7,890 matches
-
românului Mircea Eliade - în prezent profesor la Chicago. Și el construiește puncte de vedere sistematice, și el subliniază semnificația centrală a miturilor. Dar acest lucru nu se petrece ca la Dumézil, sub forma investigației istorice. Având legături apropiate cu psihologia profunzimilor, în mod special în varianta lui C.G. Jung, el investighează semnificația mistică a arhetipurilor (urbilder) pentru psihicul uman și pentru expresiile aparent profane ale culturii. Cu câteva decenii în urmă era încă posibil să respingi miturile vechilor culturi populare sau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
totodată același înțeles fundamental. Aici nu ne aflăm departe de teoria arhetipurilor colective - categorie de bază a inconștientului, pecare Carl Gustav Jung și școala sa l-au analizat parțial în același mod. Eliade are bune contacte cu psihologii elvețieni ai profunzimilor, dar consideră că și-a dobândit viziunile pe cont propriu, prin studiul istorico-religios (religionshistorisk), mai ales al șamanismului și al misticii indiene. Concepția istorico-religioasă (religionshistorisk) a lui Eliade ne oferă, printre altele, posibilitatea de a explica bogăția fanteziei și poeziei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
despre tot: nu știu nimic ș...ț*** din primăvară. II*tc "II*" Vernon, 28 iunie 1973 „Le Puits Fleuri” 7 rue du Mont-Roberge Vernonnet 27 200 VERNON Dragul meu prieten, Suntem foarte îndurerați. Prin discreția sa blândă, noi am simțit profunzimea sufletului său și am înțeles că ea trăia în această profunzime. Și o iubeam pentru ea însăși și pentru opera pe care a făcut-o în tine, în jurul tău. Fie ca ea să-ți dea astăzi tărie sufletească! De zece
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
II*" Vernon, 28 iunie 1973 „Le Puits Fleuri” 7 rue du Mont-Roberge Vernonnet 27 200 VERNON Dragul meu prieten, Suntem foarte îndurerați. Prin discreția sa blândă, noi am simțit profunzimea sufletului său și am înțeles că ea trăia în această profunzime. Și o iubeam pentru ea însăși și pentru opera pe care a făcut-o în tine, în jurul tău. Fie ca ea să-ți dea astăzi tărie sufletească! De zece zile, ne aflăm la Vernon pentru toată vara (nu voi merge
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
redobîndește tăriile ei primordiale: de arsură și rugăciune, de blestem, descîntec și țipăt. De supremă mărturie de a fi, nu numai în lume, ci și în istorie. [...] Exilul rămîne singura "uvertură" unde poetul se așază spre a-și regăsi, în profunzime, ființa însăși, pusă în situația de a adeveri adevărul prin poezie. [...] Că țara, casa, pămîntul ca realități intime ale poetului nu apar și, în fond, nu există decît după rătăcirea, după exilul pe care poetul trebuie să le trăiască departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
politic o trăiește o dată În carieră! - ca foștii și crâncenii săi adversari politici, din țară, dar și din străinătate, să alerge la cabinele de votare și să pună ștampila pe „odiosul său nume”! O victorie din care, se pare, În profunzimea reflexelor sale politice, nu a Învățat prea mult, dovadă că a părăsit puterea cu un act care a stârnit oprobriul tuturor, un act pe care l-a revocat el Însuși, stângaci și penibil, și care se lega Încă o dată, profund
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
firești, evacuați În ghetouri unde viețuiesc mii și zeci de mii de cetățeni de „a doua categorie” și uneori chiar și de „a treia!”... Plecarea lor, uneori fuga lor prost ascunsă sub o formă improvizată, de „scepticism generalizat”, trădează, În profunzime, chiar această unitate națională Încă ne-deplină În conștiințe și care trebuiește de fiecare dată, mai ales În istoria zbuciumată contemporană, „reinstalată”, reformulată, reafirmată. Trădează, de altfel, o altă mare și Încă o dată actuală problemă, temă de discuții și aprinse
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu numai o solidă, substanțială, clasă de mijloc!, dar și o clară, obiectivă, rece privire asupra trecutului politic și social apropiat, aceste „rele și neajunsuri”, de care ne acuză Bruxelles-ul și opinia mondială, nu au cum să fie În profunzime eradicate. 9 Adaptare - dezadaptare - readaptare! Când vorbim despre „revenirea la normalitate”, ne lovim Încă o dată de acea temă pe care am citat-o mai sus, actuală În primii ani după revoluție și dispărută, din păcate, prea repede de pe „masa discuțiilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
