12,551 matches
-
expresivității întregului trup care strigă: "nu mai vreau să sufăr, nu mai vreau să trăiesc". Spectacolul poate fi comparat din acest punct de vedere cu Regele Lear montat de Giorgio Strehler la Piccolo Teatro. Toți actorii din spectacol au fost remarcabili (Dorina Lazăr, Corneliu Dumitraș, Gelu Nițu), Florin Zamfirescu a fost strălucit... (Schwabische Zeitung, Ulm, C. Bernd Sucher) Acest festival unic în felul său în Europa și-a câștigat un prestigiu prin seriozitatea cu care își organizează manifestările. După părerea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prorpiu și bine definit, anunțând prin caracteristicile sale, contururile personalității de film Alexa Visarion (Liviu Ciulei) Este utopic să crezi că un film de valoarea celui realizat de Alexa Visarion poate încăpea în spațiul strâmt al unei scurte cronici. O remarcabilă performanță estetică este să ecranizezi o lucrare literară de valoare și să faci un film mult mai bun decât opera ecranizată. Am scris o întreagă carte despre aceste strălucite cazuri de "metamorfoză". O altă, tot atât de merituoasă reușită este să faci
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ion Caramitru și Valeria Seciu, pe Mircea Diaconu și Florin Zamfirescu. Vreau doar să semnalez apariția pe ecran a unui foarte experimentat actor de teatru, Liviu Rozorea, care în rolul principal, în complicatul personaj al hangiului Stavrache, a realizat o remarcabilă creație. În nuvela lui Caragiale nu se prea știe bine dacă întâlnirile lui Iancu cu Stavrache sunt reale sau obsesii ale închipuirii. În film însă știm sigur când începe alunecarea imaginației. Și asta le dă cuvenita autenticitate și expresivitate. [...] (D. I
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Vișan Tamburul major și Florin Zamfirescu Woyzeck ...E un spectacol masiv, și sub aspectul dinamicii și violenței, un spectacol-măciucă; [...] Regia a pus un accent puternic pe caracterul istoric-social al dramei, și bine a făcut... Astfel considerat, spectacolul are o forță remarcabilă și, în fiecare moment al său, lovește puternic. (Radu Popescu) ... Spectacolul, realizat de Alexa Visarion... se înfățișează ca rod al gândirii artistice mature, capabile să descifreze și să exprime scenic sensuri profunde, stări de spirit, gânduri sfredelitoare, mergând dincolo de litera
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și gesturi unele, sugerate spectatorului, altele doar bănuite de către acesta duc filmul către acele "noduri" explozive ce ridică tensiunea dintre personaje la paroxism: stare în a cărei analiză Alexa Visarion se cufundă cu predilecție... Două ar fi, de amintit, secvențele remarcabile în această ordine: cea a tragerii la țintă și cea de la iarmaroc când, în urma intervenției jandarmului, admirația mulțimii față de circar se întoarce în suspiciune și dispreț... Semnificația acestor secvențe impecabil realizate, îndeosebi sub raport interpretativ este suficient de limpede pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion genul artistic în sine, astfel de licențe (în ultimă instanță "cinematografice"), cum ar fi și evocarea în imagini și nu numai prin vorbă a uciderii lui Dumitru, au darul să activizeze participarea spectatorilor. Cu totul și cu totul remarcabile... sunt secvențele-strigăt ale "visului" lui Ion; din alb-negru sau din tentele virate de până atunci izbucnește culoarea... operatorul Vivi Drăgan... scenograful Marcel Bogos... Anca este, ca și pe scena Teatrului Giulești, Dorina Lazăr... Actrița păstrează misterul eroinei sale... În general
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
impresioniste (Înainte de tăcere) succedată de interesanta cheie expresionistă din Înghițitorul de săbii, Visarion decupează în registru realist o "felie" de viață, decantându-i valorile autentice, iscodindu-i tensiunile dramatice, extrăgându-i o morală și o filozofie. Își alege un aliat remarcabil în persoana dramaturgului (și scenaristului) Radu F. Alexandru, semnatarul unui scenariu încărcat de virtuți potențial dramatice și transparent constructului filmic, notabil prin firescul și inteligența replicilor, punctând situația banală sau înțelepciunea aforistică, relația psihologică sau satira vezicantă. Operând etajarea realității
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
