6,669 matches
-
care sunt clocite numai de femelă timp de circa 13-14 zile. Se hrănește cu insecte, pe care le prinde din zbor. Se postează pe o ramură uscată din vârf, la marginea unei poieni sau a unui loc deschis, de unde prind prăzile din zbor, cu mare precizie, apoi revin la locul de bază. În România și Republica Moldova este o pasăre obișnuită. Apare ca pasăre de vară, sosind primăvara și migrează toamna în Africa. În România se găsește pe tot cuprinsul țării, mai
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
peste capetele vizitatorilor pasajului. Muscarul sur prinde toate insectele care zboară pe lângă el, cu excepția gândacilor foarte mari pe care nu-i poate prinde cu ciocul lui mic. Când insectele sunt puține prinde chiar bondari mari. Când există o abundență a prăzii muscarul sur prinde selectiv insecte diptere, mai ales muște, de dimensiuni medii și mari. Hrana muscarului sur include așadar toată gama de insecte zburătoare din zonă. La muscari, în general, în special la muscarul sur, compoziția hranei depinde de temperatura
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
locurile iluminate de soarele vesperal. Părinții în timpul zilei hrănesc puii cu muște, tăuni, fluturi de zi, libelule (din familiile "Calopterygidae", "Coenagrionidae", "Gomphidae"), omizi, "Chrysopidae". Seara, după ora 20, hrănesc puii în special cu fluturi de noapte, iar în restul zilei prada principală a muscarului sur constă din diferite muște, care constituie, de obicei, cel puțin jumătate din totalul insectelor cu care hrănesc pui. În zilele ploioase se modifică semnificativ hrana și metodele de vânătoare; când temperatura este scăzută, păsările adună insectele
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
le sau torpilele ("Torpedinidae") sunt o familie de pești cartilaginoși marini din oceanul Atlantic (inclusiv Marea Mediterană), Indian și Pacific, cu corpul discoidal, turtit dorsoventral, înzestrate cu organe electrice care produc descărcări electrice cu care își ucid prada. le sunt pești cu corp moale și flasc, de mărime mijlocie (lungimea totală până la circa 180 cm, greutatea maximă 90 kg, dar cele mai multe specii au o lungime totală mai mică de 1 m). Corpul torpedinidelor este foarte mult turtit dorsoventral
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
nobiliana") pot efectua migrații sezoniere, deplasându-se în cazul acesta prin apă Hrana torpilelor lor constă din pești și nevertebrate care trăiesc pe funduri. Cu ajutorul organele lor electrice, ale căror descărcare (45 volți) crește cu dimensiunea specimenului, torpilele pot paraliza prada care trece prin apropiere sau se apăra împotriva unui eventual prădător. Înotătoarele ventrale ale masculilor formează pterigopodii. Torpedinidele sunt pești vivipari, aplacentari. "Torpedo marmorata" face obiect unui pescuit artizanal. "Torpedo nobiliana" și "Torpedo torpedo", sunt capturate ocazional cu drage, năvoade
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
germane. Reprezintă peste 70 la sută din biomasa de pește din varzea (pădurile inundate din Amazonia). Țiparul electric este un animal nocturn, care trăiește în mâlul din apele întunecate, unde el se poate baza numai pe organele electrice pentru detectarea prăzii și ocolirea obstacolelor. Se ascunde în timpul zilei în adăposturi sau în găuri. Este, uneori, gregar. Se deplasează încet înainte sau înapoi, prin ondularea înotătoarei anale, menținând în mod obișnuit corpul rigid. Țiparul electric are o respirație dublă, branhială și bucală
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
hrana și mănâncă larvele insectelor; când ajung la aproximativ 10 cm devin piscivori. Țiparul electric este unul dintre principalii răpitori acvatici din apele puțin adânci și repezi din pădurile inundate din Amazonia cunoscute sub numele de varzea. Pentru a localiza prada țiparul electric folosește organul electric cu descărcări slabe (organul lui Sachs). Odată ce prada este găsită anghila electrică utilizează un curent electric mult mai puternic pentru a o paraliza, generat de organul principal și organul lui Hunters. Șocul electric în sine
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
Țiparul electric este unul dintre principalii răpitori acvatici din apele puțin adânci și repezi din pădurile inundate din Amazonia cunoscute sub numele de varzea. Pentru a localiza prada țiparul electric folosește organul electric cu descărcări slabe (organul lui Sachs). Odată ce prada este găsită anghila electrică utilizează un curent electric mult mai puternic pentru a o paraliza, generat de organul principal și organul lui Hunters. Șocul electric în sine nu ucide prada, doar o paralizează. Deoarece țiparul electric nu are dinți maxilari
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
