7,645 matches
-
adaptez condițiilor de timp, de spațiu și mentalitate, am încercat ca, prin faptele și spusele mele, să o onorez și să o promovez. Nu sunt sigur că am reușit întotdeauna, dar nu uit nicio clipă că, înainte de toate, sunt om. Revelația trăită a fost pe atât de spectaculoasă pe cât de simplă s-a dovedit. Ce am aflat? Că înainte de toate eu sunt energie și iubire, că am fost înzestrat cu niște calități ce le-am putea numi de bun simț, dar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
doar puțini am devenit conștienți de ele? Printre oameni: în școli și universități, pe stradă și în tramvaie, la muncă și în vacanță, în spitale și în parlament, în familie și între prieteni... Printre... oameni! Aceasta a fost noua mea revelație. La întrebarea ce mi-am pus-o adeseori: de ce, prin ce minune am fost ales pentru a primi noua conștiință, am găsit, în fine, un răspuns ce mi se pare pertinent: pentru a o împărtăși oamenilor! Pentru a o împărtăși
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
viața unui intelectual (ateu), într-un mod conștient? Prin definiție, el nu poate accepta ușor ceva ce, prin educație, i se pare un nonsens. Lui îi trebuie o explicație logică dusă, poate, până la abstract. N-ar fi necesară și o... revelație? Chiar dacă înțelege și acceptă filosofia, pentru el tot nu este suficient; gradul lui de ateism este atât de înaintat, încât revelația devine... obligatorie. Dar i se va arăta lui, Dumnezeu? Mi-am însușit ideea că Dumnezeu ni se arată tot
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pare un nonsens. Lui îi trebuie o explicație logică dusă, poate, până la abstract. N-ar fi necesară și o... revelație? Chiar dacă înțelege și acceptă filosofia, pentru el tot nu este suficient; gradul lui de ateism este atât de înaintat, încât revelația devine... obligatorie. Dar i se va arăta lui, Dumnezeu? Mi-am însușit ideea că Dumnezeu ni se arată tot timpul, prin diferitele-I forme de manifestare, dar noi nu conștientizăm aceasta. I se va arăta atât explicit intelectualului, astfel încât acesta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de acum, la 50 de ani. Eu pot să mă laud că am început-o mai devreme. Mi-am început-o cu zece ani mai devreme datorită lui. Dar am oscilat, pentru că mereu au existat alte tentații. Atunci am avut revelația faptului că poți deveni nu un român într-o țară străină, ci o figură veritabil internațională. Asta a fost moștenirea lui Ghiță pentru mine, un model. V.A. : Dar nu v-ați rupt deloc de țară. Se pare că, până la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
schimbe regulile jocului din mers. Și Ponta a ținut atunci un discurs foarte bun în engleză. Am fost extrem de surprinsă ce spoială occidentală s-a prins de el, superioară liderilor de dreapta pe care îi știu destul de bine. Am avut revelația faptului că este un om tânăr, ambițios și deștept, ce are numai de câștigat pentru că el în familia aceasta socialist-euro‑ peană poate să crească extraordinar de mult. Și l-am văzut cât de repede se orienta și cât de bine
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
oameni, s-a născut la Iacobeni, dar de la vârsta de 5 anișori crește în Ilișeștii lui Simion Florea Marian, vecini cu Stupca lui Ciprian Porumbescu.” Referindu-se la Expoziția Societății pentru Cultură de la 9 octombrie 1937, se apreciază că marea revelație a momentului a fost Portretul domnișoarei T. Flondor din Comănești, nașa pictorului - „deși credem noi... se poate să-i fi fost și fină..., fină în sensul folclorului nostru, adică: Lelea albă cum îi cașu Se iubește cu nănașu”... „Eminescu și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prof. univ. dr. T. Brăileanu. În zilele noastre când atâția semidocți pretențioși ne amărăsc cu incursiunile lor „filosofico-sociologice”, confuze și ridicole, bătând câmpii pe coli întregi, fără să atingă esențialul unei probleme, articolele și studiile domnului prof. Brăileanu sunt adevărate revelații de logică, concizie și claritate, cu toată bogata lor informație întrebuințată doar să documenteze un punct de vedere nou și original. Interesante articole semnează și domnii Gheorghe Macrin și Vasile Niță. (Din Țara Șipenițului nr.2/1936) * Izvodiri Izvodiri, revistă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
besoin. (...) Ces raisons m’engagèrent à préférer l’Inde au Kirman d’autant plus que je pouvois également y approfondir l’ancien persan et l’ancien samskretan”4. După întoarcerea lui Anquetil, consecventă cu sine, Europa savantă a așteptat nerăbdătoare revelația supremă a cărții sacre a lui Zoroastru 1 - dar, pe măsura infuziei îndelungate, suprasaturate de metafizică, va înregistra violent, la apariția traducerii, deziluzia: „On ne peut lire deux pages de l’abominable fatras attribué a ce Zoroastre sans avoir pitié
