7,470 matches
-
ceea ce ar constitui un pericol pentru mișcarea comunistă și ar aduce apă la moară imperialiștilor”. PMR nu era de acord „nici cu părerile care neagă însemnătatea universală a fundamentelor experienței Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în opera de construire a socialismului” și considera că principalele sarcini la momentul respectiv erau “întărirea unității ideologice a mișcării comuniste, apărarea purității teoriei marxist-leniniste” și lupta împotriva reformismului și revizionismului. Unul dintre elementele de măsură a adeziunii la „dezghețul” hrușciovist îl constituia modul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anume că “între țările socialiste nu există probleme care să nu poată fi rezolvate în spiritul înțelegerii reciproce, tovărășești”. în iunie 1957, pentru conducerea PMR, interesele lagărului prevalau, cel puțin la nivel declarativ, în fața intereselor naționale, iar caracteristicile generale ale socialismului erau considerate mai importante decât „specificul național”. Sintagma „comunism național” a fost pusă la zid, fiind catalogată ca o lozincă naționalistă burgheză, revizionistă, în contrast cu „slujirea intereselor internaționale” - “îndatorirea de căpetenie” a oamenilor muncii: „Cât privește așa-zisul comunism național - va
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
comuniste spre studierea particularităților naționale, ci să infiltreze și să încurajeze izolarea națională, atitudinea potrivnică față de îmbinarea intereselor naționale și a intereselor internaționale, să alimenteze stările de spirit șovine, exagerarea elementelor particulare și negarea trăsăturilor fundamentale comune în lupta pentru socialism. Comunismul național nu are nimic comun cu marxismul, n-are nimic comun nici cu internaționalismul proletar, nici cu interesele naționale reale ale popoarelor. în esență este vorba de revizionism îmbibat cu naționalism burghez”. Nu trebuie să facem însă confuzie între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la Moscova, M.T. Vlad, s-a întâlnit cu un diplomat sovietic, Dedușkin, care, aducând vorba despre relațiile dintre Iugoslavia și România, a remarcat că în ultima vreme în partea iugoslavă a început să se vorbească despre „drumul românesc în construirea socialismului” și a făcut trimitere „la o perioadă” când presa din RPR „nu a luat o atitudine promptă” - ca și celelalte țări frățești - față de afirmațiile conducerii iugoslave. în aceste condiții probabil că Gheorghiu-Dej a considerat că este necesară o luare de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
expunerii evoluând de la „general” la „particular”: rolul URSS în mișcarea comunistă; situația din lagărul socialist; relațiile bilaterale româno-sovietice; activitatea PMR. în ceea ce privește URSS, expunerea urmărea să scoată în evidență trei principii de bază: „experiența glorioasă a PCUS”, ca model în construcția socialismului; însemnătatea Congresului al XX-lea al PCUS, ca o contribuție esențială la “întărirea lagărului socialist, la intensificarea activității partidelor comuniste, la un nou avânt al luptei pentru pace”, „la consolidarea PCUS și a statului sovietic, la asigurarea strictei respectări a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un nou avânt al luptei pentru pace”, „la consolidarea PCUS și a statului sovietic, la asigurarea strictei respectări a normelor leniniste ale vieții de partid, cât și la combaterea oricăror manifestări de dogmatism și revizionism”; promovarea principiilor leniniste ale coexistenței socialismului și capitalismului și întrecerii pașnice între cele două sisteme, ca bază a politicii externe a URSS și a lagărului socialist. PMR recunoștea astfel rolul conducător al PCUS în cadrul mișcării comuniste internaționale, existența unui singur model - cel sovietic - de construcție a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și capitalismului și întrecerii pașnice între cele două sisteme, ca bază a politicii externe a URSS și a lagărului socialist. PMR recunoștea astfel rolul conducător al PCUS în cadrul mișcării comuniste internaționale, existența unui singur model - cel sovietic - de construcție a socialismului, a unui singur „crez” - cel marxist-leninist de interpretare sovietică și a unei singure politici externe - aceea formulată de Moscova. Toate aceste principii erau menite să asigure uniformitatea și coeziunea mișcării comuniste. Nu era admisă existența mai multor modele de construcție
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unui singur „crez” - cel marxist-leninist de interpretare sovietică și a unei singure politici externe - aceea formulată de Moscova. Toate aceste principii erau menite să asigure uniformitatea și coeziunea mișcării comuniste. Nu era admisă existența mai multor modele de construcție a socialismului, principiul diversității fiind redus doar la sublinierea unor „particularități naționale”, manifestate o dată cu transpunerea în practică a modelului sovietic: „Construirea socialismului în țări atât de deosebite, cum sunt China și România [!!!], R.D. Germană și Bulgaria, Cehoslovacia și Mongolia, Polonia și R.D.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