folosește organul electric cu descărcări slabe (organul lui Sachs). Odată ce prada este găsită anghila electrică utilizează un curent electric mult mai puternic pentru a o paraliza, generat de organul principal și organul lui Hunters. Șocul electric în sine nu ucide prada, doar o paralizează. Deoarece țiparul electric nu are dinți maxilari, este dificil pentru el să mănânce un pește care se zbate. Cu toate acestea, în moment ce prada este imobilizată de șocul electric, țiparul electric deschide gura pentru a crea
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
organul principal și organul lui Hunters. Șocul electric în sine nu ucide prada, doar o paralizează. Deoarece țiparul electric nu are dinți maxilari, este dificil pentru el să mănânce un pește care se zbate. Cu toate acestea, în moment ce prada este imobilizată de șocul electric, țiparul electric deschide gura pentru a crea o aspirație, care îi permite să mănânce prada cu ușurință. Țiparul electric nu se reproduce în acvariu. În natură reproducerea are loc în timpul sezonului uscat. Icrele sunt depuse
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
are dinți maxilari, este dificil pentru el să mănânce un pește care se zbate. Cu toate acestea, în moment ce prada este imobilizată de șocul electric, țiparul electric deschide gura pentru a crea o aspirație, care îi permite să mănânce prada cu ușurință. Țiparul electric nu se reproduce în acvariu. În natură reproducerea are loc în timpul sezonului uscat. Icrele sunt depuse într-un cuib bine ascuns făcut din salivă, construit de mascul. În medie sunt depuse simultan 1200 de icre. Femela
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
localitate Chiraleș, județul Bistrița-Năsăud, România și reprezintă actul final al unui raid întreprins în Transilvania, Bihor (Regatul Ungariei) de către pecenegi (sau/și cumani, uzi, români) în calitate de invadatori. Aceștia, odată ajunși în zona actualului oraș Oradea, s-au întors cu o pradă bogată, dar au fost atacați și învinși la Chiraleș de către trupele maghiare. Pentru spațiul transilvănean, bătălia de la Chiraleș a avut drept consecință câștigarea în anii următori de către statul maghiar, a unei fâșii de teritoriu de la Chiraleș până în sud spre zona
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
pecenegului Osul (sau Oslu), triburile pecenege din Moldova și Transilvania au intrat în Regatul Ungariei (zona Transilvania, Sălaj, Bihor). Invadatorii forțează "Poarta Meseșului", distrug întăriturile și ajung la cetatea "Biharea" pe care o asediază. Este atacată și provincia Nirului („Nyírség”). Prada de război conține și prizonieri printre care fiica episcopului din Oradea. La întoarcerea spre baza de plecare, invadatorii sunt atacați la Chiraleș de armata regelui maghiar Solomon. Transilvania nu era ocupată în întregime la acea dată și Chiraleș era foarte
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
în nisip; își rotește ochii, ca un cameleon, în toate părțile și scoate din când în când din gură o excrescență filiformă, fixată pe partea internă a mandibulei, lungă de 2,0-2,5 cm, care îi servește pentru a atrage prada, pe care o apucă fără a ieși din nisip. Se hrănește cu pui de pește, pești mai mici, moluște, echinoderme, anelide, alge și plante. Depune icre pelagice transparente, în iulie-septembrie. Are importanță economică redusă. Se pescuiește în cantități mici.
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
umpleau de sânge. Cu apetitul alimentat de zvonurile despre netrebnicia regelui imberb, suveranii din Danemarca, Saxonia-Polonia și Rusia au conspirat spre a profita de situație. Toate cele trei țări au hotărât să invadeze Suedia în același timp și să împartă prada. Marele război nordic a început în 1700 cu spectaculoasa victorie a regelui Carol al XII-lea al Suediei asupra țarului Petru cel Mare al Rusiei la Narva, oraș baltic de importanță strategică. Suedia, cunoscută ca Stăpâna Nordului datorită mâinii de
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
iubești, pe care îi cunoști sau de care ai auzit vreodata, fiecare ființă umană care a existat cândva, care și-a trăit vreodată viața. Amestecul de bucurie și suferința, mii de religii încrezătoare, ideologii și doctrine economice, fiecare vânător sau pradă, fiecare erou sau las, fiecare creator sau distrugător de civilizație, fiecare rege sau țăran umil, fiecare pereche de îndrăgostiți, fiecare mamă sau tata, copil plin de speranță, inventator sau explorator, fiecare moralist, fiecare politician corupt, fiecare superstar, fiecare 'lider suprem
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
