7,913 matches
-
a polemizat, în perioada începuturilor, cu generația dinaintea ei, aceea care a furnizat numeroase cadre proletcultismului. Nu avea cum să o facă, în condițiile controlului absolut al presei și ale protecționismului de care se bucurau, în epocă, slujitorii zeloși ai realismului socialist, săritori imediat să execute orice „comandă socială“ le-ar fi venit de sus. Cu aceștia nu se puteau angaja polemici pentru că, pur și simplu, ar fi fost interzise. Pe de altă parte însă, la drept vorbind, nici nu prea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui Creangă, să dea de niște țărani moldoveni cu un limbaj de un aspru și baroc pitoresc.“ „Îndemânarea la scris a autoarei, urma G. Călinescu, este învederată și impresia generală e de ceva care întrece cu mult realitatea. E un realism fantastic, demonic, de un sălbatic umor.“ Moldovenii, Poeni, Dealul perjilor, Pustiuri, cărți apărute în chiar anii în care G. Călinescu își alcătuia Istoria, autoarea lor le scrisese departe de lumea literară, de cenaclurile vremii, de edituri, de mediile presei. Că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și cu neașteptate intuiții moderne de viziune literară. Cine citește Pustiuri (1941) și dă peste halucinantele imagini de apocalips ale satului înecat, ale trupurilor moarte purtate de puhoaie până în incinta bisericii care se scufundă, nu poate să nu vadă că realismul fantastic al noii generații de prozatori e anticipat și de această originală scriitoare, totuși atât de puțin cunoscută. Iar cine, până mai ieri, dorind să o viziteze pe Georgeta Mircea Cancicov, se îmbarca în huruitorul lift cu grilaje din Pasajul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prozator. Cele zece romane ale sale, dacă am numărat bine, precedate de două culegeri de nuvele, configurează un ținut sufletesc și social cu inconfundabile trăsături proprii, evocat cu extraordinară plasticitate, dar și cu diavolească ironie, în reprezentări care conjugă insolit realismul cu fantasticul. Iar dacă este să numesc și o carență a prozei lui Paul Georgescu, aceasta ar sta în viziune, niciodată în elementele compunătoare, ci în viziune, adică în criticismul său total, imuabil, îndreptat împotriva lumii vechi, a României antebelice
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se aduc și care nu s-au rărit după dispariția lui fizică. Moartea nu i a acordat, ca altora, în această privință, protecția ei. Criticii preocupați de revizuiri insistă asupra epocii în care Crohmălniceanu a militat cu mult zel pentru realismul socialist, ca executant al directivelor ideologice lansate din sfere înalte de partid. I se reproșează apoi versatilitatea, faptul că s-a pliat după vremuri, că a trecut fără dificultăți vizibile de la o extremă la alta, de la închistările dogmatice la cel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
gesturi de autoînvinuire, însoțite și de altele menite să convingă forurile conducătoare că totuși se putea conta pe el în lupta ideologică. Astfel apare poate cel mai reprobabil text al lui Ov. S. Crohmălniceanu, acel volumaș din 1960 intitulat Pentru realismul socialist, replică târzie și cu atât mai regretabilă dată mișcărilor reformatoare est-europene („revizioniste“), încurajate de micul dezgheț hrușciovian de la mijlocul deceniului al șaselea. Erau combătuți în acel pamflet „antirevizionist“ intelectuali estici reformatori sau scriitori disidenți precum Jan Kott sau Hłasko
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în ipostaze dintre cele mai detestabile, de cruzime, de sordid. Le percepeam și tezismul social, dar nu ne supăra prea mult pentru că limbajul filmic era, într-adevăr, de o puternică expresivitate, în contrast izbitor cu imaginile idilic convenționale propagate de realismul socialist. Voiam neapărat altceva decât ceea ce ni se băgase pe gât până atunci, și astfel se explică adeziunea pe care ne-o câștigaseră până și unele produse modeste estetic, dar cu atmosferă și subiecte insolite, exotice, de felul acelora pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sentimental. Am ajuns repede la încheierea că producția maniheistă a lui Ionescu Morel se înscria foarte bine în linia preceptelor realismului-socialist, ba chiar, dacă judecam drept, le anticipa. În cazul românesc, desigur. Concluzia? Ionescu Morel era un precursor ignorat al realismului socialist românesc și trebuia să facem ceva pentru opera acestui nedreptățit. Am hotărât pe loc să înființăm, după modelul „Prietenii lui Camil Petrescu“, „Asociația admiratorilor lui Ionescu Morel“, deocamdată numai cu trei membri. Am vrut să-i atragem în asociație