principii erau menite să asigure uniformitatea și coeziunea mișcării comuniste. Nu era admisă existența mai multor modele de construcție a socialismului, principiul diversității fiind redus doar la sublinierea unor „particularități naționale”, manifestate o dată cu transpunerea în practică a modelului sovietic: „Construirea socialismului în țări atât de deosebite, cum sunt China și România [!!!], R.D. Germană și Bulgaria, Cehoslovacia și Mongolia, Polonia și R.D. Vietnam, n-a putut, desigur, să nu dea naștere unei mari diversități de forme și metode specifice, determinate de particularitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ca o consecință a noilor relații dintre țările socialiste, se menționa faptul că relațiile româno-sovietice erau „bazate pe deplina egalitate în drepturi și avantaj reciproc”. Un element aparte îl constituia „sprijinul URSS” în refacerea economică a României și în construcția socialismului în țara noastră. Din punctul de vedere al regimului de la București, se considera că „prietenia și alianța cu Uniunea Sovietică este elementul fundamental al politicii externe a R.P. Române”. A patra componentă majoră a discursului lui Emil Bodnăraș - PMR - se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sau a unui organism de coordonare; b) problema unității ideologice a mișcării comuniste internaționale și a devierilor de la „linia oficială” - revizionismul și dogmatismul; c) problema relațiilor dintre sisteme - coexistență pașnică sau confruntare; d) problema căilor de trecere de la capitalism la socialism. încă de la sosirea delegației chineze, la începutul lui noiembrie, a devenit clar că între conducerile PCC și PCUS existau neînțelegeri pe probleme ideologice, care s-au răsfrânt și asupra pregătirii proiectului de declarație. La aceasta a contribuit și trend-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Această întoarcere la dogmatism îl făcea să susțină o atitudine mai radicală, „revoluționară”, de confruntare cu imperialiștii, deviaționiștii etc. Faptul că principalul subiect de dispută între cele două delegații a fost cel al trecerii pașnice sau nepașnice de la capitalism la socialism, o problemă care nu privea în mod nemijlocit cele două partide, este relevant în acest sens. în spatele opțiunii pentru una dintre cele două căi se ascundeau însă paradigmele politice în cadrul cărora evoluau conducerile celor două partide, stadiile diferite în care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu privea în mod nemijlocit cele două partide, este relevant în acest sens. în spatele opțiunii pentru una dintre cele două căi se ascundeau însă paradigmele politice în cadrul cărora evoluau conducerile celor două partide, stadiile diferite în care se afla construcția socialismului în cele două țări. Pentru PCUS, opțiunea pentru susținerea căii pașnice însemna opțiunea pentru coexistența pașnică a celor două lagăre și concentrarea pe plan intern pe o construcție calmă, graduală a socialismului, fără instabilitate. întrecerea pașnică între sisteme sociale diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
partide, stadiile diferite în care se afla construcția socialismului în cele două țări. Pentru PCUS, opțiunea pentru susținerea căii pașnice însemna opțiunea pentru coexistența pașnică a celor două lagăre și concentrarea pe plan intern pe o construcție calmă, graduală a socialismului, fără instabilitate. întrecerea pașnică între sisteme sociale diferite însemna în primul rând crearea unei atmosfere propice pentru creșterea economică, iar aceasta însemna și încercarea de a atrage investiții străine, lărgirea colaborării internaționale cu diverse state, toate acestea necesitând o situație
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
crearea unei atmosfere propice pentru creșterea economică, iar aceasta însemna și încercarea de a atrage investiții străine, lărgirea colaborării internaționale cu diverse state, toate acestea necesitând o situație internațională destinsă. Pentru PCC, susținerea căii nepașnice de trecere de la capitalism la socialism simboliza opțiunea pentru o situație de confruntare. O situație internațională încordată ar fi slujit ca factor de mobilizare a energiilor interne, prin stimularea unor ample campanii de masă și folosirea unor mijloace și metode radicale menite să compenseze lipsa unei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să compenseze lipsa unei baze tehnico-materiale corespunzătoare, forțând astfel depășirea înapoierii economice a țării. Dacă în proiectul sovietic de declarație nu se vorbea nimic despre calea nepașnică, în proiectul chinez se producea un fenomen invers, calea parlamentară de trecere la socialism nefiind luată în considerare. După discuții îndelungi, cele două părți au ajuns la o formulă de compromis, prin care se recunoștea oficial că ambele căi erau posibile: „Formele de trecere a diferitelor țări de la capitalism la socialism pot fi variate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de trecere la socialism nefiind luată în considerare. După discuții îndelungi, cele două părți au ajuns la o formulă de compromis, prin care se recunoștea oficial că ambele căi erau posibile: „Formele de trecere a diferitelor țări de la capitalism la socialism pot fi variate”. Ulterior, când divergențele dintre cele două partide se vor ascuți, se va tinde spre absolutizarea căii nepașnice de către PCC și a căii pașnice de către PCUS. Un alt punct în discuție l-a constituit valabilitatea orientărilor trasate de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
