6,739 matches
-
Ce plastice analogii cu firea omenească ne dă natura. Acolo unde este credință în Dumnezeu, rugăciune, unde domină curățenia vieții sufletești, sănătatea și dragostea de muncă, care împreună constituie adevăratul izvor al vieții, omul este cu conștiința împăcată, liniștit și senin. între astfel de oameni stăpânesc armonia frățească, prosperitatea și pacea. Acolo stăpânește dragostea între oameni. Ei au în sufletele lor totdeauna un puternic reazem moral, un sprijin, în momente de decepții, de care viața nu prea scutește pe nimeni. Ei
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să fie o orientare a spiritului uman către substratul esențial, nematerial al lumii. în general, ea pornește de la stări cu totul omenești: o plângere, un strigăt interior de teamă, de neliniște, o cerere de ajutor. Uneori, ea devine o contemplare senină a principiului imanent și transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălțare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste și de adorare către Cel care este izvorul minunii numită viață. Rugăciunea reprezintă, de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dezechilibra, de a ne face să șovăim, de a trezi în noi, dintr-o mișcare, îndoieli asupra propriilor noastre comportamente, cuvinte și angajamente", se recomandă "nu o atitudine defensivă sau de respingere, ci dimpotrivă, un comportament de afirmare, de adoptare senină a unei poziții" (idem, p. 119). Pe scurt, terorismul relațional cere pe măsură eroismul cotidian. Aceasta înseamnă să fim capabili să ne redefinim, să ne reafirmăm poziția, să ne susținem punctul de vedere fără a ne lăsa purtați și transformați
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Foile‐mi abia se țin / Și pătate sunt din plin,/ Iar coperta mâzgălită / Peste t ot și jerpelită ! ... / Dar te‐ai fost, tu, întrebat / Mâini prin câte am umblat?/ Ochi câți s‐ au plecat pe mine / ʹN clipe grele ori senine? / Unii poate‐ au plâns pe pagini / Ca și toamna prin paragini ,/ Precum alții‐or fi zâmbit / Când de tot m‐ au dezvelit! / Tu nici când n‐ai fost în stare / Să te miști din raftul grav!/ Nici o mâ nă mi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și de înălțime morală. Cinismul basculează deodată spre eroism. Un imposibil i-a cuprins toată ființa: imposibil să mai continui să trăiesc, imposibil să nu fiu ghilotinat, imposibil să nu mă sinucid. Ceea ce ne zguduie în imaginație nu e forța senină a imposibilului pe care Julien Sorel îl opune lumii, iubirii, vieții? Din dragoste, două persoane refuză pînă la capăt acest imposibil. În ciuda a ceea ce au avut de îndurat, pentru cele două iubite este imposibil să nu facă orice ca să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de studii e consacrată acestor întrebări. SUNT NEBUNI, SUNT LIBERI? Cu mulți ani mai tîrziu, ne aflăm în Sierra Nevada de Santa Marta din Columbia, la peste 2500 de metri altitudine. Așteptăm, întinși pe iarbă, privind pînă la amețeală cerul senin și adînc. Se lasă noaptea peste liniștea de vis a văii care adăpostește un sat de indieni arhuaco din Nabusimaké ("acolo unde răsare soarele"). Un colț pierdut de lume, despre care vorbește cel mai bine, cu sobrietate, un prieten columbian
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală de nor./ Din când în când bătăile ornicului/ îmi par mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
prețuitor și protector al artelor. De această cale l-a îndepărtat, mai întâi, dorința afirmării printr-o activitate creatoare independentă și, apoi, începând cu anii Primului Război Mondial, un sentiment acut al tragismului vieții, care nu putea fi armonizat cu acea existență senină ce i se potrivește unui mecena. Wittgenstein a fost astfel împins spre rupturi radicale, înfăptuite prin renunțări care au conferit vieții sale o aură de mister și de dramatism: participarea voluntară la un război care nu a fost pentru el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
numai în momentul cînd emițătorul și receptorul sunt pe aceeași direcție) se realizează comunicarea. Prin urmare transmiterea din punct teoretic a unor semnale de la modulul lunar ar avea o fereastra de 2-3 ore pe zi, și numai dacă este cer senin, nu 24 de ore din 24 cum era în cazul filmului de la N.A.S.A.. 15. Nu au sisteme de orientare a antelelor de pe modulul lunar către pămînt, pentru o mai bună recepție. Se poate determina că în unele părți
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
