7,062 matches
-
Identitate” (Cluj-Napoca), „Rostirea românească” (Sibiu), „Cetatea culturală” (Cluj-Napoca) ș.a. Poezia lui Ț. se așază în descendența neomodernismului de filiație blagiană. Nisipuri cu pelerini fixează deja coordonatele pe care se vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și Aureole (1997): un discurs solemn și hieratic, care celebrează epifaniile divinului, percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
ș.a. Poezia lui Ț. se așază în descendența neomodernismului de filiație blagiană. Nisipuri cu pelerini fixează deja coordonatele pe care se vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și Aureole (1997): un discurs solemn și hieratic, care celebrează epifaniile divinului, percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul cotidian. Textele, de mici dimensiuni, juxtapun două secvențe
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
de filiație blagiană. Nisipuri cu pelerini fixează deja coordonatele pe care se vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și Aureole (1997): un discurs solemn și hieratic, care celebrează epifaniile divinului, percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul cotidian. Textele, de mici dimensiuni, juxtapun două secvențe. Prima se prezintă ca o descriere brută a stării
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
subintitulată „film bărbătesc”, în care elementele de absurd se grefează pe o parabolă cu tentă pamfletară la adresa totalitarismului. SCRIERI: Nisipuri cu pelerini, postfață Victor Felea, București, 1991; El și Cel...?! (în colaborare cu Nicolae Dudaș), postfață Nicolae Mocanu, Cluj-Napoca, 1994; Plouă aseară (în colaborare cu Nicolae Dudaș), Cluj-Napoca, 1996; Aureole, postfață Adrian Popescu, Cluj-Napoca, 1997; Statuile disperării, Cluj-Napoca, 1998; Ultimul cuvânt, Cluj-Napoca, 1999; Veghe și somn, Cluj-Napoca, 1999; Dialog cu hârtia, Cluj-Napoca, 2000; Sfârșit de coridă, Cluj-Napoca, 2001; Încercare de bust
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
Încercare de bust, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Nisipuri cu pelerini”, RL, 1992, 6; Ion Cristofor, Tentația grotescului, TR, 1992, 43; Ioan Moldovan, „Nisipuri cu pelerini”, F, 1993, 1; Victor Cubleșan, „El și Cel...?!”, ST, 1995, 9; Victor Cubleșan, „Plouă aseară”, ECH, 1996, 10-12; Florin Lazăr, „Plouă aseară”, ST, 1997, 7; Adrian Popescu, Un tânăr poet religios, „Viața creștină”, 1997, 16; Dina Dehelean, „Aureole”, ST, 1998, 1; Poantă, Dicț. poeți, 201-202; Florin Lazăr, „Ultimul cuvânt”, ST, 1999, 2; Mircea Petean
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
Alex. Ștefănescu, „Nisipuri cu pelerini”, RL, 1992, 6; Ion Cristofor, Tentația grotescului, TR, 1992, 43; Ioan Moldovan, „Nisipuri cu pelerini”, F, 1993, 1; Victor Cubleșan, „El și Cel...?!”, ST, 1995, 9; Victor Cubleșan, „Plouă aseară”, ECH, 1996, 10-12; Florin Lazăr, „Plouă aseară”, ST, 1997, 7; Adrian Popescu, Un tânăr poet religios, „Viața creștină”, 1997, 16; Dina Dehelean, „Aureole”, ST, 1998, 1; Poantă, Dicț. poeți, 201-202; Florin Lazăr, „Ultimul cuvânt”, ST, 1999, 2; Mircea Petean, Victor Țarină, ST, 2000, 4; Ion Cristofor
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
neobișnuit la vremea aceea. Atunci, el ieși tăcut din cotlonul său întunecos și cu inelele trupului său îl înfășură de șapte ori pe Iluminat; desfăcându-și uriașa glugă de șarpe, adăposti sub ea, ca sub o umbrelă, capul binecuvântat. A plouat șapte zile, vântul a bătut rece, Buddha a rămas în meditație. Dar în cea de-a șaptea zi, neobișnuita furtună încetă; Muchalinda își desfăcu inelele, se metamorfoză într-un tânăr ales și, cu mâinile împreunate la frunte, se înclină în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Și a spus un gardian: „Luați cinci oameni!”. „Dar suntem patru.” Și ne-a culcat Între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem cinci, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie, ploua, ningea și noi turnam umbrelele la Cazinou, la hoteluri, și greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și, Într-una din zile, pe faleză erau niște ciulini și gardienii trăgeau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
