8,718 matches
-
natura christică "umană") sau înspre iudaism (prin reformele iconoclaste, după cum comentează pe larg, în binecunoscuta sa lucrare dedicată subiectului, Alain Besançon). Spre diferență de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe discursul științific al secolelor XVI-XVII, dar și în siajul renașterii și al mișcărilor teologice reformate, este umanistă, plurală și contestatară. Declinul arhetipurilor paternalității divine a condus în cele din urmă la deismul filosofic, exprimat în termeni de tehnologie: dumnezeu este, nici mai mult, nici mai puțin, un "inginer", un "arhitect
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cele mai joase clase sociale), Italia se va feri să-l introducă pe omul obișnuit în imaginea sacră, până târziu, în secolul XIV, după Giotto și frescele sale de la Assisi; la fel, Bizanțul creștin, cu diferența majoră că aici nici măcar renașterea paleologă nu va schimba ceva din canonul iconografic ortodox; și așa va rămâne el până în prezent. Organizarea grandioasă a funerariilor imperiale la Roma în perioada principatului, dar și la Constantinopol (cu toate modificările impuse de credința basileilor) demonstrează însă interesul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sau în același spațiu religios (biserica ortodoxă) − se extinde în occidentul catolic la nevoia individuală de a obține putere socială, de a avea vizibilitate în spațiile religioase și a fi comemorat de privitori. "Persoana" va căpăta astfel dreptul, începând cu renașterea italiană, să facă parte din cortegiu sau să fie însoțită ea însăși de personaje garante, precum niște imagines, unele sacre, ce îi deplâng soarta și îi garantează mântuirea. Funus imaginarium este reluat în creștinism într-o altă formă și într-
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care nu îi modifică însă substanțial relația cu memoria colectivă. Tabloul atestă pentru individ ceea ce ritualul roman amintea doar în situațiile de glorificare a funcției imperiale. Cum Roma însăși alterna sau combina, în funcție de caz, omagierea meritocrației cu cea a aristocrației, renașterea italiană, ca moștenitoare a ei, prin intervenția decisivă a ordinelor călugărești, dar și a artistului (devenit o instituție în sine), acordă micului aristocrat și individului comun dreptul de a sta în imagine alături de figura sacră. În ciuda unor schimbări de paradigmă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
oficiale. Deși în realitate este o perioadă cu o politică expansionistă, agresivă, secolul lui Pericle rămâne în imaginarul european cu o aureolă mitică și senină. Interpretarea politicii de către sofiști dezvoltă o reală bază fenomenologică pentru exercitarea puterii, cu ecouri până în renaștere. În primul rând, binele colectiv este înterpretat ca fiind datoria supușilor din afara cetății/ republicii de a realiza tot ce este util celui puternic, pentru a-l bucura. În al doilea rând, democrația ateniană apare în forma unui imaginar al puterii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
poate fi corelată, consider, sub aspect istoric și fără mari riscuri în interpretare, și cu apariția, în viața religioasă și socială a orașului italian de la sfârșitul evului mediu, a gândirii franciscane, moment decisiv pentru evoluția ulterioară a imaginarului socio-politic din renașterea occidentală. Această din urmă relație socială stabilită de zōon politikón cu ceilalți membri ai comunității sale reprezintă unul din factorii de omogenizare, care presupune a simți și a acționa asemănător, în spiritul éthos-ului comun. Îl amintesc
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
philía să se estompeze ca valență politică și să devină mai degrabă una strict spirituală. Ideea de imperiu creștin se arată, prin dispariția acestei semnificații a noțiunii din vocabularul politic, autoritară și acuzat militară (mai puțin pentru perioada renașterilor bizantine de după Alexie Comneanul). Identitatea sistemului politic al pólis-ului este pusă în disoluție din cauza gândirii universaliste romane, care are o rădăcină evidentă în imperiul lui Alexandru Macedon. Propunerea lui Aristotel, în acest punct, apare asincronă față de timpul istoric
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
secolele VIII-IX, dar și al celei "unioniste" din secolul XIV, confruntate cu teologia isihastă. Despărțirea Occidentului de Orient în ce privește istoria instituțională și teoria puterii va fi amintită aici în descrierea etapelor pe care le-a parcurs imaginarul occidental până la finele Renașterii. Pe baza a câtorva corespondențe filosofice între diverse elemente de teorie antică a politicului și altele medievale sau renascentiste, vom continua discuția despre imaginarul creștin occidental, și în legătură cu programele iconografice creștine în care este figurat divinul. I. Imaginea antică a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mult mai expresiv la discipolul său, Giotto (la începutul secolului XIV), ulterior la Duccio, Simone Martini și Ambrogio Lorenzetti (cunoscut mai ales datorită programului iconografic cu valoare politică din Palazzo Comunale din Siena), ca, timp de două secole, spre finalul Renașterii, să se ajungă la imaginea atât de naturală a Fecioarei în Tondo Dodi (unicul tablou al lui Michelangelo) sau la amplul studiu fiziologic realizat de Leonardo da Vinci pentru redarea caracterelor apostolilor în fresca Il Cenacolo (Basilica Santa Maria delle
