6,823 matches
-
în minte acestei secvențe imaginile minerilor lovind cu bâtele, pumnii și picioarele cetățeni luați de pe stradă în Piața Universității, vinovați de a purta plete, ochelari sau fustă scurtă. Și bucureștenii înși rați pe margini și aplaudând cu voioșie. Amintiți-vă strigătul : „I-me-ghe-be, face ordi-ne !”. Și puneți în montaj cu toate acestea zicerea scenaristului Văii care răsună, dramaturgul Mircea Ștefănescu, la șapte ani după premieră : „Mă odihneam cu sentimentul datoriei împlinite”. Este și acesta un film. Viața învinge (1951) sau Filmul pierde
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
îl împing savanții burjui - în lucrări teoretice, ceea ce înseamnă „idealism” și „rupere de mase”. Aceste imagini și dialoguri încep inseminarea în creierii românilor a unui sentiment colectiv care se va coace timp de decenii pentru a exploda în 1990 în strigătul : „Noi muncim, nu gândim !”. Cei care pretind că gândesc sunt de fapt niște paraziți care ard gazul de pomană - fără clasa muncitoare, n-ar fi buni de nimic. Actul gândirii în absența unei activități manuale este inutil, o înșelătorie, dacă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
castei, „femeia” din linii și puncte a lui Fane desenată sus, pe rezervorul încheiat, afirmă faptul că singura metafizică, departe de a fi în cărți, e în oțelul sudat. Diminețile unui băiat cuminte e încă o bornă pe drumul către strigătele „Noi muncim, nu gândim !” și „Moarte intelectualilor !” din 1990. Un film cu o fată fermecătoare (1967) sau Cinema contra cinema Fata fermecătoare a lui Lucian Bratu și Radu Cosașu este poate cel mai pe nedrept interzis film românesc. Aidoma lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
filme, după momentul inițiatic al ratării intrării la facultate, vor descoperi că uzina sau șantierul sunt singurele locuri în care se pot forma caractere. Astfel de scenarii sunt îndreptate împotriva categoriei sociale a intelectualilor, contribuind pas cu pas la nașterea strigătului public de după 1989 „Noi muncim, nu gândim !”. Dacă e vorba de absolvenți de facultate, atunci singura opțiune este îndepărtarea de orașul artificial, fals, corupt și afundarea într- un sat „folcloric”, uitat de lume, unde inginerul, agronomul, profesorul, medicul tânăr vor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Tăietură de montaj păstrându-se cuvintele lui pe coloana sonoră : din nou marea arcă metalică aeriană, vestind lumea nouă, un imens drapel roșu se desfășoară spre pământ la mijlocul ei, prim- plan pe pânza roșie prin care răzbate strălucirea soarelui, sirene, strigăt uriaș al mulțimii. O secvență demnă de Eisenstein sau Riefenstahl. Ea este precedată de un scurt cadru în mulțime, în care un tovarăș din echipa lui Pavel îi șoptește bătrânului comunist interpretat de Nucu Păunescu : „Ai să pici în fund
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cred și astăzi o mulțime de cetățeni. Nenumăratele filme în care muncitorii sau inginerii, cei care lucrează cu materia, sunt baza societății, în vreme ce intelectualii, adică cei care doar vântură idei, sunt un soi de paraziți tolerați au contribuția lor la strigătul „Noi muncim, nu gândim !” țâșnit în 1990 din masele agitate. A nu intra la facultate, chezășie a reușitei în viață elogiate sistematic, va fi însemnat ceva în subconștientul celor care au urlat : „Moarte intelectualilor !”. Propaganda antioccidentală, prezentarea vesticilor ca hoți
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
evocatoare pentru descrierea climatului politic al epocii în articolul său „Mustul care fierbe” în care bardul transilvan spunea; „mișcarea studențească, cum s-a mai spus des în Țara Noastră, e o izbucnire de protestare a instinctului național ia noi, un strigăt de afirmare a adevărurilor organice ale unui neam, nesocotite de inconștienți sau batjocorite de elemente distructive interesate’’ și continuă „în prima perioadă de formare a unității noastre de stat, când clasa conducătoare se lasă răpită adesea de lozinci mici și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ordin "să-i identifice pe huliganii ăștia"23. Era pentru prima dată în istoria regimului comunist când liderii lui erau confruntați cu huiduielile mulțimii. Cei care asigurau transmisia în direct a mitingului n-au apucat să întrerupă emisia înainte ca strigătele furioase ale mulțimii, și mai ales figurile descompuse de furie și de teamă ale celor doi Ceaușești, să devină vizibile în prim-plan pe ecranele tuturor televizoarelor. Această apariție a unei puteri care se prăbușește brusc a explodat pretutindeni în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Nou 1990. Eliberate și eliberatoare, desigur, aceste discursuri, analizate acum la rece, sunt mult mai puțin radicale decât păreau atunci, și oricum cu mult mai puțin radicale decât era atunci discursul străzii. Nu se aude practic niciodată "Jos comunismul!" acel strigăt izbucnit spontan, pretutindeni în locurile fierbinți ale revoluției: la Brașov și la Ploiești, la Arad, Alba Iulia sau Craiova, la Caransebeș, Târgu Mureș și Turda. Doar în Harghita, demonstrația pașnică a majoritarilor maghiari de aici se transformă treptat în manifestări
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
