6,571 matches
-
passeur avânt qu'il y ait passage. "556 Pourtant, la métaphore du traducteur-passeur a été contestée par la critique moderne. À ce titre, nous rappelons Meschonnic, qui, dans des phrases mordantes, s'intéresse plutôt à la qualité de la traduction et proclame que le traducteur-passeur est un faux traducteur 557, car son travail se réalise seulement au niveau du contenu, sans prendre en compte le signifiant du texte, șes sonorités, son niveau d'oralité, comme, par exemple, le rythme.558 Comme la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
l'irréductible autonomie du poème, irréductible à toute fidélité servile, comme à toute équivalence figée "601. L'hypothèse de l'intraduisibilité du texte lyrique a trouvé multiples " justifications " en littérature, linguistique et traductologie. Dès l'année 1817, Samuel Taylor Coleridge proclame ce postulat : În poetry, în which every line, every phrase, may pass the ordeal of deliberation and deliberate choice, it is possible, and barely possible, to attain the ultimatum which I have ventured to propose aș the infallible test of
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
est pas " paraphrasable ", parce que le sens qu'il avance échappe à ce critère.613 Le sens du langage poétique semble flou, voire absent. S'appuyant sur l'hypothèse du manque d'équivalence de sens dans la langue cible, Cohen proclame l'intraduisibilité de la poésie par rapport aux autres types de discours: Îl reste largement admis qu'en ce qui concerne le ou leș langages prosaïques, l'opération reste praticable, le résidu de non-équivalence étant d'ailleurs variable, selon le type
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
C'est nous qui soulignons. 690 Cette opinion est formulée aussi par Valéry : " Je m'assurais que la pensée n'est qu'accessoire en poésie et que le principal d'une œuvre en vers, que l'emploi même des vers proclame, c'est le tout, la puissance résultante des effets composés de tous leș attributs du langage. " V. Paul Valéry, " Variations sur leș Bucoliques ", în Œuvres complètes, tome ÎI, op. cît., p. 216. 691 Geneviève Roux-Faucard, Traduction et retraduction du texte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
du texte poétique. Par exemple, dans le poème La cravate et la montre, ces deux objets qui peuvent à eux seuls représenter l'homme dit civilisé șont contestés par le message poétique (par exemple, le texte qui illustre la cravate proclame, ironiquement : La cravate douloureuse que tu portes et qui t'orne, ô civilisé, ôte-la, și tu veux bien respirer "), mais ils șont illustrés ou " dessinés " par la forme typographique. V. Guillaume Apollinaire, Calligrammes, poèmes de la paix et de la guerre. 1913-1916
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Prima, la modă datorită prestigiului științelor naturii, identifică metodele științifică și istorică, și duce fie la simpla acumulare de fapte, fie la stabilirea unor "legi" istorice foarte generalizate. Cea de a doua, tăgăduind că cercetarea literaturii ar fi o știință, proclamă caracterul personal al "înțelegerii" literare și "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare. Dar prin formularea ei extremă, soluția antiștiințifică prezintă primejdii evidente. Intuiția" personală poate duce la o "apreciere" pur emoțională, la un subiectivism fără rezerve. A sublinia "individualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
precise nu pot fi reproduse exact de altă grămadă. De altfel, toate cuvintele din orice operă literară de artă sunt, prin însăși natura lor, "generale" și nu particulare. 42 Disputa dintre "universal" și "particular" în literatură dăinuiește de când Aristotel a proclamat poezia ca fiind mai universală și, în consecință, mai filozofică decât istoria, oare se ocupă numai de cazuri particulare, și de când Samuel Johnson a afirmat că poetul nu trebuie "să numere nervurile lalelei". Romanticii și criticii foarte moderni nu contenesc
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
mâna întâi sau chiar de mâna a doua din timpul nostru merită și el să fie studiat. 74 De obicei lipsa de receptivitate sau timiditatea este cea care îi face pe profesorii de literatură să ezite a judeca singuri. Ei proclamă că așteaptă "verdictul vremii" fără să-și dea seama că acesta nu e decât verdictul altor critici sau cititori, inclusiv al altor profesori. Ideea, potrivit căreia istoricul literar se poate dispensa de critica și de teoria literară, este cât se