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se opuneau clișeelor monumentaliste și eroizărilor forțate, intens cultivate anterior, și înfățișau nu eroi, ci oameni, oameni de toată mână, însă „netipici“. Aici era, de fapt, principala particularitate și notă polemică, în subsidiar, a prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care decretaseră supremația tipicului. Personajele sale erau atipice, erau „ciudate“, „sucite“, procedau în răspăr față de uzanțe, acest comportament atrăgându-i autorului acuzația, gravă pe atunci, de abatere de la realism. Adevărul este că nuvelistica de început a lui Velea preluase
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
polemică, în subsidiar, a prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care decretaseră supremația tipicului. Personajele sale erau atipice, erau „ciudate“, „sucite“, procedau în răspăr față de uzanțe, acest comportament atrăgându-i autorului acuzația, gravă pe atunci, de abatere de la realism. Adevărul este că nuvelistica de început a lui Velea preluase și ea unele poncife tematice (țăranul eliberat de instinctele posesiunii etc.), dar spiritul preluării era, artistic vorbind, de mare rafinament. Cea mai originală scriere a lui Velea este însă relativ
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe Goga și pe alți lirici ai dezrădăcinării. Observația a făcut-o mai demult Eugen Simion, cu precizarea că, spre deosebire de poeții de la 1900, Florenței Albu îi lipsește evlavia, „jalea mistică“. Într-adevăr, există un contrast în viziuni de un crud realism, dacă se poate vorbi de realism în poezie. Laconismul, exprimarea mereu fracturată, precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară pe care ea și-o asumă explicit. Într-o poezie, Florența Albu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ai dezrădăcinării. Observația a făcut-o mai demult Eugen Simion, cu precizarea că, spre deosebire de poeții de la 1900, Florenței Albu îi lipsește evlavia, „jalea mistică“. Într-adevăr, există un contrast în viziuni de un crud realism, dacă se poate vorbi de realism în poezie. Laconismul, exprimarea mereu fracturată, precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară pe care ea și-o asumă explicit. Într-o poezie, Florența Albu preia celebra sintagmă bacoviană a „golului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
literatură poate ieși? O literatură pe care D. Țepeneag a supraevaluat-o cândva „de dragul cauzei“ și pe care acum o privește cu extremă severitate: „Cum s ar putea, mai exact, caracteriza acest soi de literatură? Sigur că nu e (Doamne ferește!) realism socialist. Nici măcar pe dos. Aș spune mai degrabă: realismul resentimentului grefat pe principile estetice însușite de către autor la «Școala de Literatură» în cursul anilor ’50.“ Tot în 1993 i-a apărut lui Dumitru Țepeneag volumul Un român la Paris, jurnal
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a supraevaluat-o cândva „de dragul cauzei“ și pe care acum o privește cu extremă severitate: „Cum s ar putea, mai exact, caracteriza acest soi de literatură? Sigur că nu e (Doamne ferește!) realism socialist. Nici măcar pe dos. Aș spune mai degrabă: realismul resentimentului grefat pe principile estetice însușite de către autor la «Școala de Literatură» în cursul anilor ’50.“ Tot în 1993 i-a apărut lui Dumitru Țepeneag volumul Un român la Paris, jurnal din anul 1971 - de fapt, un decupaj din jurnalul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
machiavellian în dezvoltarea interpretărilor proprii. Așa se face că autori că Meinecke, Chabod și alții au preferat să-l studieze pe Machiavelli din perspectiva diplomației internaționale a începutului de secol XVI. Acești istorici au pus accentul pe politică puterii, pe realismul politic prezent în scrierile lui Machiavelli și pe ideea transformării monarhiilor naționale ale Europei în state moderne. Textele privilegiate de autorii de mai sus au fost Principele și depeșele din Franța, Germania și Curtea Papala. Un alt grup de specialiști
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pentru a pune întotdeauna stăpânire pe ceea ce aparține celorlalți. Poate de aceea mulți nu l-au înțeles și poate nici n-au vrut să-l înțeleagă pe Machiavelli, el fiind primul în istoria gândirii politice moderne care a pus bazele realismului politic, susținând chiar în Principele că adevărul lucrurilor pornește de la înțelegerea adevărului că "verita effetuale della cosa". Din această cauză, secole de-a rândul, numele lui Machiavelli a fost sinonim cu râul. Parțial, aceasta se datoreaza abadonării conștiente a principiilor
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sau altul care a accentuat un anumit "context" machiavellian în dezvoltarea interpretărilor proprii. Astfel, Meinecke, Chabod și alții au preferat să-l studieze pe Machiavelli din perspectiva diplomației internaționale a începutului de secol XVI2. Acești istorici au accentuat politică puterii, realismul în scrierile politice și istorice și transformarea monarhiilor naționale ale Europei în state moderne. Textele pe care ei le-au privilegiat au fost Principele și depeșele din Franța, Germania și curtea papala. Un al doilea grup de specialiști au preferat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