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și teritorială tot mai fragilă a Constantinopolului, în favoarea politicilor sale de prozelitism. Un alt paradox istoric, așadar, în relația dintre cele două "Rome". Isihasmul, deși a dorit să sprijine atât puterea imperială în refacerea valorilor mobilizatoare ale imperiului, cât și renașterea culturală paleologă, de ținută europeană, a adâncit de fapt falia dogmatică dintre orient și occident, dar și eșecul diplomatic și politico-militar, pecetluind fără voie dezastrul din secolul XV. Politica lui Constantin I și a urmașilor săi, bine intenționată pentru imperiu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginarul colectiv, marcat profund de caracterul practic și totodată sistematic al organizării sociale medievale. Teoria propusă de Aristotel, care muta accentul de pe modelul abstract al cetății pe realitatea familiei, oíkos, a fost rediscutată și integrată tot la începutul renașterii. Din păcate, deși proiectul său politic, comparativ cu cel al lui Platon, nu a fost artificial și utopic, nu a fost nici la fel de "democrat" în ce privește înțelegerea relațiilor sociale. Imaginarul colectiv antic și medieval, conservator prin definiție, face pandant cu viziunea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
trăire a Bisericii", care este rezultatul deja numitei "îndumnezeiri". Apropierea de oíkonomía credinței creștine este evidentă, ca temă necesară mai curând discursului eccleziei, în timp ce isihasmul ascetic este legat de discursul monahismului athonit; ambele propun însă asumarea "renașterii" omului în trupul lui Iisus. Pentru această împlinire, este recomandată rugăciunea, ca modalitate purificatoare de cunoaștere. În termenii lui Platon, gândirea intelectuală (noēsis) se eliberează − prin influența Sfântului Duh, adaugă isihasmul −, și de patimile trupului, și de gândirea discursivă (diănōia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
între basilëía și monahismul oriental. În cele din urmă, imaginarul colectiv a oglindit efectele acestor procese de transformare și, la rândul lui, s-a modificat în timp în raport cu sistemul puterii și cu societatea creștină. Occidentul regăsește Roma odată cu renașterea italiană. De aceea, am vrut să închid seria de imagini care prefațează această carte cu Pietà Bandini, în care artistul (Michelangelo, sub rasa lui Nicodim) înlocuiește orice altă formă de putere terestră. Așa cum susține trupul christic, după coborârea de pe cruce
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
funerar al artistului −, în principal imaginarul a fost cel care a "rostit" discursul colectiv despre "putere". De aceea am pus în paralel, prin imagini, cele două lumi, romană și bizantină (sau influențată de aceasta); între ele, ca o "punte" către renașterea care prefațează societatea modernă, am ales să așez reprezentarea de către Giotto în Judecata de Apoi de la Padova a unui donator umil, Scrovegni, care caută să răscumpere, prin finanțarea unei construcții religioase, memoria tatălui său, un fost... cămătar. În plină renaștere
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
renașterea care prefațează societatea modernă, am ales să așez reprezentarea de către Giotto în Judecata de Apoi de la Padova a unui donator umil, Scrovegni, care caută să răscumpere, prin finanțarea unei construcții religioase, memoria tatălui său, un fost... cămătar. În plină renaștere "romană", deși în cel mai profund doliu creștin, Michelangelo, un artist, dislocă "puterea" și afirmă adevăratul prim discurs vizual al modernității, care deja se anunță insurgentă. Bibliografie generală Surse Aristotel. Opere 4. Trad. Antonio Russo e Renato Laurenti. Roma: Laterza
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în dimensiunea trecutului, metamorfozarea prezenței sale într-o constelație de amintiri așezate pe cerul istoriei individuale. Sesizez, cu gândul prietenului, efemeritatea ce impune, prin survenirea morții, preschimbarea lui este în a fost, transformarea ce irigă viața întru disoluție și perpetuă renaștere. Și aud, împreună cu încercatul meu camarad, șoaptele testamenttare ale celui ce ne-a părăsit, șoapte ce mereu imploră să nu-i uităm ostenirea pelerinajului prin lume, să nu trecem în ascunsul ne-evocării chipul său precum mormântul o va face
