7,217 matches
-
din așezarea moldovenească de a se apăra împotriva holerei purtând plăci și verigi de aramă 244. În timpul molimei, o seamă de mănăstiri și schituri din ținutul Neamț, ca Intrarea în Biserică, Procov, Secu și Sihla au slujit pentru adăpostirea celor refugiați din calea holerei; totuși s-au înregistrat două decese la Mănăstirea Neamț: al Pulheriei, soția marelui logofăt Dimitrie Cantacuzino - Pașcanu și al Eufrosinei, fiica postelnicului și cunoscutului publicist Gheorghe Asachi, ce urma peste o lună să fie mireasă, ambele răpuse
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fost surghiuniți pe la moșii sau mănăstiri, iar 13 dintre fruntașii mișcării porniți spre Galați, pentru a fi deportați în Imperiul Otoman. În drumul de la Galați spre Brăila, șase dintre cei exilați au izbutit să fugă de sub escortă și să se refugieze în reședința viceconsulului englez din Brăila, St. Vincent Lloyd, care a intervenit pe lângă consulul austriac Huber să le procure pașapoarte pentru Transilvania, de unde aceștia au plecat în Bucovina, continuîndu-și activitatea revoluționară în această din urmă provincie 251. Puțin timp după
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Iancu Canta și vornicul Iorgu Vîrnav nu aveau voie să se deplaseze decât în limitele moșiilor lor253. Pe de altă parte, la 12/24 august, prin raportul nr. 11 662, poliția din Iași comunica Departamentului "din Lăuntru", în privința unor polonezi refugiați în oraș și suspectați de autorități pentru agitație revoluționară, că din cei 94 de înscriși într-o catagrafie datând din 1846, nu s-a dat de urma decât a 81 dintre ei, pentru că "nu poate cunoaște, căci ei, care mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fost supus la 13/25 ianuarie și 10/22 februarie 1849, a tăgăduit orice colaborare cu guvernul provizoriu, pretextând că, fiind amploiat la Curtea Apelativă de Comerț și Divanul fiind închis, din pricina holerii, a părăsit Bucureștii, la 7/19 iunie, refugiindu-se la moșia Budeșteni (Argeș), apoi la o alta din același județ, până la 29 iulie/10 august, când, dorind să se întoarcă la București, a stat pe loc, deoarece soția sa s-a îmbolnăvit de holeră; așa că el se considera
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
condamnări. Tot din provincie, profesorul Vasile Grădeanu sau Grădianu (1824-1862) din Buzău, ulterior doctor în medicină de la Paris, a declarat, în "tacrirul" de la 8/20 februarie 1849, că de frica holerii părăsise orașul încă de la 25 mai/6 iunie 1848, refugiindu-se "în muntele Penteleu la aer curat", dar la 16/28 iunie s-a reîntors la post; el a mai afirmat că, deși ocârmuirea revoluționară a județului Buzău i-a poruncit să deschidă școala în timpul verii, Grădeanu a amânat acest
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
atunci când a aflat, printr-o scrisoare de la o soră a sa din Craiova, că tatăl său și o soră mai mare au murit de holeră, el întorcîndu-se atunci acasă. Tot Radovici mai amintea că la Mănăstirea Cornetul, de lângă Craiova, se refugiaseră din calea holerei membrii mai multor familii boierești, printre care Vasile Caloianu și mama pitarului Nicolae Greceanu 306. Alt împricinat, interogat la 27 ianuarie/ 8 februarie 1849, Tache Grigorescu, amploiat scriitor la Tribunalul din Pitești, a declarat că instituția unde
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
arhanghelul gabriel m-a luat de mână și mi-a rânduit ochii asemeni unor faguri în care, nestingherită, să crească neistovita rană a vieții. apoi, mi-a spus: viețuiește pe o frunză, bucură-te de înțelepciunea ei! și s-a refugiat în sabia de lumină rostuită pe creștetul meu. febra cântecului în trup de mătase, în oase de borangic, zadarnic mă caut, ceasornicul arată ore de fum, prefirate definitiv în sângele greu ca o piatră de moară. nu mai zbor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pare ciudat. Și memoria acelei doamna Dobrotta e ciudată. N-ai Întrebat de unde știa toate acele lucruri? — Era evident de unde! Cristian trebuie să Îi fi povestit soției despre familia lui, ca să-și ofere un ascendent față de ea. Sau poate se refugia, pur și simplu, În amintirile unor vremuri mai bune decât cele prezente. — Dar ea de ce ar fi ținut minte toate fleacurile astea care n-o priveau? — Mi-am pus și eu Întrebarea și iată ce am găsit: doamna Dobrotă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
