7,490 matches
-
Acela a fost sfârșitul visului, căci ea a fost tot ce era mai mistic și mai frumos. Bunicul devenise din ce în ce mai ursuz și mâhnit, iar eu am început să trec prin Lunca din ce în ce mai rar. Totul începea să piară, casa să se risipească, via să se ofilească și bunicul să cadă la pat, care peste puțin timp va fi locul unde-și va da ultima suflare. Acum, din capul străzii, nu-ți mai zâmbește decât un schelet din ceea ce fusese mândria aceea de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fudulea cu ai săi permanenți pre mianți Întâi cu cunună În toate clasele, Lazăr Gheorghe și frații Turnescu, mân driile liceului și ale superstiției premianților Întâi cu cu nună - dar ajunși unul belfer obscur pe la pensioanele de fete, iar altul risipindu-și averea, Îndată după majorat, cu nevastă-sa de circumstanță, Mița Biciclista. ...E plină lumea noastră de indivizi care au trecut cu succes atâtea și atâtea examene, răzbind și triumfând peste capetele noastre mediocre, peste lenevia sau Îndărătnicia noastră șco
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui ca iedera pe copac, până a ajunge, sărmanii de noi, la iluzia, marea și stricătoarea iluzie, că deosebirea dintre tine și femeia iubită este, ca să parafrazez pe Montaigne, mai mică decât Între tine și tine Însuți; fenomene care se risipesc de Îndată ce Înstrăinarea dintre noi și ele (totdeauna de rațiune sexuală) s-a produs și bagi seama Într-o zi la gura ei străină acum de a ta, rostind după o altă lege cuvinte, intonații și ex presii pe care nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
telor romantice și de care inimoasa abia se putu smulge la plecare, tot privind din prag lung Îndărăt, ca pentru a păstra, dincolo de tinerețea trecă toare, o amintire nostalgică pentru tot restul vieții; cu brațele ei Încărcate cu toate florile risipite prin odaie, ca să le aștearnă apoi pe mormintele ostașilor tineri din tranșeea Însângerată de la Ghimbav. Nefericită totuși ființă Neli, căreia frumusețea Îi accentua tragicul unei existențe nemeritate, cu sufletul ei Împietrit, bu zele Încleștate și dinții strânși, din ură pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
puneau În situație dificilă pe nefericitul client. În după-amiaza zilei de 4 aprilie 1944, le-am văzut Întreprin derea lor de plăceri tarifate din strada G. Clemenceau distrusă de bombele inamice și cu sofalele, bideurile și mulțimea de ilustrații obscene risipite printre dărâmături. Am cerut neapă rat inginerului Alex. C. Beldie, pe atunci șef al apărării pasive din acea circumscripție, să li se constate numaidecât daunele suferite În vederea despăgubirilor de cerut și pe care m-aș mira de nu le vor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca mine și ca dumneavoastră, povestea călugăriței care, cu mințile furate și din slăbiciunea ei de femeie, se lepădă de toate și părăsi mânăstirea, ca să ia calea curvăsărlâcului. S-a Întors, după mai multă vreme, ca o vinovată ce-și risipise toată podoaba trupului și a sufletului ei, afară de puterea credinței care n-o părăsise, căci toată vremea nu Încetase a se ruga zilnic Preacuratei. Iar când intră În mâ năstire, lucru ciudat!, auzi pe surorile ei, călugărițele, vorbindu-i ca și cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Noroc de Vasea, care m-a salvat, finalizand două variante de copertă. Nu prea știu pe care să o aleg, pentru că niciuna nu se apropie de fundalul albastru dorit de plasticiana Carmen Voisei. 23 iunie 2012 Hotărât să nu mai risipesc timpul, am trudit toată ziua la profilul universitarei Tatiana Moșteanu. Având o activitate foarte bogată, n-am reușit să-l duc până la capăt, pentru că la 16,30 am plecat spre Cartierul C.F.R., unde trebuia să mă Întâlnesc cu profesorul Gheorghe
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
iată, doar trei, ea, nenea Toma și nenea Sabin. E dureros să constați că, Încet-Încet, tot mai mulți dintre cei apropiați se duc la cele veșnice, iar În curând nu voi mai ști pe nimeni, pentru că și verișorii s-au risipit și, nevăzându-i cu anii, s-ar putea să nu-i mai recunosc, așa cum s-a Întâmplat cu majoritatea celor prezenți, intuiți doar vag, după aproximările chipurilor Îmbătrânite. După Înmormântare, pătruns de frig și presat de timp, n-am mai
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