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ca o nevoie umană vitală, iar idealiștii interpretează arta ca revelație a unei gândiri divine într-o formă, al unui suflet într-un corp, a divinității în operă. Primii enunță o orientare estetică afină cu teoria artei pentru artă, care proclamă "decorul ca ultimul cuvânt în artă"109, evoluționiștii postulează o teorie a artei destinată omului, prin care arta devine o expresie a vieții psihice și sociale, idealiștii consideră teoria artei pentru Dumnezeu, "Arta pentru Dumnezeu" ("l'art pour Dieu"), unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Acești tineri se gândesc să organizeze o societate literară, pe care o botează ,,Junimea”. Scopurile societății sunt cultural-literare. Abia după 1870, ,,Junimea” se interesează de politică și o parte din membrii ei fac politică În cadrul partidului conservator. La Început societatea proclama, chiar, principiul separației artei de politic.” UNIVERSUL TEMATIC AL LITERATURII Opera literară este o structură descifrabilă, dacă cel care se oprește asupra conținutului ei stăpânește o anumită informație legată de conținutul acesteia. Dacă literatura, ca produs al imaginației este rezultatul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Palatul Kiselef, cerînd abdicarea regelui. Mihai nu avea de ales. În cîteva ore a abdicat, declarînd: "Rămîne ca poporul român să aleagă noua formă de stat"402. În timp ce regele Mihai își făcea bagajele pentru a pleca în Elveția, guvernul Groza proclama Republica Populară Română. Noul guvern a organizat alte alegeri. Comuniștii s-au mișcat repede. Pe 23 februarie, aceștia au fuzionat cu socialiștii, formînd Partidul Muncitoresc Român 403. La patru zile după aceea, comuniștii au înființat o nouă organizație, Frontul Democratic
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
singură familie"733. La cuvîntarea de pe 23 August, el arătase că PMR este partidul tuturor românilor, care are sarcina de a construi socialismul în România, în folosul tuturor românilor. "Obiectivul istoric al partidului și obiectivul național al României au fost proclamate ca fiind unul și același"734. Anunțurile cu privire la noua direcție au intensificat ostilitatea dintre Legația Americană și regimul de la București. În toamna anului 1952 s-a observat prima schimbare de atitudine și din depeșele diplomatice primite de la Legație la începutul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
prin faptul că nu exploatau această realizare spațială. Divergențele de opinie au ieșit clar în evidență la cea de-a 40-a întrunire. Pe 22 noiembrie 1957, pentru a păstra aparențele și a da impresia unui front unit, sovieticii au proclamat în mod oficial Declarația de la Moscova, care includea următorul pasaj: "Relațiile țărilor socialiste se bazează pe principiile deplinei egalități, respectului integrității teritoriale, independenței și suveranității și neamestecului în treburile interne ale altui stat... Statele socialiste pledează, de asemenea, pentru extinderea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
drepturile omului nu s-a aflat cîtuși de puțin în atenția participanților. Scopul audierilor era acela de a examina politica adoptată de SUA față de țările care se făceau vinovate de "încălcări grosolane"1920. La șase săptămîni după aceea, președintele a proclamat Ziua Drepturilor Omului pe 10 decembrie și i-a îndemnat pe americani să respecte Săptămîna Drepturilor Omului, începînd cu data de 10 decembrie 1977. Aceasta era data la care Statele Unite aniversau adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din 19481921. Ceaușescu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pe niște părți componente ale blocului sovietic"2341. Vizita lui Shultz a avut, însă, și un scop nedeclarat. Înverșunarea crescîndă a Congresului cu privire la persecuțiile religioase la care se deda Bucureștiul îl impresionase, în sfîrșit, pe președinte. Deși în fiecare an proclamase în mod public ziua de 10 decembrie ca fiind Ziua Drepturilor Omului, în 1985, Reagan pomenea pentru prima dată de România în cuvîntul său de deschidere. El observa că în estul Europei, milioane de oameni își păstrau, încă, speranța și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au fost închiși într-o mașină blindată, unde aveau să rămînă trei zile. Știrea arestării lor i-a încurajat pe revoluționari. Oamenii decupau stema socialistă din steagurile românești și la sfîrșitul lunii, guvernul avea să adopte steagul tricolor și să proclame denumirea oficială a țării, "România". În acest timp, Administrația Bush a salutat succesul revoluției și s-a oferit să trimită ajutoare medicale de urgență în valoare de 500.000 de dolari, pentru victimele revoluției. Washingtonul a anunțat, însă, că va
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de nobilii maghiari, orășenii sași și răzeșii secui, pactul a consfințit retrogadarea juridică a românilor la statutul de națiune "tolerată". Ulterior Reformei, spațiul transilvan a devenit un focar al protestantismului. Edictul de la Turda emis de către Dieta Transilvană în 1568 a proclamat libertatea de conștiință și toleranța religioasă, consacrând cele patru "religii recepte" (catolică, luterană, unitariană și calvină). Religia ortodoxă, a populației de etnie română, beneficia, la fel ca națiunea română, de statutul de "tolerată". Cu acest edict, procesul de inferiorizare socială
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