vadă parcul arheologic pe unde, de altfel, trecuse ceva mai devreme. În sfârșit... omul pare să priceapă că pentru el sunt toate acele cuvinte, dar lasă încă impresia că trebuie dat jos cu forța din mașină, ochii lui albaștri rămânând senini și fără ca vreo umbră de înțelegere să-i tulbure în vreun fel. Poate doar umbra de la pălărie. Șoferului îi scăpă un cazzo!1 printre dinți, nu era tocmai evrika! de pe vremuri... apoi îi deschide ușa, nedumerit și bucuros că se
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
romanțioasă, trăirea ușor exacerbată tulbură logica discursului liric. B. și-a strâns schițele și povestirile în două volume - Popasuri vânătorești (1906) și Dor pustiu (1908). În primul, câteva întâmplări mărunte sunt tratate cu umor, pe un ton mucalit, natural și senin, constituindu-se în lecturi ușoare și plăcute. În cel de-al doilea, doar piesa titulară e o povestire coerentă, veridică, susținută de o exprimare adecvată, care reușește să creeze o atmosferă grea, de nefericire implacabilă, țesută ca un halou în jurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
în concretul fenomenologic este mai apăsată. Un adevărat ritual al tăcerii, în stil blagian, desfășoară poetul în versurile din cartea cu titlul oximoronic Dezlănțuind tăcerea (1994), pentru ca în placheta Calea de întoarcere (1998) să se mențină ca o dominantă lirismul senin, echilibrat, de împăcare cu sine și de armonie cu lumea înconjurătoare. Incursiuni în literatura română (1995) conține eseuri și considerații despre autori clasici și contemporani, scrise, în cea mai mare parte, în maniera didactică tradițională, dar și cu deschidere spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
fi referința care aproximează acest aer de familie ce nu trebuie totuși confundat cu un simplu mimetism. Povestirile cele mai bune din cartea de debut (Legea talionului generalizată, Poveste cu umbre și eroi, Ziua verde a lui Percival, Valea Cerului Senin) ficționalizează spațiile dintre franjele unui decor postatomic, posttraumatic, populat de o umanitate decrepită și mutantă. Secvențele narative, unele de mai mare amploare, au între ele legături periferice de anecdotică. Omogenitatea ținând de anecdotică și imaginar este coroborată cu omogenitatea stilistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
tare atunci și acum: Cînd epoca patriotismului de porunceală va dispărea în întunericul veacului, precum se cuvine să ne așteptăm, cînd ramura bătută de unde a ilustrului poet va prinde adînci rădăcini și la umbra ei s-o adăposti numai suflarea senină a țării legale, atunci generația timpului, deschizînd cronica neamului la pagina veștejită consacrată individualităților politice de neagră memorie, va citi cu-n sentiment amestecat de indignare și amărăciune cam cele ce urmează: În primăvara anului, de la Hristos, 1881 se păru
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ideea corectă - pentru a putea produce ceva de valoare. Această idee nu poate fi însă forțată să vină. Ea nu are nimic de-a face cu calculele reci. Desigur, calculele constituie și ele o condiție prealabilă indispensabilă. Nu putem da senini vina pe mijloacele mecanice atunci cînd rezultatul final pe care vrem să-l obținem se dovedește slab. Căci dacă "nu ne vine în minte" o idee precisă care să orienteze direcția calculelor, sau o idee cu privire la sfera de acțiune a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se uite pe gaura cheii pentru a se bucura de necazurile și intimitățile mai-marilor zilei. E ceva odios în această pornire frustă, concupiscentă și bârfitoare și mă cutremur când văd moștenitori ai aristocrației (reale sau doar a "boierilor minții") bavardând senini despre dreptul la o "inocentă", dar atât de mustoasă bârfă, la "Ceaiul de la ora 5". Această nevoie irepresibilă de șocuri emoționale și de voyeurism, ascunsă ca un viciu inavuabil, dar vie și iritantă, face ca întreg mecanismul de construcție al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a micuței rogojini păreau să se unească În lumina ochilor, În licărul luminii din pupilele negre, În resemnarea ei neclintită și disperată. O mască emoționantă, nespus de veche, veșnică, unde se Întâlneau toate liniile și unghiurile. Geometria haosului pe chipul senin al unei tinere muribunde. 