the 1790s, New York University Press, New York, 1984. Baillyn, Bernard, Faces of Revolution: Personalities and Themes în the Struggle for American Independence, Random House, New York, 1990, pp. 225-278. ---, Ideological Origins of the American Revolution (1967), Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1992. ---, Realism and Idealism în American Diplomacy: the Origins. Homage to Felix Gilbert (1905-1991), Institute for Advanced Study, Princeton, New York, 1994. Baron, Hans, The Crisis of the Early Italian Renaissance: Civic Humanism and Republican Liberty în an Age of Classicism and Tyranny
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pp. 18-47, este în mod particular util. 28 F. Gilbert, To the Farewell Address: ideas of early American foreign policy, Princeton, Princeton University Press, 1961, a asigurat autorului Bancroft Prize în domeniul istoriei americane. A se vedea și B. Bailyn, Realism and idealism în American diplomacy: the origins. Homage to Felix Gilbert (1905-1991), Institute for Advanced Study, Princeton, 1994. 29 Idem, Ideological origins of the American Revolution (1967), Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1992. 30 Idem, Faces of Revolution: personalities and
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care nu este altceva decât nevoia de a păstra tradițiile poporului în realizarea unei "civilizații cu adevărat românești". În concluzie, Geta Deleanu constată că "ansamblul concepției lui M. Eminescu despre cultură și civilizație are implicații moderne și actuale", iar prin "realismul și clarviziunea" pe care o probează, această concepție poate constitui "o bază teoretică viabilă pentru intermedierea unei teorii moderne a culturii", fiind "un element necesar al unei filosofii a culturii". Studiul, datorat doamnei Geta Deleanu, didactic și schematic, nu aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
elaborare a unor structuri operaționale 203 15.2. Învățarea ca proces de formare a "acțiunilor mintale" 207 15.3. Cunoașterea ca triplă reprezentare: activă, iconică și simbolică 211 15.4. Instrucția ca organizare a relațiilor de întărire 215 15.5. Realism și ficțiune în relația educație psihanaliză 217 16. CERCETĂRI SOCIOLOGICE ȘI DE PSIHOLOGIE SOCIALĂ CU IMPLICAȚII ÎN MACRO- ȘI MICRO-PEDAGOGIE 225 16.1. Relația sistemului de învățămînt cu societatea 225 16.2. Psihosociologia grupurilor 230 16.3. O speranță parțial
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sine etc. În astfel de cazuri, educatorul nu se poate lăsa călăuzit de instinctele copilului. În probleme de didactică, Găvănescul se pronunță pentru o instrucție "progresivă", "interesantă", "agreabilă", "practică". În conținutul procesului de învățămînt el include atît clasicismul, cît și realismul. Acestor două aspecte, cu caracter informativ, le adaugă încă unul, cu un caracter educativ, exprimat prin termenul de "humanism". În raportul educație instrucție, pe primul plan este situată educația humanismul. Deși nu s-a considerat un herbartian, ci, dimpotrivă, a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
programare pe alte baze psihologice decît cele behavioriste. Se cuvine să fie reținut faptul că punctul de vedere exprimat de Skinner este convergent cu cerința actuală a pedagogiei ca obiectivele educaționale să fie formulate în termeni comportamentali măsurabili. 15.5. Realism și ficțiune în relația educație psihanaliză Teoria psihanalitică este mai veche decît toate celelalte tendințe din psihologia contemporană prezentate în paginile anterioare. Ea a fost elaborată de SIGMUND FREUD (1856-1939) încă de la începutul secolului XX. Primită cu multă rezervă în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
am nimic de inventat. Și când oamenii se recunosc acolo în text, îi apucă râsul. Chiar și când citesc un text științific, io nu mai pot de râs dacă îmi place cu adevărat ceea ce văd. Și la filmele de un realism crud, habotnic, râd de mă prăpădesc. Realismul devine halucinant, suprarealist. Realismul extrem se transformă în ceva profund comic. Lumea în fundul gol stârnește râsul. Autorul ăsta a descoperit ceva, îți zici. Anumite resorturi intime ale funcționării lumii ăsteia. Formidabil, așa e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se recunosc acolo în text, îi apucă râsul. Chiar și când citesc un text științific, io nu mai pot de râs dacă îmi place cu adevărat ceea ce văd. Și la filmele de un realism crud, habotnic, râd de mă prăpădesc. Realismul devine halucinant, suprarealist. Realismul extrem se transformă în ceva profund comic. Lumea în fundul gol stârnește râsul. Autorul ăsta a descoperit ceva, îți zici. Anumite resorturi intime ale funcționării lumii ăsteia. Formidabil, așa e! De unde a știut tăntălăul? De fapt, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]