uitase, iertase sau poate nu aflase niciodată despre opiniile lui defavorabile cu privire la mult lăudata interpretare a rolurilor Oliviei, de Goldsmith, și Portiei, de Shakespeare, Într-un trecut Îndepărtat. Se arătă fermecătoare, persuasivă și dispusă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu ei, a redat viața acestei minorități persecutate încă din vechime și până la urmă decimate, în nenumărate xilogravuri și desene în cărbune. Fiindcă își cunoștea țiganii, a fost în stare să transpună nevoile și spaimele lor în suita de desene Patimile lui Christos: coli de format mare pline cu nesfârșit de multe nuanțe de gri. Țigani tineri și bătrâni, aceștia erau personajele lui. Și așa se face că nu numai în atelierul lui Otto Pankok, ci și în acelea ale elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
recoltă de aplauze. În al patrulea și ultimul rând, cinematograful, televiziunea și teatrul radiofonic, care amplifică și răspândesc răul prin atitudini ostentative, pur mecanice. Cei care au explorat preistoria Teatrului Foarte Nou vântură, pe post de antecedent, doi precursori: drama Patimilor de Oberammergau, actualizată de plugari bavarezi, și reprezentațiile multitudinare, autentic populare, cu Wilhelm Tell, care cuprind cantoane și lacuri, chiar pe locurile unde s-a petrecut mult vânturata fabulă istorică. Alții, și mai Învechiți, au urcat până la breslele care, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și brânză rasă. Miró, Gabriel. Scriitor spaniol (1879-1930) care a cultivat un stil narativ personal, amestec de impresionism și descriptivism. Dintre cele mai cunoscute romane ale sale semnalăm: Las cerezas del cementerio (Cireșele din cimitir, 1910), La Pasión del Señor (Patimile Domnului, 1916), Nuestro padre san Daniel (Tatăl nostru Sfântul Daniel, 1921), El obispo leproso (Episcopul lepros, 1926) și Años y leguas (Ani și leghe, 1928). Momo. Personaj mitic, considerat regele carnavalului din Buenos Aires. Moreira, Juan. Gaucho răzvrătit și viteaz, erou legendar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a pătruns mai bine ca tine; speranță strălucitoare de spirit, rămâi în sufletul meu pentru că ți-ai agonisit toate prejudecățile... O lacrimă scufundată n memoria zăvorâtă a imposibilului, unde luminile incendiază bănuielile indiferente ale întunericului în calea clipelor hapsâne de patimi. Mi-am căutat totdeauna iubirea și am fost strânsă în cleștele destinului rupându-mi carnea dorințelor. Să fiu oare victima propriului meu suflet în care asediul tinereții îmi confiscă toată puterea visului, ca nimeni să nu-mi răpească nemurirea?... De parcă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adevărurile nerostite încă, în toate aceste secunde când vreau să rămâi lângă mine, să mă vezi cum mă amestec în zile cu toate privirile triste, și vreau să rămâi lângă mine oricât de greu îți este în răzbunarea flămândă de patimi ce ca o fiară îmi sfârși răspunsul din trupul tău pentru mine. Mai vreau să rămâi lângă mine și poate zorile îți vor aminti despre mine. PLAPUMĂ DECAPITATĂ A SPIRITULUI M-am însingurat pe mâluri de nori în iubirea de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
al unei mări ce așteaptă să-mi sărute UITAREA, pe o fereastră a UNIVERSULUI, din care IUBIREA e plânsă și noaptea din urmă mi-e veșnică și tristă Alinarea. Această tăcere ce-mi îmbracă HAINA DE VREMI, prin anii de patimi în seceta neștiutelor glasuri din PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI. AMEȚITOAREA DRAMĂ A DELIRULUI Timpul îmi ucide visul rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]