e bine, spun eu, pentru că și eu mă gândeam la tine. ― Deci care e planul? întreabă ea. ― Ce faci diseară? ― Mă pregăteam să mănânc din noua mizerabila și nenorocita mea mâncare la pachet de la deli-ul local și să mă refugiez în fața televizorului. ― Asta înseamnă că nu te pot ispiti cu o ieșire ca-ntre fete pentru diseară? ― Ispitește-mă, ispitește-mă, râde ea. ― Chestia e că Brad are o întâlnire, așa că sunt singură, și mă gândeam că poate am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
inexpugnabilă. Aceiași pereți verticali peste care se sprijinea polița îi găsi și acolo. Ușor jenat de soarele care îi bătea acum în față, studia totul foarte atent. Din păcate însă nu descoperi nici un cotlon în care s-ar fi putut refugia prezumtivul criminal. Dezamăgit pentru că încă o ipoteză se spul berase în vânt, inspectorul se hotărî să facă cale întoarsă. Începu să coboare încet spre locul unde îl aștepta Ileana. Drumul în jos se desfășură fără probleme și fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un animal, unde a stat până acum? întrebă el încet. Ei, poftim! Asta te frământă pe tine? În pădure, unde ai vrea să stea? Eu am dat peste el în peșteră. O fi intrat și el întâmplător acolo. S-a refugiat înăuntru, ca într-un bârlog, iar când ai apărut tu, s-a simțit încolțit și te-a atacat. Boris clătină din cap, pregătindu-se să îl contrazică însă, înainte ca acesta să mai apuce să spună ceva, Mihailovici îl întrerup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
M-am născut cu sete de carte și �nca din primele clase, mă prins-au zorii cu cartea �n m�ini. Cartea a fost dintotdeauna o forță, un magnet care m-a atras mereu, un loc �n care m-am refugiat cu mare plăcere pe tot parcursul vieții. Printre litere mă simt acasă, iar bucuria lecturii nu se poate compara cu nimic altceva pentru mine. Citesc și scriu de la o v�rsta fragedă și, precum se poate, observă �nca nu am
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
geam, la o înălțime greu accesibilă și probabil zidite, fiindcă prin ele nu se zărea nici măcar cerul. Generalul chiar n-a mai văzut de vreo zece zile, poate de două săptămâni, cerul strălucitor de zi al Bagdadului - de când s-a refugiat în adăpost. De acolo l-au scos americanii seara după ora zece și l-au adus aici înainte de răsăritul soarelui. paisprezece Nu mă miră că Zina vorbește despre orice nimicuri, pentru a evita să-mi povestească ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-său și cumnatul meu. Bine, mamă - dacă la tine-n casă nu-mi dai voie să vorbesc, o să tac - uite-așa! Doamna și-a cusut buzele. Zina și-a golit dintr-un schluck paharul de vin, pe urmă s-a refugiat în baie. A ieșit de acolo peste vreun sfert de oră, mergând prin sufragerie ca un automat, fără să vadă pe nimeni, s-a oprit abia în hol și a țipat peste umăr, Scuzați deranjul, eu mă retrag, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acasă, pe traseul neschimbat pe lângă Cotroceni, Grădina Botanică, Cișmigiu se va întâmpla lucrul extraordinar, întâlnirea norocoasă care nu se întâmplă de ani de zile. Pe lângă mine treceau în fiecare zi oameni atrăgători, dar inabordabili, potențându-mi nerăbdarea de a mă refugia la crâșmă, topos-ul meu de pe Sfânta Vineri, pe care în visurile mele îl transformasem în cafenea literară. Scrâșnetul vechii râșnițe de cafea sau mirosul tare de cafea turcească probabil sunt doar pentru mine un element de atmosferă boem-intelectuală. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să ne legăm într-o relație stabilă, ghicitoarea ei chiar nimerise al naibii. Sunt niște ani de când Alecs, într-una din povestirile lui abandonate, mă luase ca model pentru personajul lui ciudat care, ud de apa din veceu unde se refugiase din calea dracilor de copii (cum ajunsese să-l stropească pe blugi și maieu apa din veceu e altă poveste, pe care voi încerca s-o rezum îndată), ud de apa din veceu trecea în fața computerului, să-și verse năduful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