modern și tulburător discurs despre realitate și iluzie, poezie și prozaic, fericire și abjecție, nevoia de comunicare și, mai ales, despre drama singurătății umane. Modernitatea se dezvăluie nu numai la nivelul mizei , ci și al substanței dramaturgice, căci, printr-un remarcabil anticlimax în scenă, "seria" emoțiilor dramatice este întreruptă, când și când, de explozia comicului, sau, dimpotrivă, acumularea surselor de comedie se frânge, sub povara disperării eroului condamnat la luciditate și singurătate. În felul acesta, povestea lui Sebastian capătă remarcabile consonanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un remarcabil anticlimax în scenă, "seria" emoțiilor dramatice este întreruptă, când și când, de explozia comicului, sau, dimpotrivă, acumularea surselor de comedie se frânge, sub povara disperării eroului condamnat la luciditate și singurătate. În felul acesta, povestea lui Sebastian capătă remarcabile consonanțe, pe de-o parte, cu "drama intelectualului", din literatura noastră interbelică aureolată de interogațiile lui Camil Petrescu, iar pe de altă parte, se însoțește cu notele pitorescului și ale acelui dulce-amar din dramaturgia lui Cehov. Claudiu Bleonț Miroiu și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în puterea de a visa și a auzi ceea ce oamenii din jur nu mai știu de mult să viseze și nu mai pot să audă, Costel Constantin (Grig), Bogdan Mușatescu (șeful de gară), Dragoș Ionescu (conductorul), Mircea Cojan (Ichim), apariții remarcabile printr-o "stridentă" materialitate, în lumea de vis a eroilor atrași ca un magnet de "Calea Lactee". Costumele Doinei Levința, decorul Vioricăi Petrovici și muzică Anton Șuteu dau și ele aripi "visului" de o clipă, înnobilând acest "joc de-a fericirea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
puși obsesiv și iremediabil pe furtișaguri, trândâvie, escrocherie, hoinăreală și cerșetorie [...] Spectacolul este sobru, amar și pestriț, măcinat de domnia fatală a kitschului. Coroziv, necruțător și sumbru, în ciuda exuberanței sale coloristice vestimentare (în care scenografa Geta Mendinschi aduce o contribuție remarcabilă) e un spectacol incomod, pe o temă neplăcută și prea actuală, care zgândăre, provoacă și agresează. O permanentă autopersiflare și neliniște definește meta-teatralitatea spectaculară creată de Alexa Visarion. [...] Spectacolul lui Alexa Visarion, pe textul lui Leonid M Arcade, ne pune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e un bufon pe care bufonada îl plictisește. Într-o secvență inspirată pentru erou, el agață în vârful tocului globul pământesc dar nu stie ce să facă cu el. Neuitatul interpret al Unchiului Vania, Dellakeza îsi reafirmă prin această creație remarcabilă vocația pentru partiturile cehoviene. Firs este un bufon al morții. Interpretat de Ilie Gheorghe, el e îmbrăcat în costumul lui Agamemnon (o manta roșie uzată) din Orestia lui Silviu Purcărete, un citat asimilat prin care regizorul dorește să facă legătura
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui, deși a fost împiedicat de tot soiul de vicisitudini (politice, materiale, administrative, financiare, ministeriale, Comitete și Comiții...), punînd sîngele, suflarea, sudoarea, tenacitatea și încăpățînata-i credință în izbîndă, a reușit să urnească munții neîncrederii ambiante, să reunească actori și tehnicieni remarcabili și fideli proiectului și autorului. Dacă Flaubert susținea că Madame Bovary este el însuși, Visarion Alexa poate pretinde că el este un Meșter Manole. Acest erou al unei legende singulare în tot spațiul european ce ne spune că o Operă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
greu de găsit echivalentul comicului de limbaj precum și a fluidității, în franceză, dar odată dibuite, am rîs de unul singur, citind cu voce tare. Sper să îmi împărtășiți preferința. Dar, fiți pe pace, tot filmul Ana este plin de momente remarcabile! (Iulian Negulescu) Filmul lui Alexa Visarion, un ecou al sufletului de artist, de creator, a răsunat diferit pentru mine în atmosfera New York-ului, unde trăiesc de treizeci de ani. Îți mulțumes, Alexa, pentru acest film!..(Daniela C. Kamiliotis) 2015 NOAPTEA
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
s-a jucat între actor și public, cum e și firesc, fiind cele două elemente fundamentale ale teatrului. Îndreptar pentru adevăr Dragă domnule Visarion, nu știu cum să încep să-ți mulțumesc pentru plăcerea, emoția, satisfacția pe care mi le-a prilejuit remarcabilul dumitale spectacol cu Richard al III-lea. Mi s-a părut pur și simplu electrizant. Am mai văzut spectacole cu Shakespeare dar nici unul nu mi-a produs o impresie atât de puternică. Presupun că unul dintre motivele entuziasmului meu este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
încă. Este un regizor pentru actori. M-a călăuzit, m-a îndreptat înspre zone pe care până atunci nu le explorasem și m-a încurajat să mă avânt în ele. Pentru noi a fost un exemplu-lucru rar o inspirație. Sunt remarcabile dragostea lui pentru umanitate și neînfricarea cu care privește înăuntrul ființei omenești. Este ochiul din centrul inimii. Transformare pe scenă. Transformare înăuntrul meu.gânduri despre Richard, zbatere cu Richard, pentru ca apoi, la 1 martie 1984, să iasă la suprafață un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că Alexa are să plece. Sentimentul unei pierderi. A făcut să vibreze în mine o coardă ale cărei reverberații vor continua să vibreze după încetarea spectacolelor cu Richard al III-lea, multă vreme după ce Alexa va fi plecat. Este un om remarcabil, un artist, dar ceea ce aduce el în teatru depășește cu mult talentul său de regizor, de practician al teatrului. El își poartă arta sa în el. Arta sa este el, nu există nici o separație. Calitatea sa de regizor strălucit își
