KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...261 262 263 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

este la fel de tânără ca cea din fotografie, umerii îi sunt aduși, fața luminată de soare pare făcută dintr-un pergament brăzdat de o rețea de cute adânci, dar ținuta îi este la fel de semeață precum era în vremurile în căutarea cărora pornise Dora la drum. Întoarce-ți te rog chipul spre soare ca să îl văd mai bine ! Vederea mi-a cam scăzut... Dacă simțămintele care se numesc emoții n-ar fi imateriale, în clipa asta ar putea cristaliza în alte diamante scânteietoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
spus că trebuie să ne pregătim un adăpost pentru iarnă și că în câteva zile va trece un camion cu un "nacialnic" care ne va instrui despre obligațiile noastre de muncă. După ce am privit împrejurimile de pe dâmbul cu mesteceni am pornit în explorarea lor. Apele unui pârâu se pierdeau spre capătul unei câmpii cu pământ negru ce părea mănos, dar era năpădită de buruieni, rugi de mur și zmeur. La capătul acestei câmpii începeau niște păduri stufoase și negre spre care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
vâsc. Au dat-o șoferului și mi-a spus să prepar mai multă că în iarnă va fi nevoie. Am răspuns că am înțeles și că îi voi da ascultare pe măsură ce boabele de vâsc vor ajunge la maturitate. S-au pornit amândoi pe râs când au auzit de boabe "ajunse la maturitate" și șeful a mai spus odată : "Harașo ! Harașo !"Am îndrăznit atunci să le spun că nu aveam destul seu pentru pomadă, că nu știm cum vom face față recoltei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Ana și Olga aveau bocceluțele pregătite și în mai puțin de jumătate de oră așteptau emoționate plecarea spre unica bucurie și speranță a atât de împuținatei familii Cozmei. Au invitat-o apoi în birou și pe Minodora. Inima mi-a pornit în galop : "De ce o cheamă ? Ce vor de la ea ?" Costumul din lână albă pe care îl primise cadou de Crăciun îi venea atât de bine ! Se părea că toată puritatea ei de copil ieșea la suprafață prin albul îmbrăcăminții ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de urma lui. Bunica Ulitia, Ana și Olga nu mă pot ajuta cu nimic, sunt și ele triste și tăcute tot timpul. Ele îl imploră pe Gery să îl aducă înapoi pe Vasili dar dacă el nu o putea, o să pornesc eu în căutarea lui. Și culmea este că azi au apărut câteva picături de sânge pe chilotul meu. Mama m-a prevenit că se va întâmpla asta dar totuși am dat fuga să o caut și să îi spun. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
mă gândesc la înstrăinarea asta. Am încercat să o uit, să o trec prin filtrul rațiunii, numai că tristețea, ca și iubirea de mamă sunt mai mari ca rațiunea. Am să încerc să urc acum greul urcuș în sens invers, pornind de la mine ca fiică spre mama, spre Isidora. Îmi amintesc că la un timp, după ce s-a întors tata din prizonierat, în mica noastră familie de trei nu exista decât dragoste și înțelegere. Cât fusesem numai eu cu mama, gândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Repetabila greșeală... Din nou la masa dorului Cele două femei sunt iarăși așezate una în fața celeilalte, la măsuța joasă din lemn cafeniu. Chipul Teodorei a devenit din nou ca un medalion care concentrează lumină. La simpla atingere a degetelor, cântecul pornește ca un murmur a cărui forță crește, crește , devine învolburat, pentru a se opri dintr-o dată ca tăiat de mâna unui dirijor nevăzut. "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pre noi." Teodora își ațintește din nou privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

fost. M-am zvârcolit tot restul nopții, știind că, sub mine, Ucu stătea, plin de gloanțe, neputincios, și n-o putea ajuta cu nimic pe mama lui care voia să-l vadă. Dimineață m-am sculat cu josu-n sus, eram pornit rău, și, când am bătut la ușa lui Ucu, a ieșit, întrebător, un soldat, care mi-a zis ceva în genul "colonelul a dat ordin să nu intre nimeni" și a rămas apoi mască, atunci când eu am zis că-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