2. Privind pe fereastra ce dădea spre uscat, Faulques l-a văzut pe necunoscut Între pini, uitându-se spre turn. Mașinile nu puteau ajunge decât până la jumătatea drumului, ceea ce presupunea jumătate de ceas de mers pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cei care le cunosc și folosesc. Sunt analgezice, aș spune. Așadar, ne Întoarcem la un Aristotel cam maltratat, dar Încă util: Înțelegerea, inclusiv strădania de a Înțelege, ne salvează. Ori, cel puțin, ne consolează, deoarece transformă oroarea absurdă În legi senine. Continuaseră să mănânce și să tăifăsuiască despre toate acestea, pe când Faulques punea Întrebările adecvate și asculta răspunsurile În tăcere, ca un student interesat de expunerea profesorului. Pe atunci nu știa, dar toate acelea Îi schimbau - completau, era vorba Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
scene difereau prin motiv și compoziție, și Faulques șovăise mult până să ia hotărârea de a le pune față În față, Împerecheate În album, dar se convinsese că aveau mai mult sens Împreună. Cea din Liban era o fotografie alb-negru, senină, cu linii echilibrate, În pofida subiectului, cu planuri bine definite, un punct de fugă perfect - muntele cu zăpadă pe creastă, abia vizibil În defocalizarea ceței - și diagonalele care veneau de foarte departe și convergeau aici, cu plutonul de execuție și druzii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o gazelă imperturbabilă - și ar fi fost la fel chiar dacă s-ar fi Întâlnit cu un client ori cu un salariat din hotel. În fine, ajunseseră pe palier, și ea se oprise, Întorcându-se să-l privească. Te iubesc, spusese senină, fiindcă ochii nu te Înșală. Nu permiți niciodată așa ceva. Și asta dă o greutate tăcută bagajului tău. A intrat În turn, a căutat pe pipăite o cutie cu chibrituri și a aprins felinarul cu gaz. Ca efect al penumbrei, imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Încercat fără succes să le descifrezi cu ajutorul fotografiilor dumitale. În realitate, ura și Îndârjirea ar trebui să fie nelalocul lor În lume. Sunt nepotrivite. Oamenii se distrug Între ei fiindcă așa o cere legea naturii lor, o lege obiectivă și senină. Nu-i așa? După părerea dumitale, oamenii inteligenți ar trebui să se omoare când trebuie, ca și călăul care execută o sentință de care puțin Îi pasă. Așa-i? - Mai mult sau mai puțin. Ochii lui Markovic păreau o apă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
maximum (expunere 1,4, viteză În obturator de 1/60), să-i fotografieze pe ostașii care se Împărțeau În grupuri, și urcau În urma ofițerilor spre colina din dreapta: ochi ieșiți din orbite, Încăpățânați, goi, curajoși, Încordați, impasibili, bănuitori, precauți, Înspăimântați, neliniștiți, senini, indiferenți. În total, Întreaga varietate posibilă printre bărbații confruntați cu Încercări identice, În lumina despre care un pictor de acuarele ar fi spus că era nespus de frumoasă și care Îi Învăluia ca un giulgiu anticipat, În tonuri subtile și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cu toate acestea, până atunci el avusese speranța absurdă că timpul avea s-o facă tot mai a lui: niște ochi somnoroși văzuți În fiecare dimineață, un trup care se ofilea alături, În mâinile lui, zi de zi. O bătrânețe senină, cu amintiri. Dar În dimineața aceea, când o văzuse Întorcând fața stropită cu noroi către pod și ridicând pe Îndelete aparatul, În căutarea imaginii drumului cu ghinion pe care Îl lăsaseră În urmă (fotografia acelui Înainte din aritmetica mișcării care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
al cărei bilet de Întoarcere ea Îl avea În buzunar. Faulques mergea cuprins de o tristețe și un frig nesfârșite. Ca să le ascundă, privise În jur: soldații care se depărtau, mergând spre răscruce, casa incendiată. Deasupra tuturor se Întindeau cerul senin, fără nor, și soarele care Încă nu atinsese Înălțimea incomodă pentru fotografiat și proiecta umbra lui Olvido pe pietricelele Împrăștiate pe șosea, ale căror contururi o deformau. O clipă, Faulques se gândise să fotografieze umbra aceea cu margini imprecise, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ce urca dinspre plaja cu pietricele, horcăind lung și surd, aproape omenește. Când a ajuns lângă pădurice, s-a oprit și a așteptat nemișcat printre măruntele urme luminoase ale licuricilor. Se simțea liniștit, cu mintea limpede. Cu memoria și intențiile senine. Nu-i era teamă, nu avea dureri. Sub efectul calmantului, inima Îi bătea cadențat. Precis. A continuat să bată la fel și când de sub copaci s-a ivit În apropiere o umbră, iar lumina farului a luminat pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]