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am dori spectacole de meditație...Va trebui să găsim dimensiuni viabile, penetrante ale teatrului, să-l facem cât mai atractiv și subtil, capabil să-și mențină menirea de stimul cultural. Visul meu ar fi să montăm autori importanți, cu actori remarcabili, regizori adevărați, scenografi de geniu, în spectacole de... Teatru! Ne puteți spune ce ar cuprinde programul Teatrului Mic? Mă interesează o sinteză repertorială între epoci diferite, marcate de suflul neliniștii și încrederii în ceea ce pierdem zilnic câștigându-ne pe noi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
matrice a unui "program genetic" nu putea, după mine, să nu bulverseze perspectivele trasate de cei trei giganți ai secolelor XIX și XX: Darwin, Marx și Freud. Totul te făcea să te gîndești că urmările acestei înfruntări aveau să fie remarcabile. Trebuia deci să ne pregătim să gîndim alt-fel și, mai ales, să renunțăm la partea "disciplinară" a științelor. Doi oameni mi-au marcat atunci gîndirea: Edgar Morin și Henri Laborit. În timpul unei va-canțe în Corsica, citisem cartea lui Edgar Morin
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
într-adevăr vorbi de această ultimă formă de influență a Grupului celor Zece. Mulți membri ai grupului au exercitat o acțiune politică directă: Robert Buron, Jacques Piette, Jacques Attali, Jacques Delors, Michel Rocard. Alți membri vor juca un rol adesea remarcabil în domeniul științei, cunoașterii, popularizării acesteia, își vor orienta acțiunile în speranța de a pă-trunde în mintea oamenilor politici. Henri Altan, René Passet, Edgar Morin, Joël de Rosnay și cu mine ne regăsim într-o serie de inițiative ulterioare; crearea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cînd l-am pus în funcțiune, mi-am dat seama că făcea exact același lucru atunci cînd îl puneam în aceleași condiții de mediu. În aceeași perioadă, în 1957-58, apăruse o carte franceză despre instinct și avusese loc o conferință remarcabilă la Paris. Am recunoscut în sistemul meu comportamente de tip instinctiv. Exista o asemănare între acesta și comportamentul viespilor constructoare. M-am întrebat după aceea în ce consta diferența în realitate, nu era decît înfruntarea dintre realitate și amintire. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
gîndul că majoritatea membrilor Grupului celor Zece nu aveau nevoie de ea. Nu trăiau prin propria dibăcie, ci datorită poziției lor în societate. B.C. Totuși Jacques Robin era medic. J.B. Da, un doctor strălucit, fost intern la Paris, un reumatolog remarcabil, dar nu mai practica medicina pe vremea Grupului celor Zece. A.L. Semnul marii epoci a Grupului celor Zece e că invitam persoanele importante din știință: au venit Jacques Monod, François Jacob, Leroi-Gourhan. Apoi această recrutare s-a sfîrșit. Cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să pregătim întrebări în scris. J.B. Personal, am o admirație absolută pentru Jacques Monod. A.L.Și eu. J.B. A avut un noroc extraordinar, s-a aflat într-o situație experimentală fabuloasă pen-tru că era cu Lwoff, ceea ce e absolut remarcabil, însă, după părerea mea, e foarte departe de aventura intelectuală a cuiva precum Francis Crick. Acesta a trecut de la biologia moleculară la neurobiologie. Cu un Nobel la mai puțin de patruzeci de ani, avea o mașină neuronală bine pusă la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Nici o obligație, nici o sancțiune. Fiecare participa la cinci-șase reuniuni pe an, cu adevărat pentru beneficiul său secret, pentru plăcerea sa! Nici un avantaj, nici o prerogativă. Majoritatea, dacă nu toți, se bucură de confort material, de notorietatea de care au nevoie, uneori remarcabilă, și nu așteaptă nimic de la aceste întîlniri pe plan social, profesional sau financiar". Aceste fraze scrise de Jack Baillet pe 22 noiembrie 1971132, pun accentul pe libertatea care domnea cu ocazia reuniunilor și insistă asupra componentei hedoniste: cuvîntul "plăcere" revine
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Cît despre pluri-apartenența cu care majoritatea membrilor Grupului celor Zece se mîndrea, ea pare limitată, fiindcă toți sînt francezi, albi, beneficiind de o oarecare "bunăstare materială", cum o subliniază Jack Baillet, și bucurîndu-se de "notorietatea de care au nevoie, uneori remarcabilă". Foarte puține femei fac parte din grup și, chiar dacă unele sînt prezente la întîlniri, nu iau des cuvîntul. Doar Odette Thibault e citată ca facînd într-adevăr parte din acest grup care pare elitist, deși Jacques Robin o neagă. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]