fi atins cu ceară topită. Numai confidentul doamnei Valy părea mai puțin pus în priză, de obosit ce era. Și fanfara militară, sobră, cu ochii mereu la dirijor, cânta de parcă ar fi vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir, unde nu s-a auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
scăfârlia cucoanei. Bun... A fost reparată din nou și, după vreo lună, ai ghicit, a fost adusă din nou la spital. Se prăbușise un elicopter în zonă, n-a murit nimeni, piloții s-au șters frumos de praf și au pornit voios spre casă, dar o bucățică rebelă din aripa mașinii zburătoare a atins-o pe cucoană, unde altcumva decât în scăfârlie, pe când se ocupa cu grădinăritul recreativ. A fost internată, vindecată și, iar n-o să-ți vină a crede... Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Mama e de față. Vreau să-l văd mascul fericit. Zic: "La tuns iarba, ziceai? Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, spuneai?..." Tata râde de sare varul de pe pereți; e satisfăcut de satisfăcut. Explică mamei ce și cum. Se pornește și mama pe râs. Îl sărută pe tata. Plec. Îl las să-și savureze momentul de glorie. Când să ies pe ușă, tata zice ca din întâmplare: "Z, sunt mândru că ești copilul meu..." Era prea mult și pentru el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
împingă cu botul, de parcă voia să mă ridic, să plecăm pentru a evita o primejdie. M-am amuzat, dar peste câteva momente am plecat. N-am făcut nici două sute de pași, când, deodată, marea parcă a devenit turbată. S-au pornit apoi și stihiile cerului. El-Zorab presimțise asta și voia să mă apere. Întâmplarea asta nu-i fragment de telenovelă. Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal oferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

est pas la même chose, tu le sais toi aussi, tu veux être avec moi. Avec tout mon amour, Monique În groapa din fața raiului se găsesc frumusețile lumii, sclipind în lumina nopții și luminând cu raze gălbui lumina albă. Fasciculele porneau dintr-același punct, descriind razele unui cerc, oprindu-se aparent la câțiva metri de centru. Cristina, arăți delicios. Dacă ai apărea așa zilnic, nu numai că ai face viața mai frumoasă, dar ai fi pe zi ce trece mai frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Roșu. E roșu ca să-mi țină și atunci de frig. Iar frigul îl voi simți ca pe un zvâcnet amorțit. Dincolo de armonie este turnul în care individul simte. Norii curgeau din cer într-un potop de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cleștarul apelor adânce și albastre ale mării locuia o preafrumoasă prințesă. Pe această prințesă o văzu în vis un prinț, tânăr și frumos ca și ea. Cei doi se potriveau de minune, și prințul pe loc se îndrăgosti de ea. Porni la drum să o pețească cum se cuvine. Însă cum aceasta nu avea părinți, prințul nu avea cui să o ceară. Își luă atunci cu el un prieten, un lup negru, singuratic cu care se împrieteni cu câțiva ani în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
părinți, prințul nu avea cui să o ceară. Își luă atunci cu el un prieten, un lup negru, singuratic cu care se împrieteni cu câțiva ani în urmă, pe care îl rugă să fie prietenul și slujitorul fetei. Ei se porniră la drum și făcură cale lungă, până își epuizaseră întreg pachetul. Merseră ei ce mai merseră flămânzi, până ce lupul își găsi vânat, iar prințul niște fructe foarte bune de mâncat. Merseră ei ce mai merseră, până ce iar flămânziră. Lupul găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
are cumva nevoie de ajutor. Iar fata îi răspunse că-i e frică să se întoarcă singură înapoi la casa ei. Prințul și lupul însoțiră până în împărăția ei, unde ea era prințesă: Rămâi, iubite, aici și fii împărat, nu te porni iar la drumul plin de primejdii", îl ispiti fata. Cum însă prințul era hotărât să plece, prințesa rosti: "Sunt aici supușii mei ce au are nevoie de ajutorul tău", însă prințul își închipui că fata lui și ea poate îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