comod, da’ de bine, de rău, fiecare Își avea locul lui. De jur-Împrejur erau bănci, și În mijloc erau iar bănci... Încălzire nu exista În dubă. Și-am stat În dubă, domnule, până când la un moment dat a Început să plouă, da’ să plouă ca vara, să plouă ca lumea... Și s-a făcut condensu’ acela, că afară era rece și Înăuntru căldura noastră... Optzeci de inși, dom’le, și nu știai cum să te ferești de ploaie, că curgea pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bine, de rău, fiecare Își avea locul lui. De jur-Împrejur erau bănci, și În mijloc erau iar bănci... Încălzire nu exista În dubă. Și-am stat În dubă, domnule, până când la un moment dat a Început să plouă, da’ să plouă ca vara, să plouă ca lumea... Și s-a făcut condensu’ acela, că afară era rece și Înăuntru căldura noastră... Optzeci de inși, dom’le, și nu știai cum să te ferești de ploaie, că curgea pe pereți, și totu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Își avea locul lui. De jur-Împrejur erau bănci, și În mijloc erau iar bănci... Încălzire nu exista În dubă. Și-am stat În dubă, domnule, până când la un moment dat a Început să plouă, da’ să plouă ca vara, să plouă ca lumea... Și s-a făcut condensu’ acela, că afară era rece și Înăuntru căldura noastră... Optzeci de inși, dom’le, și nu știai cum să te ferești de ploaie, că curgea pe pereți, și totu’ a devenit umed. Și-apăi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă lua blonda. Că mă lua bruneta. Să Împărțea pe mine care o să mă ieie... Și mă ie... blonda”. Și am plivit, și numa’ atâta am apucat, de am servit masa, și am ieșit Înapoi În grădină, c-o fost plouată și ieșea ușor. Țâc - văd! Eu n-am știut că mi-e casa Înconjurată. Și văd că vine delegatul sătesc cu doi civili la mine. Zice delegatu’: „Mă, Ioane, hai că vrem să stăm de vorbă cu tine”. „Da, cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tura latină. 10. Este vorba de Ion C. Massim, coautor al Dicționarului limbii române (1871-1876), alături de August Treboniu Laurian, fost director al Colegiului Sf. Sava; preda latina și româna de prin 1855. vreo petrecere, ci numai din spirit de împotrivire. Ploua cu găleata, iar noi, vreo 70-80 de elevi, am stat tot timpul în curte cu umbrelele deschise. În clasă n-au intrat decât trei elevi: Barbu Păltineanu, un evreu, Greif Frantz și un bursier al cărui nume l-am uitat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Țigări de la Gospodin Și zgripțori de la Berlin! Iar voi lachei Seci și mișei, Împletiți cununele Să-ncoronați cadrele! Paparudele! Di ha, paparudele Că chiar bizdadelile Au încălțat cizmele Și bat mahalalele... Paparudele! Ci mai joacă, deodată, Că puterea nu-i plouată Ci e curat nedormită Și de jurați răfuită... Iar voi, slujbași Calici și lași, Strângeți-i proptelile Să nu-și lase buzele, Paparudele! Di ha, paparudele! Nemții fac hoțiile Ciocoii iau dările Conții-și rup pingelile! Paparudele! 17 etc., etc
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
țară Totul părea primăvară Ș-auzeai voci românești: — Să trăiești! — Să trăiești! Dar vântul pe cer se-ntinse Negura țara coprinse Ș-o cobe jelește azi: O să cazi! — O să cazi! Ieri când era sita nouă Vedeai că pe cap îți plouă Binecuvântări cerești: — Să trăiești! — Să trăiești! Dar... o secetă turbată Lăsă țara leșinată Și poporu-ți strigă azi: — O să cazi! — O să cazi! Flori, cunune și odoare, Semne recunoscătoare Îți dau, ieri, mâini feciorești: — Să trăiești! — Să trăiești! addenda 413 18. Jocul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
va trece, oricum, dincolo de hotarul generației noastre, amintind o moarte de om tînăr. În jur, o aglomerație de monumente de ciment sau de marmură neagră, ca un oraș cu străzi umbroase, reci, neliniștitor de reci! La plecare a început să plouă. Cineva a remarcat în manieră folclorică: „I-a părut rău lui Mișu...” Imediat ploaia s-a întețit. Pînă și un Mao Tzedun moare! Propulsat de aproape două decenii în legendă, i se pierduse vîrsta. Cu o lună înainte, un cutremur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt „provocări” sau „răspunsuri la provocări”, pornesc de la cîte o polemică. Mai devreme sau mai tîrziu, el va trebui să le fie recunoscător adversarilor săi. Fără să vrea, I.C. i-a oferit ceva după care - s-ar putea spune - tînjea. *Plouă de mai bine de 24 de ore. O ploaie care - zice ideologul de la ziar - „afectează interesele generale”, dar care pentru mine a venit ca o eliberare. Fără ea, aș fi fost trimis, „muscă la arat”, la Tg. Trotuș. În cazuri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Fălticeni și bună prietenă cu Nuța Vasiliu 83. Mama este soția șefului de gară din Fălticeni și a fost membră În comitetul școlar. Peste tot aceeași vreme de primăvară, fără zăpadă și cu ploaie. Chiar acum la noi aci, plouă (...). Vă dorim numai bine. Cu distinse salutări din partea soțului și a mea, Marie Kalmicov 11 Brașov, 21 februarie 1971 Mult stimate Domnule Dimitriu, Scrisoarea Dvs., mi-a făcut mare plăcere și iertați că vă răspund cu o oarecare Întârziere, deoarece