statale de arogare a atribuțiile educaționale din mâinile instituționale ale clerului s-au făcut simțite în ducatele care alcătuiau densa osatură politică a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. În Weimar, încă din 1619 a fost adoptată o reglementare care proclama universalitatea și obligativitatea instrucției primare a tuturor copiilor în vârste de până la 12 ani. Modelul educațional weimarian a fost adoptat, câteva decenii mai târziu, în Gotha (1642). În Prusia, obligativitatea școlarizării pentru copiii de ambele sexe (care nu primeau alt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și Bălcescu, la fel ca și înrâurirea directă pe care primul a exercitat-o asupra celui de-al doilea, sunt evidente. Militând pentru o Italie unită, Mazzini a fost "un apostol fanatic și bombastic al religiei naționalismului liberal. Statele existente, proclama el, trebuie răsturnate și distruse, deoarece Dumnezeu a prescris o naționalitate fiecărui popor, iar în îndeplinirea acestei sarcini, oamenii naționalitatea execută voința divină și se întrupează cu Dumnezeu în istorie; Italiei i-a revenit misiunea sfântă de a lansa noua
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care românii s-au mobilizat în sensul dobândirii independenței. La 12 aprilie 1877 Rusia declară război Turciei, obținând în prealabil permisiunea României de a traversa cu armatele sale teritoriul românesc. La 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu, în calitate de Ministru de Externe, proclamă independența României, iar la o zi mai târziu, la 10 mai, Carol declară "Independența absolută a României". Refuzată inițial, participarea armatei române la ostilitățile purtate la sud de Dunăre este solicitată de marele duce Nicolae, comandantul forțelor imperiale. Făcând joncțiunea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
formarea bunului cetățean, i.e., plămădirea românului educat în spiritul național devotat cu abnegație neamului și statului. Reforma haretistă a presupus o redescoperire a vocației naționaliste a școlii românești. Prefigurând sentința ce avea să fie pronunțată de către A. Malraux, Haret a proclamat "Școala primară trebuie să fie adevărată școală națională sau să nu fie deloc" (discurs oral în cadrul Congresului învățătorilor din iulie 1905). Pentru a se ridica la chemarea ei de a insufla conștiința națională în popor, la acest țel "trebue să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de Romani, precum sunt și Grecii Helleni" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 24). În pofida absorbirii de elemente eterogene, esența limbii și a spiritului roman "se conservă pînŏ astăzi în tótă primitivitatea lor" (p. 23). Toate acestea îl îndrituiesc pe Heliade să proclame, în ciuda inevitabilelor impurități infiltrate în fondul etno-cultural, romanitatea esențială a românilor. După cum vom vedea în cele ce urmează, idealul purității și binomul pur-impur obsedează conștiința istorică românească. Cardinalitatea simbolică a purității, precum și îndărătnicia de a o abandona, sunt ilustrate de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o "calendaristică simbolică" în care momentul critic de maximă încărcătură simbolică este data de 10 mai, cu cele trei semnificații monarhice ale sale: i) 10 mai 1866 întronarea lui Carol I ca domn al României; ii) 10 mai 1877 Carol proclamă "independența absolută a României"; iii) 10 mai 1881 proclamarea Regatului României, Carol fiind încoronat primul rege al României. Prin instituirea datei de 10 mai ca centru temporal în calendarul comemorativ al statului, memoria națională este programată simbolic în funcție de "legea concentrării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în urma Dictatului de la Viena și Cadrilaterul de către Bulgaria), Carol al II-lea este silit să abdice tocmai de către omul pe care îl numise prim-ministru generalul Ion Antonescu. Cu sprijinul Germaniei naziste, Antonescu, în alianță cu legionarii, instituie "Statul Național-Legionar", proclamându-se pe sine "Conducătorul Statului Național-Legionar și Șeful Regimului Legionar", iar pe aliatul său, Horia Sima, conducătorul Mișcării legionare, singura mișcare politică recunoscută. Mariajul politic Antonescu-Sima nu a durat mult, legionarii încercând să preia în întregime puterea de stat prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este și tentativa geometricienilor de a găsi cvadratura cercului (p. 38). Nici libertatea nu este scutită de ridiculizare. Dacă egalitatea era un postulat al geometriei, acceptabil în sfera ideilor abstracte, libertatea e un postulat al nebuniei..." (p. 40). Fraternitatea umanitară proclamată de revoluționarii francezi cade și ea sub ghilotina satirică a academicianului. Solidaritatea umană se oprește la limita etnico-lingvistică a comunității de sânge a națiunii. "Națiunea, așadar, e granița cea din urmă a frăției efective (și trupește, și sufletește)" (p. 43
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]