prefăcându-se rănite la o distanță sigură. Ciufii de câmp și puii lor se hrănesc în principal din mamifere mici, în special arvicoline. Dintre acestea, în Palearctica de vest șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), este de departe cea mai importantă pradă. Alte specii ca șoarecele de pământ ("Microtus agrestis") și diferite tipuri de lemingi, sunt, de asemenea, capturate frecvent. În Palearctica de est și în America de Nord domina, de asemenea, specii de "Microtus", în Nearctic șoarecele de câmp ("Microtus pennsylvanicus"). Vânătoarea are
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
lemingi, sunt, de asemenea, capturate frecvent. În Palearctica de est și în America de Nord domina, de asemenea, specii de "Microtus", în Nearctic șoarecele de câmp ("Microtus pennsylvanicus"). Vânătoarea are loc mai mult noaptea, dar uneori și ziua sau la răsărit, atunci când prada este mai activă. Zboară la altitudini foarte mici și atacă prada cu ghearele. Asupra aceleiași lunci sau poieni pot vâna simultan mai mulți ciufi. Prada o constituie în mare rozătoarele, dar și alte mamifere mici, precum veverițele, șobolanii, liliecii, cârtițele
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
în America de Nord domina, de asemenea, specii de "Microtus", în Nearctic șoarecele de câmp ("Microtus pennsylvanicus"). Vânătoarea are loc mai mult noaptea, dar uneori și ziua sau la răsărit, atunci când prada este mai activă. Zboară la altitudini foarte mici și atacă prada cu ghearele. Asupra aceleiași lunci sau poieni pot vâna simultan mai mulți ciufi. Prada o constituie în mare rozătoarele, dar și alte mamifere mici, precum veverițele, șobolanii, liliecii, cârtițele. Atacă și păsări mici, mai ales atunci când se află în apropierea
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
Carpaților. "Grupul Olt, n-a înaintat până pe linia, pe care trebuia s-o ajungă. [...] Înaintarea s-a înfăptuit prin luptele cele mai grele. Românii au rezistat cu disperare. Fiecare munte trebuia luat cu asalt. Chiar dacă prin acest procedeu noi cuceream pradă bogată, prizonieri, material, trebuia în schimb să plătim înaintarea noastră cu sacrificii serioase."
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
de camarazii lui, el se trezește blocat pe o insulă pe care găsește ouă de pasăre . Simbad se agață de o astfel de pasăre și este transportat într-o vale cu șerpi uriași care pot înghiți elefanți; aceștia servesc ca pradă naturală păsării roc. Toată valea este acoperită de un covor de diamante, și comercianții recoltează aceste nestemate prin aruncarea unor bucăți imense de carne în vale: păsările transportă carnea înapoi la cuiburile lor, iar bărbații alungă păsările departe și adună
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
și cariere de piatră sunt acasă, la reptile. Abundență de specii de păsări , structura comunităților de păsări și importanța majoră a parcului național pentru primăvara și toamnă, face printre cele mai valoroase ornitologice regiuni ale Europei. Există numeroase păsări de pradă în zonă, cele notabile sunt: Vultur pescar, Șerpar, Acvila de munte, Acvila porumbaca și Soim călător. Alte păsări de interes sunt Vultur-bufnița eurasiatica, Prigoare și Vulturul pleșuv sur. Printre mamifere, există 18 specii de lilieci, care sunt, în general, pe cale
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
de oxitocină a devenit o mamă dragostoasă pentru alți pui de șobolani. În cursul evoluției speciilor, sistemul nervos central, respectiv creierul s-a dezvoltat și perfecționat, această dezvoltare a fost necesară în lupta de supraviețuire a speciei. Un animal de pradă trebuie să poată aprecia dacă este capabil, dacă are șanse de izbândă, asupra pradei sau nu, sau să renunțe dacă prada este puternică și se apără violent. În decursul evoluției și creierul uman s-a dezvoltat asemenea unui oraș, unde
Die Glücksformel () [Corola-website/Science/331575_a_332904]
-
evoluției speciilor, sistemul nervos central, respectiv creierul s-a dezvoltat și perfecționat, această dezvoltare a fost necesară în lupta de supraviețuire a speciei. Un animal de pradă trebuie să poată aprecia dacă este capabil, dacă are șanse de izbândă, asupra pradei sau nu, sau să renunțe dacă prada este puternică și se apără violent. În decursul evoluției și creierul uman s-a dezvoltat asemenea unui oraș, unde au rămas clădiri vechi, care împiedică într-o oarecare măsură construcțiile. Altfel și creierul
Die Glücksformel () [Corola-website/Science/331575_a_332904]
-
s-a dezvoltat și perfecționat, această dezvoltare a fost necesară în lupta de supraviețuire a speciei. Un animal de pradă trebuie să poată aprecia dacă este capabil, dacă are șanse de izbândă, asupra pradei sau nu, sau să renunțe dacă prada este puternică și se apără violent. În decursul evoluției și creierul uman s-a dezvoltat asemenea unui oraș, unde au rămas clădiri vechi, care împiedică într-o oarecare măsură construcțiile. Altfel și creierul uman, are reminiscențe vechi, ca de exemplu
Die Glücksformel () [Corola-website/Science/331575_a_332904]