apa din veceu e altă poveste, pe care voi încerca s-o rezum îndată), ud de apa din veceu trecea în fața computerului, să-și verse năduful într-o proză scurtă experimentală, și ea pierdută definitiv. Așa: veceul mic unde se refugia T. având comunicare cu baia cea mare, de acolo trebuia să arunce copiii o petardă aprinsă în spațiul lui restrâns. Iar T., cu o prezență de spirit discutabilă, trebuia să arunce și el dispozitivul, să se stingă în vasul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
refren de cântec popular și eu îi răspundeam amorțit: “Nu te teme, nu dorm... nu adorm”, dar deja sforăiam cuvintele alea. Mi-aș fi dorit să mai pot sta treaz, să o ascult cum îmi vorbește, dar mintea mea se refugia în vis findcă doar acolo eram eu însumi. Când m-am trezit a doua zi de dimineață, locul unde stătuse ea era rece. Pendulul ticăia pe perete ca o babă care nu-i niciodată de acord cu nimic și de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de arșiță? (Era, într-adevăr, pe la sfârșitul lui august.) Poate plecaseră și ele, surorile Deleanu. Ce era de făcut? Să aștept așa sine die? Până cînd? N-aveam răbdare, trebuia s-o găsesc cât mai repede chiar dacă s-ar fi refugiat la capătul pământului. Hoinăream, buimac, toată ziua pe străzi, nădăjduind absurd că aș putea s-o întîlnesc din întîmplare. Orice fată pe care o zăream de departe mi se părea că e ea! Șd tresăream cu sufletul la gură. În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
părăsită, stațiune, cabine nu erau încă în posesia mea. După-amiaza își duceau traiul pe acolo mai multe pisici. Uneori, pe acoperișul gudronat, erau chiar câte cinci. De altfel, urmând soarele de pe cer, noaptea se suiau în pod, iar ziua se refugiau în fundul grădinii. Acolo creștea grămada aceea de usturoi care puțea și care mai ținea în viață întreaga casă. Pe înserat, familiile noastre se așezau pe scăunelele înșirate în fața ușii iar până la culcare ronțăiau pe inima goală câte un cățel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
răsfrângea într-o oarecare măsură lumina. Revoluția se pripește. E aproape vraiște. Are complexe față de Războiul comod, cu sânge clocotind în vine. Drumurile se murdăresc în câteva minute. Leșuri de cai, oameni ciuruiți de gloanțe, conserve golite. Vehicule pline cu refugiați în fața curselor antitanc. În urma curselor antitanc: vehicule zdrobite și ciozvârte de oameni. N-aș vrea să crezi că vreau să neg progresul social pe față. Dar am și eu întrebări. De pildă: toate astea în slujba cui lucrează? Simt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lui Șerban începură a-i umbla prin cap tot felul de idei, unele dintre ele foarte îndrăznețe și ilegale chiar. Bunăoară, odată, după un scandal memorabil proaspăt încheiat, acesta, nervos peste măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de mic. Poate și de aceea nu reușesc să apreciez faptul că, aici, între Dumnezeu și credincioși, se interpune tehnologia. Nu mi se pare că, pentru a regăsi temeiurile valorilor creștine, e necesar să ne întoarcem în cavernele unde se refugiau, din pricina persecuțiilor, primii creștini, dar trufia de a discuta cu Dumnezeu prin megafon nu e o formă de progres, orice mi s-ar spune. Dacă modesta capelă pe care am văzut-o înainte aducea, într-o lume supercivilizată tehnic, ceva
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Până la urmă, am fost nevoiți să ne culcăm într-un hambar. Am călătorit noaptea, iar în timpul zilei am dormit în capelele, de pe drum. În sfârșit, am reușit să ajungem la Kyoto. Kanbei continuă povestirea: Dacă am fi reușit să ne refugiem la trupele Oda care înconjurau castelul, am fi scăpat mai ușor. Conform celor auzite în castel, însă, Araki Murashige a dat de înțeles că Seniorul Nobunaga începuse să mă suspecteze. Le-a spus oamenilor că ar trebui să trec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
susținu poziția contrară: — Cu toate acestea, inamicul ne înconjoară din patru laturi, iar Kofu se află într-o depresiune. Odată ce va năvăli, dușmanul o să fie ca apa care se revarsă într-un lac. N-ar fi mai bine să ne refugiem la Agatsuma, în Joshu? Dacă ajungeți la masivul Mikuni, acolo sunt mai multe provincii în care vi s-ar putea acorda azil. După ce vă veți reuni aliații, veți putea, cu siguranță, să vă reabilitați. Nagasaka Chokan încuviință, iar Katsuyori prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]