7,806 matches
-
Pe 24 martie 1950, cei doi au fost duși cu mașina la Securitatea Pitești, iar după alte patru zile, la Brașov. Nemeș i-ar fi spus lui Sobolevschi că vor beneficia de condiții mai bune, ademenindu-i cu pachete, țigări, plimbare, și i-a dat de înțeles că, dacă vor lucra bine, le va reduce pedeapsa sau chiar îi va elibera. Nemeș s-a ținut de promisiuni și, după doar două săptămâni de la sosirea celor doi în Brașov, i-a chemat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
iar Sucegan și Avădanei le dădeau lor alimentele confiscate de la cei care nu aveau drept la pachet; cei care lucrau împreună cu ei primeau și ei alimente, dar mai rar. Grama, Șerbănescu și Ionescu se bucurau de o deplină libertate de plimbare în incinta penitenciarului. Toate aceste privilegii se constituiau în avantaje ale agresorilor față de victime (îndeosebi fizice, importante în torturi), pe de o parte, dar contribuiau și la fidelizarea lor față de acțiune. Alexandru Popa 'Țanu' recunoaște că acțiunea de la Gherla a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Blaga, Crainic, Corvin Pașca, Chebeleu, Buracu, Rodas, Biaș, Fidler, în timp ce agresori le-au fost Juberian (șef), Ieronim Comșa, Tudor Stănescu, Gheorghe Gorbatei, Costăchescu și Octavian Voinea. Bătăile au început cam după o lună de la sosirea lor în cameră, după încheierea plimbării. Prin iunie 1951 au fost aduși Hoinic, Pandurescu și Oprișan, ca să vorbească de rău societatea burgheză. Nagy precizează că nu vorbea bine limba română atunci și deținuții din Cluj (Pașca, Chebeleu, Blaga) îi traduceau deseori ce i se zicea. Nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din Pitești până în martie 1950, când a fost transferat la Brașov, după discuții cu directorul Dumitrescu, colonelul Nemeș și Țurcanu. Nemeș i-ar fi spus că la Brașov vor avea condiții mai bune, vor primi pachete, țigări și dreptul la plimbare; ba mai mult, i-a dat de înțeles că, dacă va activa bine, îi va reduce pedeapsa sau chiar îl va elibera. În perioada verii, Sobolevschi și Prisăcaru au încercat să racoleze de partea lor alți deținuți, pentru a putea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
perioadă. Astfel, nu e deloc de neglijat faptul că, începând cu luna iunie 1949, în penitenciarul Pitești s-au introdus restricții deosebit de dure: deținuții erau complet izolați și nu aveau voie să se întâlnească între ei, nu erau scoși la plimbări, nici măcar pentru aerisirea așternutului sau a lenjeriei, nu aveau libertate de mișcare ori de discuții nici măcar în interiorul celulei, ci erau obligați să stea la marginea patului; ieșirea la baie era făcută în grabă și sub loviturile gardienilor, fiecare deținut având
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de picioare în apa bătrânului fluviu, urmat de un shoebeat discret prin insulele de verdeață identificate din timp. Apoi, ne plimbam în grupuri mici prin centru, pentru a vibra locurile. Ne reîntâlneam într-un punct dinainte stabilit, pentru a relua plimbarea pe alte străzi strategice... Ajungeam acasă tocmai seara, obosiți dar... fericiți. Soția mea își exprima adeseori nedumerirea: cum de poate să facă față atâtor programe sahaj fără a simți epuizarea, fără a-și neglija îndatoririle de gospodină? - și, credeți-mă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sfârșeau, nu puteam cuprinde cu umilele noastre vorbe totul, doar inimile singure puteau rezolva dilema. Iar inimile noastre erau la unison. Astfel s-a desfășurat havanul de la Slatina dedicat Mamei Sfinte. Seara am răspuns provocării Dianei de a face o plimbare la Olt, apoi fata ne-a propus vizionarea casetei cu Profetul trădat, casetă pe care nici acum nu știu cum de am ratat-o la Brăila. Pentru cine nu știe - nu e o rușine! - Profetul trădat este piesa prezentată de sahaja yoghini
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
variate flash-uri. Circulam pe mijlocul străzii, mai bine-zis existam, independent de tot ceea ce mă înconjura, înafara oricărui program, cu toate că mă aflam în program. Faptele curgeau fără înfăptuire - era în preziua Birthday Puja! Răceala m-a necăjit mult. Am ratat plimbarea de dupăamiază dinafara cetății. Am făcut puja Mamei! La puja am avut parte de o mare bucurie: am spălat picioarele Mamei! A fost pentru mine o mare cinste, o mare responsabilitate, o mare promisiune: Mama m-a acceptat la picioarele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Minunea însănătoșirii era continuă, Ana era tot mai puternică, tot mai energică, tot mai sigură de sine. Cât am stat la Belapur, am ieșit de două ori în oraș - în grup, bineînțeles - incluzând-o aici și pe Ana. Am repetat plimbarea și la Pune, pe principala arteră comercială, Lakshmi Road. În aceeași formație. De fiecare dată eram îngrijorat că mergeam destul de mult pe jos, umblam din magazin în magazin, pe o caniculă de peste 30°C. Afară... o aglomerație infernală de oameni