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
trimite, dacă mi se dau unele indicații: mărimea articolelor, natura problemelor ce interesează etc. Vineri, 3.VI.a.c., am mai trecut pe la Suceava și am vorbit cu d-na Brădățanu 171. Să sperăm, că se face ceva172. În regiune, a plouat duminecă și luni 6.VI; poate se va Îmblânzi seceta. Cu ales respect, Prof. Dr. Gr. Miron Str. G-ral Broșteanu 27, București * Întâlnire cu Eugen Ionescu Era În toamna anului 1943, la Montpellier, În Franța. Eugen Ionescu venise, În calitate de atașat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
trebuit să se străduiască pentru a oferi a doua zi presei imagini cu Ceaușescu. Șeful, cu grija sa părintească, privea mereu la ceasul de mână și la cer, gândindu-se probabil ca nu cumva înflăcărații demonstranți să răcească dacă ar ploua, ori ca nu cumva recuzita de carton și polistiren expandat din care erau fabricate obiectele purtate de manifestanți să nu se decoloreze ori să se topească sub biciuirea ploii. Poate că cineva i-o fi spus, până la urmă, că la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Mă gândesc la voi cu mare iubire și singurătate. „Hai să ne jucăm, copii!”, se aude un glas din stradă. O să ne mai jucăm vreodată? O partidă de ping-pong cu fantomele, cu fosta tinerețe, cu bolile. Dublu-mixt. A Început să plouă. Nu se mai pot scrie decât poezii, iar poeziile au Îmbătrânit și ele și nu mai sunt În stare să se scrie. Cum să le ajuți? Vă iubesc foarte mult. Vă iubim foarte mult. Există pentru noi un loc fericit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
falnicei Veneții?”... Venisem pentru Aschenbach, de a cărui vârstă mă apropiam. Mi-a fost dat, Însă, să mi-o reamintesc, de fapt, pe mama mea, rămasă departe, În vechea ei neliniște că nu mă voi mai Întoarce. Era vineri seara. Ploua abundent. Piața centrală și debarcaderul și atâtea imagini clasicizate pierduseră grandoarea. Am decis să căutăm cartierul vechiului ghetto. Am nimerit Într-o mică sinagogă unde se oficia ajunul Sabath-ului. Ritual sefard, spaniol, mediteranean, diferit de uzanța așkenazită a Europei Răsăritene
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seara pe ploaie și întunerec din Gara de Nord. În tren era o îmbulzeală așa că nu mai putea pătrunde nimeni. Cu chiu și vai am intrat în vagoane pe ferești și ne-am aciuit cu toții: Am stat în picioare toată noaptea. Afară ploua, o ploaie deasă și măruntă de sfârșit de toamnă. Am trecut pe la Focșani, care intrase în istoria mișcării naționale prin închisoarea Căpitanului și prin procesul, care a trebuit să ne țină în acest oraș. Prin noaptea pe care o puteai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sluga ne-a lăsat într-o holdă, iar el, ca să ascundă oamenilor din sat pentru ce a îmhămat caii, a tăiat în grabă niște nutreț pentru vite, l-a pus în căruță și apoi s-a întors. Timpul era rece. Ploua o ploaie măruntă și deasă, iar noi nu aveam decât hainele pe noi. Pardesiile ne rămăseseră în camera unde dormiserăm. Cum lumea trecea pe drum și dacă am fi rămas în picioare ne-ar fi zărit, ne-am întins pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Petrașcu dar aflarea lor prin șoapta pereților, aveau darul să-i timoreze pe toți și să-i facă să trăiască sub o tensiune continuă, nervoasă. A) Izolarea lui Popicu „la tun” (Povestită de el): Era o zi întunecată. Probabil afară ploua. Nu am observat că venea inamicul decât prea târziu. Vroiam să anunț vecinii. S-a deschis vizeta și m-a surprins cineva cu mâna întinsă spre peretele vecinilor. Probabil fusese ofițerul politic. Peste câteva zile am fost scos din celulă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]