timpului, care uneori ne apropie mai bine adevărul, ca un ochean miraculos, adevăr ce nu este niciodată același, deși În esență el este neschimbat, adică, la suprafața sa sau la nivelele superioare, „el” Își schimbă coloratura și semnele, dar În profunzimea sa esențială, anistorică, el „curge” neschimbat, și această „esențialitate” are darul, printre altele, de a ne unifica viziunea despre noi și lume. Scurt spus, atât Heraclit, pentru care toate „curg”, cât și Parmenide, cel care afirma neostenit Unul și ceea ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rând pentru marea, „fizica”, „primejdioasa” ei apropiere de ceea ce se numește moarte. Da, mai știi, dacă bătrânețea ar fi fost „instalată” undeva pe la mijlocul existenței umane, ea s-ar bucura de o faimă ceva mai blândă, ar fi - ceea ce eu, În profunzime, cred că este! - În ochii multora doar una din acele etape ale formării și cunoașterii, o altă „mască” a ceea ce numim pripit viață, o formă de a rezista timpului. Deoarece timpul este acela care ne transformă, nu-i așa, din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
calomniat”, „reparat” sau „disprețuit” ca o boală ignobilă, ci era El Însuși, Măria sa Norocul - doar că era un noroc „al meu”, particular și, dacă-mi este Îngăduit - princiar! Eram un ales cu condiția - cu condiția de a Înțelege bine, În profunzime, „semnalul său”; care era acela de „a rezista” - das es stand halt!, cum o spune Nietzsche, forma cea mai Înaltă, mai sigură a valorii! Și, dacă reziști - În principiile, În crezul tău profund! -, atunci „el” va mai apărea o dată, chemat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și deformarea) prin cuvânt. Fără cuvinte, nu am putea exprima nimic, dar tot cuvintele obligă realitatea să intre În anumite tipare mentale prestabilite. Cuvintele sunt prea abstracte, prea sărace și prea rigide pentru a reda cu fidelitate inepuizabila bogăție și profunzime a universului. Putem rezuma, desigur, și așa facem Îndeobște, prin câteva imagini și simboluri. De când există comunități umane, funcționează un mecanism arhetipal: tandemul identitate- alteritate. Noi suntem noi, cu trăsăturile noastre, iar ceilalți sunt diferiți, fiecare cu trăsăturile lui. În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
slavii! Se avansează concluzia că poporul român și limba română erau gata formate, cel puțin În linii mari („protoromânii“), Încă din secolul al VI-lea. Ceea ce Însemna că influențele ulterioare, inclusiv cele slave, nu mai aveau cum să afecteze În profunzime fondul românesc. Cam greu, Într-adevăr, să evoci În România, cu seninătate științifică, rolul slavilor În trecut, fiindcă ei sunt prea prezenți, astăzi, În jurul României. Identitatea românilor În epoca modernă s-a afirmat tocmai prin desprinderea de lumea slavă. Faptul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cunoscut România. A murit În exil, la Heidelberg, În 1873. Dinspre Balcani spre Occident Am schițat, În linii foarte generale, evenimentele cruciale ale unei jumătăți de secol, din 1821 la 1866. Se petrece Însă, În aceeași perioadă, un proces În profunzime, care preface nu doar temeliile politice, ci temeliile civilizației românești. Elita românească optează, pe cât de neașteptat, pe atât de radical și de rapid, pentru valorile occidentale de civilizație. Dinspre Balcani, România se orientează brusc spre lumea apuseană. Am simplifica prea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românilor dintr-un sistem de civilizație și deplasarea lor În altul au generat o Înclinare accentuată spre formalism, mulți români, inclusiv responsabili politici și culturali considerând (și mai consideră și astăzi) că adaptările formale țin loc de o acțiune În profunzime. Avertismentul lui Maiorescu rămâne În bună măsură actual, mai ales după ce, eliminați de comunism din circuitul european, românii revin astăzi la modelul occidental, cu aceeași tentație de adaptare formală. Domnia lui Carol I: 48 de ani de stabilitate Eliminându-l
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
printr-un ritm susținut de modernizare. A fost Însă o perioadă prea scurtă pentru a schimba radical lucrurile. România ar mai fi avut nevoie de două generații pentru a se alinia Occidentului nu numai la nivelul elitelor, dar și În profunzime. Istoria i-a refuzat acest răgaz. Comunismul avea s-o arunce În cu totul altă direcție. O trăsătură a epocii a fost și ascensiunea naționalismului și, mai ales, orientarea sa Într-un sens tot mai autohtonist. Naționalismul secolului al XIX