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
conspirativă de dinainte de război și mai ales de după aceea 1. Deocamdată este indubitabil faptul că, în toată perioada corespondenței lor, Eliade și Wikander au împărtășit același sentiment antibolșevic, dirijat de fiecare însă în funcție de coordonate diferite. Ceea ce nu înseamnă că, după revelația deznodământului războiului, acest sentiment angrena implicit o revitalizare neonazistă. Înaintede război nu s-au cunoscut, iar contactele filogermane s-au derulat deasemenea foarte distinct pentru fiecare în parte. Prezentarea mai amănunțită a câtorva trăsături ale contactelor germane ale lui Wikander
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu se poate să-i fi cunoscut, anume William Blake și Joseph de Maistre. Ca și Stagnelius, Blake studiase operele lui Swedenborg. În ce îl privește pe de Maistre, ca și Stagnelius, acesta datora contactelor sale masonice credința într-o revelație primordială, cea mai înaltă formă dintre toate religiile. De asemenea, Joseph de Maistre este ultimul care a susținut etimologia Jova = Jovis, curentă printre umaniștii Renașterii, care propagau ei înșiși ideea înțelepciunii superioare și incomparabile a prisca theologia” - cf. op. cit., p.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Reitzenstein (și Bousset), al lui Cumont etc. Altminteri mă ocup de legenda lui Zoroastru și de mici probleme conexe. Astfel, am pregătit un studiu despre câteva aspecte ale formării ortodoxiei zoroastriene, în care cred că văd o influență maniheeană (revelația multiplă și continuă; universalismul), pe care sper să-l public undeva ș...ț*. În LaNouvelle Clio urmează să public un mic articol despre Feriduoun al lui Gobineau și sursa sa iraniană (= KoÍn³ma), în Mondes d’Orient, un altul despre epopeea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în trup ne putem mîntui (trupul e trup de moarte și Pavel așteaptă să fie scăpat de el, dar, pe de altă parte, odată ieșit din trup nu te mai poți mîntui) trebuie să fie grav, absolut convins de adevărurile revelației, aprig în convingerile sale și-n simțul tragic și eroic al existenței, abisal în deschiderile sale asupra tainelor vieții". Și tot el afirmă eleganța și discreția creștinului, cu dovezi: Cine nu recunoaște binele care i s-a făcut săvîrșește un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
știa de unde îl recunoaște. Un tango pe care îl cântase probabil de mii și mii de ori, însă mintea îi bloca aducerea-aminte a versurilor, a titlului sau vreunui moment de pe scenă. Era ca un amnezic care brusc a avut o revelație, știa acea linie ca pe o rugăciune, însă nu știa unde și când a mai auzit-o. Cu fiecare notă atinsă se enerva și era frustrat de lapsusul său. Înnebunea de-a dreptul, neștiind cum să afle despre ce cântec
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se exprime numai pe sine; orice ar face, el este „condamnat, blestemat” de a exprima valori generale, blestemat de a deveni, cum se spune cam pretențios - exponențial. Iar sinceritatea sa devine mai mult decât o confesiune - devine o „comunicare”! O revelație, nu rareori În proprii săi ochi! Am scris acest paragraf pentru a-mi scuza sau motiva propria-mi „sinceritate” care, dacă sunt un autor autentic, va trebuie să spună mai mult decât o face sau crede a o face. Dostoievski
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care au făcut din el marele mentor, dar și neobositul diavol! (E adevărat că nici pe solul cultural românesc nimic nu m-a ajutat să-l descopăr pe Nietzsche, În sensul adânc al acestei noțiuni - o descoperire cu valoare de revelație și de ghid cultural absolut, de legitimare a propriilor pulsiuni și presimțiri obsesive ideatice!