a durat construcția Voronețului, de care ne mândrim cu toții, căci ne-a adus admirația unei lumi întregi! În preocupările noastre pe plan cultural nu ar trebui să primeze interesul electoral și politic, nici drămuirea de fonduri care oricum s-au risipit și vede oricine unde au ajuns până acum. Doar manifestarea unei voințe colective de unitate și mândrie națională, în primul rând aleșii neamului ar putea da exemple chiar și în această epoca modernă a patriotismului demonetizat. Pentru mândria națională a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și știu, dar de ieri, de când știu că în celula lui Ilie au intrat oameni mascați și l-au chinuit și l-au bătut eu m-am tribojit cu totul (plânge, plânge necontenit, sfâșietor de dureros). Iată, saraiul acesta se risipește, în grădină trebuie semănat, mai bine aș muri! Măcar Iura dacă ar veni! Cele trei scrisori trimise lui Valeriu Matei, cu votul său pentru a ieși prim-ministru Sturza, i-au înrăit pe comuniști și se răzbună pe Iliuță al
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
bine și bucuria mea era mare, văzând că pot aduce o bucurie măicuței. Aproximativ la ora 10.30 am ajuns la mama patriotului, la Taxobeni. Măicuța era prin curtea casei și teama că nu o voi găsi acasă s-a risipit: „Credeam că nu sunteți acasă.” „Mi-i rău tare, îmi este frig la picioare, mă rod oasele, poate din cauza vremii. Ascultam la radio, măcar să-l pomenească. Nu mai iese, mă tem, băiatul meu.” începe să plângă în hohote. încerc să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
refăcut cu sacrificiul neobositului român cu suflet mare din SUA, dl. Nicolae Popa, cel care a cules de pe câmp o sacoșă cu oasele sărmanilor ostași români, morți în cel de al doilea război mondial, uciși de ciuma roșie rusească și risipite în cimitirul devastat de către cotropitorii Sf. pământ românesc. Cu sacoșa plină cu oasele culese de pe câmp, dl. Nicu Popa a mers la toate autoritățile spre ai sensibiliza, să facă ceva, să se șteargă de pe obrazul țării această pată de rușine
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ci la trei ore de zbor cu avionul. Dacă, bineînțeles, te întorci acasă, și nu fugi de-acasă. De la un vecin chestorul reține că profesorul avea un principiu: „Mai bine cheltuiesc doi bani anunțându-mi nevasta că sosesc, decât să risipesc o avere pe divorț“. Din discuție mai reiese că, într-adevăr, profesorul avea numai prieteni, dar și că unul dintre colegii de catedră, la fel de manierat ca și dânsul, putea fi văzut ieșind adesea din bloc cu zece minute înainte de sosirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
motiv, cu o potaie oportunistă, care se lipea când de o haită, când de alta, după cum se schimba dulăul-șef. De fapt, nu se schimba de la sine. Pe șefi îi mai adunau noaptea hingherii, iar haitele se formau și se risipeau ca partidele, după ce se termina lătrătura electorală. „Al dracu’ ce colțos e Băsescu ăsta al tău - i-a zis domnul Gabor lui Spirescu -, de toți se ia. Mic și rău.“ Atât le-a trebuit bătrâneilor. Până s-a spart grupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
continuu al unei comunități multiculturale, multietnice și multiconfesionale, favorizând nașterea orașului și a omului modern. Acest proces a contribuit treptat la crearea unei „tradiții comune” bazate pe „afinități sufletești” și „solidaritate intelectuală”, observabile și astăzi, mai cu seamă, la rădăuțenii risipiți în țară și în întreaga lume. Până la biblioteca virtuală (globală, universală, fără ziduri, electronică) din societatea informațională a viitorului, această unică și valoroasă bibliotecă din Bucovina își continuă calvarul, lipsită de multe din îngrijirile necesare asemenea atâtor biblioteci din România
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
iar ca locuință și dormit să stăm la casa unei surori a colegului nostru Iosif Simon, unde am învățat în particular studiile teologice până în anul 1949, când am fost trimiși acasă, pentru că eram urmăriți de securitatea comunistă. După ce ne-am risipit pe la casele părinților noștri, au fost arestați colegii noștri: Simon Iosif, Gabor Iosif, Sabău Iosif și Blăjuț Eugen, sub motivul că împreună cu un alt seminarist diecezan de la Iași - Vasile Ungureanu, ar fi bătut la mașină și ar fi răspândit manifeste