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sensibile la Început — În faza uniformizatoare a stalinismului —, dar tot mai pronunțate cu trecerea vremii. România a fost candidată pentru varianta cea mai proastă de comunism.<endnote id="2"/> Și-au spus cuvântul insuficienta angajare În modernitate și lipsa În profunzime a unei culturi democratice. Masa informă de „oameni ai muncii“, ruptă de orice tradiție, a putut fi ușor „reeducată“ și stăpânită. Singura instituție care s-ar mai fi putut opune statului era Biserica. Dar România nu este Polonia. Spre deosebire de Biserica
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e de spus cu privire la ce a Însemnat comunismul. Și Înainte de al Doilea Război Mondial România se afla În urma Occidentului. Dar astăzi se află și mai În urmă, cu mult mai În urmă. În timp ce Occidentul s-a modernizat rapid și În profunzime În ultima jumătate de secol, comunismul a lăsat În urma lui neașteptat de multe zone abia atinse de modernitate, În ciuda intensului său program de industrializare (sau poate tocmai din pricina acestui program, din care a rezultat o industrie artificială, incapabilă să tragă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
putem infirma teoria asta imediat. - Cum? Cum, Jayne? Calmă, fără efort, declară simplu: - Uită-te la tine. Știam că avea dreptate, dar n-aș fi suportat liniștea care ar fi punctat propoziția aceea, care i-ar fi conferit dimensiune și profunzime și greutate, propoziția care ar fi făcut deliciul unei audiențe. - Adică ce vrei să spui? - Că greșești. Că băiatul are nevoie de tată. Înseamnă că n-ai dreptate, Bret. - Nu, Jayne, tu greșești. A fost greșeala ta de la bun început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din țările de Est era un amestec ciudat de referințe literare, neînțelegeri istorice și diverse informații, mai mult sau mai puțin adevărate, culese din presă. Nici acum, după ce am călătorit în Est, nu pot să afirm că aș cunoaște în profunzime realitățile de acolo. În orice caz, în comparație cu alți conaționali de-ai mei, mă simt ca un văzător în țara orbilor. - Care au fost impresiile dumneavoastră cele mai puternice legate de această călătorie? - Am cules impresii de mai multe feluri. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de a-l eticheta în fel și chip, de a încerca să-l coboare, aducându-l la nivelul „lor”, al mediocrității lor abile, lucrative și așa-zis „morale”. Pentru a „susține” doar cu un singur „exemplu” noutatea și mai ales profunzimea extraordinară a viziunii sale, voi cita câteva fragmente din poemul En-Ghidu, pe care-l avea deja scris în primăvara lui ’58, când ne-am împrietenit, și pe care mi l-a arătat în „secretul cel mai desăvârșit”, deoarece nu numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și de public cu care a fost primită cartea, primul meu roman cu adevărat bun și original! - sfatul după care ar fi trebuit să „uit” succesul de public și să mă înscriu în linia unor prozatori de înaltă modernitate și profunzime care nu au fost însă interesați de un „public larg”, precum Italo Svevo, Joyce sau Musil. Nu l-am ascultat pe Matei - nu știu dacă am făcut bine sau rău, who knows?! - și am atact un „roman polițist”, Animale bolnave
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și-a arătat „cealaltă față”: cea degradantă, infernală, o formă a „morții-vii”, deoarece era o ruptură de Tradiție și de Firea noastră, clădită în secole, cu sângele a zeci de generații care ne-au impregnat reflexele de suprafață și de profunzime și care au adus pe valul a două milenii „modul nostru de a fi”, Zestrea noastră specifică. De care unii se leapădă teatral și „isteric”, precum Cioran, paradoxal un reprezentant de esență tocmai al „vaerului național” (ca și consăteanul său
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
necunoscută, înfățișând figuri umane, de animale și de insecte, care se pare au fost considerate drept o creație din perioada anilor 500 î.Ch.-500 era noastră. Desenele ating dimensiuni între 15 și 300 de metri fiecare și au o profunzime de aproximativ 30 de centimetri. O cercetătoare peruană, care a studiat timp de mai multe decenii practic aproape jumătate din viața ei a fost consacrată acestor gravuri a ajuns la concluzia că acestea ar fi, de fapt, cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
restul fiind travaliu lucid, inspirația are efectul de a însufleți discursul, dând iluzia unei vorbiri autentice despre ființă. Originalitatea ține mai mult de suprafață, altfel spus, de expresia ce poate fi fabricată din pură virtuozitate. În schimb, autenticitatea vine din profunzimile ființei ca substanță a unei viziuni proprii asupra lumii care, tocmai pentru că este irațională, îți pare un dar al hazardului decât al științei de a scrie. Nu cred că poți oricând scrie poezie, bazându-te numai pe experiența dobândită. Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]