Ă Interesantă, nu-i așa, această speculație existențială, pe care, sunt convins, nu sunt singurul care o face: ce am fi fost, ce am fi devenit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Pascal”. Religia sau religiile, cele trei, monoteiste, ne ajută să ne descărcăm de povara morții, de enigma ei teribilă. Într-adevăr, este insuportabil gândul de a renunța la viață, mai ales dacă ai găsit În ea sediul atâtor satisfacții și revelații, natura, Frumosul, familia și afectul profund ce o Însoțește, aptitudinea de a acționa, de a face să se supună materia și legile ei propriei tale voințe. Și, poate, mai presus de toate acestea, spaima de Neant. Or, a face „locuibil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o spuneam, marea majoritate nu trec de spaima difuză și ascuțită ce ne Împinge În depresii, mituri salvatoare sau boli, diagnosticate sau nu. Dar ea, divina Moarte - pentru a o animiza Încă o dată! -, așteaptă totuși și „cealaltă reacție”, paradoxală, tragică: revelația ei, adică Înțelegerea cu adevărat a acestei spaime animalice care ar trebui, la „Întîlnirea”, aș zice, cu fecunda și grava noastră spiritualitate, să producă acea „Înviere”, o revelație a existenței, a darului Înalt, magnific și uneori insuportabil de viu, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a o animiza Încă o dată! -, așteaptă totuși și „cealaltă reacție”, paradoxală, tragică: revelația ei, adică Înțelegerea cu adevărat a acestei spaime animalice care ar trebui, la „Întîlnirea”, aș zice, cu fecunda și grava noastră spiritualitate, să producă acea „Înviere”, o revelație a existenței, a darului Înalt, magnific și uneori insuportabil de viu, de „frumos”, pe care ni-l fac zeii. Și aici, iată, consemnăm iarăși o față dublă, duplice, ambiguă, a darului de care vorbim: el este când teribil și amenințător
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
enorm, rotindu-se deasupra capetelor noastre. 6 Nu, Încă o dată: conștiința umană nu este, nu devine tragică deoarece sesizează dramatic „nepotrivirea” ineluctabilă, fatală, Între luciditatea misterului ființei și al existenței și distrugerea, topirea În neant a acestor date, a acestor revelații. Tragică, cred eu, este și trebuie să devină luciditatea faptului că suntem născuți nu pentru a fi victime, ci eroi! În genialul eseu al profesorului de la Salamanca, Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieții, autorul aruncă o frază care ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care ingeniosul paleonotolog al psihicului deduce, inventând În același timp, lumi posibile care nu sunt „interesante” ca „material testimonial”, ca „dovezi ale unei existențe”, ale unei „trecute existențe” care să ne facă să Înțelegem acele lumi dispărute, ci... semne și revelații care să ne facă să ne aplecăm asupra propriei noastre „fântâni existențiale”, splendida metaforă „a fântânii” cu care-și Începe Th. Mann uriașul edificiu „fals istoric” al vechii Biblii și al istoriei din Iosif și frații săi. Iar Proust, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și ascuțitele accidente ce-i stau În cale. Acele „mici accidente”, „pietre și mărăcinișuri” care, sub tensiunea unei „otrăvi” ce vine din adâncuri, ies „bolborosind” la suprafața conștiinței, a „vederii minții”, nu numai reordonând, aproape arbitrar, totul, dar și provocând revelații, uneori greu suportabile. Și, În fața lor, a marilor profeți, omenirea a fost nu numai dezarmată, stupefiată până la o formă a imbecilității, dar și Împinsă, Îmbrâncită chiar, Într-o stare revolută, ce părea epuizată, o stare a copilăriei, a unei infantilități
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reale despre starea unui spirit ieșit din comun. Deoarece, este evident, nu ne interesează banalitățile, enorme și infinite, pe care ni le debitează cutare ins sau cutare scriitor, chiar! Și adăugam că În ce mă privește „șocul sincerității” - de fapt, revelația ei, a acestei calități a omului de a transmite stări intime și unice - l-am avut la modul integral și complet abia la lectura operelor lui Dostoievski. Prima sa calitate, În ochii mei, dincolo de forța epică, portretistică, teorii originale sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și cu bietele cârje ale experienței?!... Iar aceste momente - care cu vârsta au apărut mai des, mereu Însă În clipe neașteptate și fără o legătură cu nimic din jur sau cu nimic din ceea ce mă preocupa - le-am „topit” În revelația și bucuria misterului vieții. Cineva parcă Îmi arunca o „pătură” peste creștet, Încât Întreaga-mi ființă prindea o vibrație În care se topeau aproape toate piedicile și istețele argumente ale creierului, exersat În a analiza și cântări totul până În detaliile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
neașteptate și tot atât de fugitive, dacă aș fi fost poate mai curat sau mai „pregătit”, m-ar fi putut duce, poate, spre o reală, adevărată credință; nu precum cea moștenită, tradițională, o sumă de deprinderi și de ritualuri, ci ceea ce numim „revelație”, un dar, se pare, extraordinar al omului de azi, trăitor În atâtea forme prestabilite și Înghesuit În giganticele metropole suprapopulate. Dar o anume credință am dobândit totuși, cea În existență: puterea de a o primi și de a o celebra
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]