concesie făcută la „cererile repetate ale conducerii PCUS”, aflată într-o „situație dificilă”. în consecință, în declarație s-a consemnat: „Hotărârile istorice ale Congresului al XX-lea al PCUS nu prezintă numai o mare importanță pentru PCUS și pentru construirea socialismului în URSS, dar au marcat începutul unei noi etape în mișcarea comunistă internațională, au contribuit la o nouă dezvoltare a acestei mișcări pe baza marxism-leninismului”. în septembrie 1963, chinezii vor susține că o serie de principii au fost introduse în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
orientările Congresului al XX-lea: aprecierea imperialismului american drept centru al reacțiunii mondiale și dușmanul cel mai înverșunat al maselor populare; dacă imperialiștii declanșează războiul, își semnează propria condamnare la moarte; existența unor legi generale ale revoluției socialiste și construcției socialismului; unitatea dintre teoria marxist-leninistă și practica revoluției socialiste și cea a construcției socialiste, în condițiile concrete ale fiecărei țări; influența burgheză este sursa internă a revizionismului, iar capitularea în fața presiunilor imperialiste este sursa externă. Toate aceste aspecte nu reprezentau niște
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a susținut ideea că Uniunea Sovietică este „centrul solidarității și coeziunii țărilor socialiste, că acest rol este un fapt obiectiv, format în cursul istoriei”, iar PCUS este „primul care a realizat cucerirea puterii de către clasa muncitoare, primul care a construit socialismul, acumulând cea mai bogată experiență, valabilă și pentru toate celelalte partide comuniste și muncitorești”. El a mai arătat că, “în relațiile dintre Uniunea Sovietică și celelalte țări socialiste, principalul nu sunt unele neajunsuri care s-au ivit în trecut, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste ca “învechită” și “îngustă” în ceea ce privește explicarea fenomenelor contemporane, „ploconirea în fața parlamentarismului burghez”, „proclamarea tezei că singura metodă de trecere de la capitalism la socialism ar fi metoda pașnică”. Această critică a revizionismului a fost bine primită de delegația română. PMR apreciase la Plenara CC al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957 că principalul pericol pentru sine îl constituia revizionismul. Tot atunci, Miron Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și în importantele domenii ale științei și tehnicii”. Mao a apreciat că s-a ajuns la un „punct de cotitură” în relațiile dintre Est și Vest și, folosind o metaforă dintr-un roman clasic chinez, și-a exprimat convingerea că socialismul a obținut la scară mondială superioritatea asupra capitalismului: „Mi se pare că acum s-a ivit un nou moment de răscruce în situația internațională. în lume acum bat două vânturi: vântul de la răsărit și vântul de la apus. în China este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu-l domină pe cel de la apus, atunci vântul de la apus îl va domina pe cel de la răsărit». Eu cred că situația actuală se caracterizează prin aceea că vântul de la răsărit este mai puternic decât vântul de la apus, deoarece forțele socialismului au o superioritate covârșitoare asupra forțelor imperialismului”. împărtășind tuturor credința sa, formată în timpul „marșului cel lung”, și anume că voința omului poate învinge orice obstacol, Mao i-a combătut pe comuniștii care se temeau de imperialiști, supraapreciindu-le forța, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
problemă cu Nehru. El era și mai pesimist decât mine. Eu i-am spus, dacă jumătate din omenire va pieri, atunci va mai rămâne jumătate, în schimb capitalismul va fi cu totul nimicit și în întreaga lume va rămâne numai socialismul, iar peste o jumătate de veac sau peste un veac populația va crește iarăși, chiar cu mai mult de jumătate”. Revenind la discursul oficial al liderului chinez, acesta a salutat unitatea partidelor comuniste creată în conferință și recunoașterea rolului Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
blocului NATO, creat în 1949, cât și împotriva Iugoslaviei titoiste. Isteria propagandistică antiiugoslavă s-a răspândit asupra întregii sfere de influență sovietică. De fapt, se poate vorbi despre un război psihologic prin care Iugoslavia, cea mai avansată țară în construcția socialismului după modelul sovietic în 1948, spre surprinderea multora a fost nu numai exclusă din lagărul „democrațiilor populare”, dar și declarată cel mai important dușman. Campania antiiugoslavă s-a manifestat deosebit de pregnant în Bulgaria, Albania și în Ungaria. Situația geopolitică a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]