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fi plăcut ca să tragă Pe gîtu-și o bute-ntreagă. Grădina cea plină de fragranță a Ilenei în care adoarme Arghir este evocată floare cu floare, după metoda pictorilor primitivi. Tema aceasta a grădinii, venită din Orient, a culminat în poezia Renașterii, spre a se reînnoi prin simboliști: Cât au călcat cu piciorul, N-au mai văzut crăișorul Câte flori împodobite, Câte râuri limpezite! Oh! câți trandafiri miroase Cu foi rumene, frumoase! Rosmarinii au verdeață Și garoafele roșeață. Aici crinul să albește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
război sunt văzute într-un spirit cu totul mitic. La Catelina lângă Cotnar sunt mari fortificații, înainte de luptă oastea stă la liturghie în jurul unei cruci colosale. În fine, în fața lui Ștefan cel Mare se aduc daruri cu învederat aspect de Renaștere, diademe de aur, ulcioare de bronz, lacrimatorii, monede cu efigiile împăraților Tauridei. În Bogdan-voievod, nuvelă fantezistă, se dă la Hîrlău o luptă de stil cavaleresc: "săbiile și lăncile scapără și scânteiază de loviturile puternice ale măciucilor fericate, pavezile remboambă". Petru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pahar) aparțin poeziei didactice în general. Încercări de a dezvolta proverbe fie și în poeme simple nu se pot despărți de exemplul dat de Moissy și Carmontelle. Năvala divinităților în Baccu, adevărat cântec de cramă, este de un pur stil Renaștere: Satiri, Fauni și Menade, Ești al nostru, bine-mi pare, Pan, Silvan, Hamadriade, În oastea biruitoare Poeți, Eroi, Zâne, zei, De mult, să te-avem, vream eu!" Care portu și-l schimbase Și port de Baccanți luase, Toți aproape-mi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în mod curent Rugăciunea unui dac și ceva mai puțin poemul faustian Mureșan. În acesta din urmă, patriotul ardelean, încredințat că temelia istoriei este răul și că universul e un proces etern pe baza ideilor platonice (panteism schopenhauerian), visează o renaștere română prin împerecherea lui cu Dochia (ca Faust cu Elena). Totul în cadru get, într-o zonă de mijloc între nord și sud, căci Eminescu identifică împreună cu Iacob Grimm pe geți cu goții. Proiectele puțin cunoscute sunt numeroase. În Genaïa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din stepă chemările nelămurite ale pretinsei lui stirpe, se simte țar și se afundă în imensitatea stearpă: În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. Zdrobit de inimiciție, el se simte David, regele, în psalmi de o simplitate complexă, comparabili doar marilor poezii eminesciene: Eram puternic împărat: Era o lege a mea voință; Prin sufletească poezie, Râdeam de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu junghiul încercași a mă lovi, Eu mă fac călău, de-i vorba neamul a mi-l izbăvi! Vlaicu e întruparea Principelui lui Machiavel pe pământ românesc. El nu e așa cum văd mulți pe conducătorul machiavelic, aruncând asupră-i vestmântul Renașterii, cinic, mizantrop, ipocrit. Vlaicu e dimpotrivă un voievod trist de mizeriile patriei, unit în conspirație cu boierii, gata el însuși de orice jertfă. Nepotului său Mircea, contrariat că nu i se dă în căsătorie sora domnului, Anca, făgăduită din motive
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe-aceeași bancă la o masă, O bătrînică-n fustă de dantelă. Mai în urmă poetul compilează un soi de "legendă a secolelor", intitulată Cântecul omului, în care ia pe rând, enciclopedic, fără criteriu teleologic, civilizațiile: Iudeea, Helada, Roma, Evul mediu, Renașterea, într-o versificație variată și chinuită. Afară de rari cazuri, toată această producție e abstractă, didactică, iremediabil aridă. Romanul (Conservator & C-ia, Vioara mută, Fântâna cu chipuri) nu e genul propriu scriitorului, care îl concepe într-un spirit cu totul liric
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
evoluția intervenită în economia României care făcuse progrese incontestabile în dezvoltarea industrială. Ancheta industrială din 1901-1902 consemna existența unui număr de 126.010 muncitori și evoluția anunța o progresie mereu în creștere. Pe acest fond, de altfel, s-a realizat renașterea partidului socialist, după 1906, reconstituit fiind în 1910. Dar Ibrăileanu ignora aceste realități modificate și își nutrea în 1908-1909 aprecierile despre mișcarea socialistă pe prevederile programatice din 1885. Cât privește alăturarea socialismului pe același plan ideologic cu conservatorismul junimist eroarea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
considerat egal celor amintiți mai înainte. Cât despre prezent... Personalitatea creatoare nu se poate dezvolta plenar decât într-o societate eliberată de dogme și de interdicții, așa cum depășirea perioadei stagnante a Evului Mediu a dus la explozia de personalități ale Renașterii. în ce privește relațiile interne dintre personalitate și creativitate, I. Nicola (20, p. 185) afirmă că (sublinierea ne aparține - n.a.). Prin aceeași prismă, Abraham Moles (16) definește creativitatea ca fiind . în felul acesta, în viziunea ultimului autor, creativitatea apare, astfel, . Stabilirea unor
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]