de lupul negru. Nuci nu terminară bine micuța ceremonie, că un balaur intră pe geam, fură fata și nevăzut se făcu. Prințul se chinui foarte tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât în căutarea fetei Găsind balaurul se luptă cu el, îl învinse și îl forță să-i zică unde e prințesa. Prințul luă înapoi fata, o duse la el în împărăție, și făcură o nuntă ca-n povești, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
totul e singur. De la distanță; ce-i înăuntru? Furnica. Ea cară ,furnica Continui. Șiruri continui. Cât e singur e bine, stabil. Când interacționează, ce nu se schimbă? Lateral. Pământ lateral. În Iași am petrecut momente de neuitat. Pe Bulevardul Independenței, pornind din Târgul Cucului sunt magazine luminate noaptea ca stelele de pe cer, și mașinile dau suflet străzii. Pe partea dreaptă blocuri compacte, înalte și solide protejează. Pe cea stângă un șir de blocuri turn cu gri și grena, printre care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
suntem invitați la balul dat de Irin. Cu mare plăcere, ce surpriză! Angi, ai o bijuterie de fată. Și că veni vorba de bal, spuse Eduard, să dansăm. Angi o invită pe Françoise, Eduard pe Hélène, iar Emilian și Charles porniră să întrețină musafiri și în alte colțuri ale încăperii. Astfel încât eu și Amélie rămăsesem singure. În ciuda faptului că acela era prilejul de a afla mai multe despre Amélie și Angi, simții că nu vreau încă să știu nimic și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mine. Stăturăm așa mult timp, nu mai știu cât. Între el și Amélie nu fu niciodată nimic. Atunci numai se întâlniră în oraș. Nu mai era nimeni în inima lui, așa cum nu mai era nimeni în viața mea. Și când porniserăm numai noi doi la drum spre Emilian și vila lui din Pirinei eram foarte mândră. Îmi plăcea că atunci când poposeam la câte un local și ceream meniul toată lumea ne credea soț și soție. Eu, cu machiajul corespunzător, puteam părea chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ca doi îndrăgostiți furișați. Avea farmec. Mie mi-e cam rău, s-ar putea să rămân acasă. Nu se poate, spuse Eduard. În plus, aerul de munte sigur îți va face bine. Și Amèlie nu mai avu ce să zică. Pornirăm toți în drumeție. Ne ajutam unul pe altul atunci când terenul devenea mai abrupt decât în genere, prilej pentru Angi și pentru mine de a ne ține de mână. Și mai scăpam câteodată o legănare a mâinilor compromițătoare. Alteori ne sprijineam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cinci minute să pleci, înainte să vă distrugi, să îl distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani, rosti și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui de repede și fugii în grabă spre mașină. O pornii și plecai spre casă cu viteză. Condusei ca nebuna, tremurând, hohotind. Parcai la câțiva metri de casă, în care mă furișai. Îmi adunai câteva lucruri, îmi luai toți banii, sărutai cu jind portretul părinților mei pe care îl pusei bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
zic să coborâm, să stăm puțin la umbră. E abrupt, cam dificil de ajuns, dar frumos acolo jos. Scoatem funia și coborâm pe rând? În acel loc era într-adevăr frumos. Pace, răcoare, viață. Mai târziu cu câteva minute, au pornit iar să se forțeze, să sudeze, să urce munții stâncoși, sub dogoritorul și arzătorul soare de amiază. Erau considerați niște aventurieri, niște căutători de aur. Erau doi străini, și erau și unul pentru celălalt. Bineînțeles că nu aveau încredere unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
se strângă de frig. Îi era rece. Ajunse pe bulevardul prietenului său. Nefiind atent pe unde mergea, se împiedică de un trup însângerat, înjunghiat. Se aplecă deasupra lui și îl recunoscu pe Dănuț. Auzi pașii unei ființe ce fugea și porni îndată în acea direcție. Dădu colțul și zări silueta subțire care îl înnebuni mai mult. Gonind ca un nebun, luptând cu propriile lui puteri, aproape o ajunsese. Mai mulți oameni apărură de după ziduri. Se luptă cu ei și auzi un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]