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
seturi de pat, casete sculptate sau tablouri (mai mici sau mai mari) pe pânză înfățișându-l pe SHRI GANESHA. SHRI GANESHA, de altfel, este zeitatea cea mai des reprezentată în suveniruri, dar am avut și privilegiul de al întâlni la plimbare prin oraș. O apariție firească în peisajul citadin indian, era impresionant de mare, așa cum îi și stă bine unui rege. La finalul cumpărăturilor, Flori m-a invitat la un Mc. Donald’s. Am mâncat ceva, nu mai țin minte ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bine unui rege. La finalul cumpărăturilor, Flori m-a invitat la un Mc. Donald’s. Am mâncat ceva, nu mai țin minte ce... Aceeași atmosferă ca și la noi... nimic deosebit de relatat de aici... La cofetărie. Cu ocazia unei alte plimbări, am intrat într-o cofetărie: voiam să văd, să cumpăr și să gust. O cofetărie luminoasă, curată, îngrijită și cochetă, aș putea spune. Galantarele erau asortate cu tot felul de bunătăți specifice (adică indiene). Foarte greu de ales dintr-o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
unde vin pomii răsădiți gunoi proaspăt din grajd” etc. Apăreau și „Sfaturi de gospodărire” cu ceea ce e de făcut pe lângă casă, în grădina de legume, la câmp și în pomăt, cu recomandări exprese: „vitele trebuie lăsate în fiecare zi la plimbare; „Cloștile trebuie ferite de cuiburi umede și reci”. Când se mergea la amintirea (pomenirea) morților, se dădea iarăși un sfat: „rugațivă pentru cei morți și îngrijiți de mormintele lor, ca și urmașii noștri să facă la fel pentru noi”. La
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cum ne-am stricat vacanța din cauza acestui accident idiot. La Ascona, la Abano (unde am reluat băile de nămol), la Veneția și la Roma, aproape două luni, Christinel nu putea să meargă decât o zi din două și, atunci când exagera plimbările, una din trei. În cele din urmă, a fost operată și am rămas la Paris până pe 12 octombrie. Acum își recuperează încet forțele. Vă scriu mai ales pentru a vă implora să acceptați invitația la Chicago. Am aflat că decanul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau alte continente. Am prezentat o scurtă comunicare: «Mythes cosmogoniques et guérisons magiques», pe care aveam s-o dezvolt mai târziu în Myth and Reality ș= Aspects du mytheț. Îmi amintesc și acum discuțiile cu Stig Wikander și Maurice Leenhardt, plimbarea cu soții Puech și Jean Filliozat în grădina zoologică, recepția de la Rijksmuseum...” - cf. Memorii II, p. 121. 10. Eliade nu a scris niciodată un asemenea articol. Vtc "V" 1. Subiectele propuse pentru conferințele de la Lund (susținute în 1952) sunt foarte
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
opt metri pătrați. Aici va sta pînă în 1961. Dormeau pe jos nu existau paturi. "Cînd ne culcam, povestește neutru Gheorghe Anghelache, ocupam toată suprafața camerei. Optsprezece săptămîni nu ne-au scos deloc de acolo. Nici la baie, nici la plimbare. Celula avea o singură fereastră, prin care puteai vedea numai cerul. În cei trei ani, geamul acela n-a fost niciodată închis. În celulă erau un ciubăr de lemn, în care ne făceam nevoile, și unul mai mic, lîngă celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi redactat ordinul de zi "Vă ordon, treceți Prutul" (...) Doi dintre deținuți, complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe. S-ar putea în orice clipă să vină gardianul să se uite, dar acum cînd celulele, pe rînd, sînt scoase la plimbare ori aduse înapoi, e puțin probabil. La repezeală dar cu acea iscusință preoțească unde iuțeala nu stînjenește dicția deslușită părintele Mina rostește cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap și pe umeri tot conținutul ibricului (cănița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