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de eliberare, deoarece deschide calea pentru noi violențe. Enciclicele sociale, din ultimii ani, ale Papei Ioan Paul al II-lea, arată că într-o lume în care toate statele devorează bogății incalculabile pentru a le transforma în armamente, cei avuți risipesc în neștire averi fabuloase pentru satisfacerea unor gusturi fanteziste, singura cale pentru a ajunge la însănătoșirea vieții sociale este aceea de a deveni săraci ca și Cristos, săraci ca și Francisc, imagine vie a lui Cristos; săraci prin alegere, nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se lucrează, nu valorează nimic. Pace și bine! Pr. Iosif Simon Huși, 6 august 1994 Dimineața (pastel) Pe pământul plin de rouă, valuri de lumini coboară, Luminând natura verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Cea plină de obstacole și rare-mpliniri. În orele de clasă, la cursuri și la stagii Ne făuream armura sa-nvingem, sa-mplinirn S-aducem bucurie pe fețele cemite Și-n lupta spre mai bine mereu chezași să fim. Ne-am risipit prin țară, prin sate și orașe Și am luptat cu râvna pe-ogoare și uzine În școli, în cercetare, în arte, sănătate, Si am purtat făclia pe calea spre mai bine. Acum, la ALMA MATER ne-ntoarcem cu sfiala Cu-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Craciun Murgoci () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93276]
-
într-o ediție intitulată Jocul cu moartea, îngrijită de fratele autorului, Dan Rădulescu (Humanitas, 1999). PREFAță Petre Sirin - secvențe cinematografice Paradoxal? Nicicum! Într-o lume bulversată încă, în care totul e de-a valma, în care oamenii fug care încotro, risipindu-se în cele patru vânturi, când spaima de foc și moarte naște un singur gând - supraviețuirea -, când tăvălugul unui Octombrie Roșu schimbă destine într-o clipă, atunci te poți naște român la Chișinău, dintr-un tată polonez din Odessa și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lipsește tăria de a fi eu însumi! Uzez de rețete contradictorii de viață și străine toate de mine. Apoi, îmi dau seama de mediocritatea lor și le las baltă pe toate. Iar pentru rețeta mea proprie îmi lipsește credința. O risipesc pe parcurs în monedă ieftină - mărunțișuri, într-o destrăbălare care nu mai e a mea. De fapt, marea mea greșeală este de a fi pierdut în ultimul timp sensul întregii mele activități: am uitat că tot ceea ce fac este pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o casă serioasă, cu cămări totdeauna pline, așa că se punea problema doar a organizării într-un mod mai plăcut și mai festiv a tuturor acestor bunuri care, puse bine de prevederea gazdei, abia așteptau o fericită ocazie pentru a se risipi peste oaspeți ca dintr-un corn al abundenței. Agitată, Alice s-a retras în sanctuarele sale din fundul casei - cămări și bucătării -, iar noi, oaspeții, strânși în camera lui Mihai, atât de plăcută pe lumină de seară, stăteam la taclale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ținut exersa moartea. Florile imitau gâturile, nasurile, ochii, buzele, limbile, buricele, sfârcurile oamenilor, nu se mai astâmpărau, împrumutau diferitele părți ale corpului - de un galben ca ceara, un alb ca varul, un roșu ca sângele sau de culoarea vânătăii - și risipeau, împerechindu-le cu verde, culorile ce nu le aparțineau. Morții le absorbeau apoi prin piele, după bunul lor plac. și-n timp ce viii erau proști și jinduiau după ele, culorile înfloreau pe morții a căror carne abdicase. Cunoșteam din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și am văzut cortegiile de mare pompă ale unor funeralii de stat, cu sicriul deschis purtat de camioane îmbrăcate în catifea, și mulțimea de gură-cască cu ochii sticloși. În privirile lor se citea un amestec de scârbă înăbușită în fața pompei risipite pe-un porc de câine mort, dar și de invidie nestăpânită, de regret că ei înșiși nu vor avea parte de o înmormântare atât de aleasă. Firește că nici unul n-ar fi cutezat să-și exprime disprețul ori invidia. Doar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
s-a izolat și la propriu și la figurat, neavând nici soție, nici copii, nici familie... Trăia ca un huhurez. Dar Dumnezeu este mare și bun și înțelept. I-a fost tare milă de fiul său rătăcit care și-a risipit viața încercând să găsească răspuns unor întrebări la care nimeni nu va reuși să răspundă niciodată, și prin compensație l-a miluit rapid cu o sensibilitate artistică deosebită. Mai precis, i-a orientat tumultuoasa și efervescenta activitate aristotelică spre un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]