crească tot așa o burtă mare... și iar arată spre țiganul burtos. Și-n loc să se mai atingă la puță, a cântat la muzicuță ! Până-ntr-o zi, când ce să vezi ? Ce să vezi ? strigă tot barul. — La plimbare, pe o vreme-nnourată, a văzut șezând pe-o bancă o femeie-nsărcinată, s-a dus la ea și i-a spus, s-a dus cu tot cu bunicuța : Vezi ce ai pățit, cucoană, dacă te-ai jucat cu puța ? Aplauze și chiar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oraș. Alți amici nu l-au găsit nici la Capșa, n-a călcat în vreun local și nu s-a atins de mâncare. Și nici la casele de bilete de la teatre nu a fost zărit și nici în obișnuita sa plimbare prin parcuri. N-a cumpărat ziarul și n-a frunzărit nicio carte prin vreo librărie sau pe vreo bancă, la umbra unui copac abia înflorit. A stat cuminte în camera lui, aranjându-se și relaxându-se, până seara, când, pe la șase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
produsese declicul prin care au apărut șansonetele, cine mai ales și ce genuri îl formaseră. Voia să-i afle istoria și nu doar atât, ci povestea. Însă până atunci, zilele lui Cristi vor fi pline de spectacole, de expoziții, de plimbări prin marile parcuri și grădini, își va purta pașii pe vestitul Champs-Élysées, va vizita Sorbona pe Rue des Écoles, marele Luvru cu ale sale minunății din întreaga lume, din Antichitate și până atunci, va cutreiera bulevardele și străduțele romantice ale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
smulgându-ți și carnea de pe tine, pentru a te lăsa apoi să fii nemuritor. Capitolul 13 Roata lumii Spre sfârșitul lui ’38, când tangoul începea să pară pentru mulți un bătrân neputincios care își făcea, cu eleganța altui veac, ultimele plimbări prin parcuri, o nouă piesă este pe cale să răsune din nou pe străzile aglomerate și tot mai întunecate ale Bucureștilor, dând iluzia că epoca dragostei și a păcii nu este pe sfârșite, ci că abia a ajuns la maturitate. O
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot la țigări, la tării, se odihnea mai toată ziua, se trata cu zeci și zeci de infuzii de plante, lucra lent, ca un începător, pe exerciții și melodii simple, ca și cum ar fi reînvățat muzica de la capăt. Obișnuia să facă plimbări lungi prin pădure, ca să-și curețe plămânii obosiți de viața trepidantă de altădată. Când își dădea seama că se află departe de orice contact uman, începea să cânte de unul singur tangouri care odată ridicau sălile în picioare. Doar animalele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de lungă - uneori și În vis! - se topesc miraculos și tresare din noianul timpului „fața” ascunsă și extraordinar de expresivă a prezentului. Sau, al doilea exemplu din cartea mea - un tânăr, cum se obișnuiește, Își invită iubita să facă o plimbare cu barca pe lac, ambii ajung la un mic debarcader și bărbatul, cavaler, sare primul În barcă și-i Întinde mâna fetei: În momentul când ea face acel pas de pe podiumul de lemn stabil spre barca clătinătoare, el, ajutând-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vom compara anii 2000 și 2006, progresul este evident. Clasa mijlocie s-a consolidat, În condițiile unei creșteri economice destul de susținute. Banii s-au „Înmulțit“, grație și muncii la negru, și marelui număr de români care lucrează În străinătate. O plimbare cu mașina prin București lasă o amintire de neșters. La fel, o vizită — preferabil, la o oră de vârf — Într-unul din „supermagazinele“ care s-au Înmulțit În 2005-2006: Carrefour, Cora etc. Abia ieși dintr-un ambuteiaj că intri În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Nu este cazul ca România să renunțe la recordurile sportive și la orice fel de recorduri. Dar marea performanță va trebui să fie ridicarea generală a țării și alinierea ei, În toate privințele, la civilizația europeană de astăzi. 8 O plimbare prin București Originile Ceea ce sare În ochi la cea dintâi privire asupra hărții României este așezarea excentrică a Capitalei. Bucureștiul se află la doi pași de frontiera meridională a țării; doar 60 de kilometri Îl despart de Dunăre. Este, și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lacul Herăstrău, impresionante prin proporții și prin armonia peisajului. Este unul dintre cele mai ample și mai frumoase ansambluri de acest gen din Europa. Un alt cartier verde este Cotroceni, salvat din fericire de straniile proiecte ale lui Ceaușescu. O plimbare pe străzile lui ne coboară spre 1900, În Bucureștiul de dinainte de blocuri, cu vile și grădini. În 1990, Palatul Cotroceni a devenit sediul președinției României. Tot În Cotroceni se află Grădina Botanică, precum și Facultatea de Medicină, străjuită de statuia generalului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]