perioadă de mare incertitudine. Autoritatea care, cu o clipă mai devreme, păruse un monolit indestructibil în fața maselor revoltate se prăbușise atât de rapid încât nicio alternativă nu părea că ar fi avut răgaz să se schițeze. E adevărat că, în afara strigătului comun "Jos Ceaușescu!", mulțimea care a invadat în ziua de 22 decembrie la prânz sediul puterii politice, Comitetul Central al PCR, nu avea nici vreun proiect politic comun explicit, niciun șef legitimat prin prezența în fruntea revoltei. Dar nu e
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o concluzie, lăsând în urmă o povestire care să aibă un sens... Or, o astfel de provocare sau o astfel de satisfacție intelectuală de a surprinde la final sensul a peste cincisprezece ani de istorii românești din clipa în care strigătele de "Libertate" au însoțit fuga unui tiran se dovedesc a fi imposibile: nu pentru că am fi navigat în absurd, nu pentru că timpurile evolutive ar fi haotice, ci pur și simplu pentru că aceste timpuri și semnificațiile lor au fost plurale, amestecate
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
stări depresive, refuzul noii condiții. Percepția lumii libere, diferită de aceea a „autorilor de jurnale comerciale” și a „memorialiștilor de ocazie” („America nu este ceea ce vă închipuiți boieri dumneavoastră”), reflectă perspectiva înstrăinatului. Un lung poem inaugural se încheie cu un strigăt, amintind de Allen Ginsberg: „America! America! strigă colacele de salvare fără supraviețuitori/ America! America! strigă fiica mea nenăscută/ Din burta mamei sale/ America! America! am strigat și noi încordându-ne/ Toate simțurile până când am înțeles/ Că America nu mai este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
din fundamentalul instinct de Patrie ce poate fi cultivată prin cunoașterea trecutului. Lozinca românismului căruia îi dă glas Delavrancea este "pentru Patrie și pentru Rassă, înainte!". Copiii care formau auditoriul exaltatului literat sunt mânați să răspundă la chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui public aflat în stare de minorat - juridic și intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
marginea tăcerii (p. 33), a limbuției (p. 29) etc. Alteori, timiditatea propriei opinii este depășită (p. 44) și contribuțiile sunt inspirate (se pot cita numeroase exemple, printre care și sentințe precum: „O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă de supraviețuire” p. 60). Astfel de atitudini originale, exprimate nu doar în subsidiar, cum se întâmplă uneori, se detașează încă în capitolul II, cu intenții teoretice, care configurează de fapt maniera în care lucrarea va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lume compensatorie, o ilustrare a nevoii naratorilor de cunoaștere, de dezvăluire a complexității ființei umane. șeherezada își salvase prin puterea lui dicere viața, eroii lui Giovanni Boccaccio salvează o întreagă lume. O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă de supraviețuire. Dacă analizăm structura povestirilor, remarcăm faptul că povestitoarele stăpânesc retorica, cunosc tehnica discursului. Fiecare naratoare se adresează auditoriului cu o formulă plină de eleganță și de politețe. Urmează apoi o captatio benevoletiae, prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la miezul zilei și-i cheamă la ea pe trecători ca să-i înece, sau, alteori, când e lună sau vreme rea, iese pe uliță și-i sluțește pe cei care nu-i dau pace. În cele mai multe cazuri, formula magică a strigătului apei este: Ceasul a sosit, / Omul n-a venit" sau "Ceasul a venit, / Dar omul nu-i!" : Când eram prin dreptul genunii, numai ce aud zicând pe cineva din genune: Iaca ceasul a sosit / Și voinicul n-a venit! Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ale cunoașterii, păsările sunt ipostaziate ca divinități care dețin secretele celor trei lumi. Știința cunoașterii "limbii păsărilor" este dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții. Pasărea poate prevesti destinul implacabil și moartea, valențele oraculare fac posibilă descifrarea viitorului, după strigătele și zborul păsărilor, artă practicată de romani și moștenită de la etrusci.230 Zborul păsărilor reprezintă, în majoritatea mitologiilor, un simbol al relațiilor dintre cer și pământ, ca prevestire, "mesaj al cerului". Desenele preistorice, care figurau oamenii-păsări, au fost interpretate ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Beethoven din Viena, omul în care el vedea întruchiparea geniului. În cartea sa, al cărei subtitlu Datoria geniului este o aluzie la Weininger, Ray Monk, biograful lui Wittgenstein, se exprimă categoric în ceea ce privește pecetea pe care a lăsat-o asupra acestuia strigătul disperat al lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală nu sunt doar fundamental diferite, ci se exclud reciproc. În despărțirea strictă a iubirii de dorința sexuală, în atitudinea fără compromis că valoroasă este numai opera geniului, în convingerea că sexualitatea este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se convinge că este în Paris. Umilința prin care a trecut nu a fost uitată prea curând de rege, care, după instalarea pe tron, va părăsi pentru totdeauna Parisul, preferând să se retragă la Versailles.„Pe când se retrăgeau din cameră, strigătul populației care umplea curtea se auzea tot mai tare: «Regele! Regele! trebuie sa-l vedem pe rege». Regina a ezitat pentru o clipa, apoi, cu o minunată prezență de spirit, și cu un curaj moral și fizic greu de egalat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
la ieșirea din Egipt, știind mulțimea oștilor faraonului în urma lor și văzând noianul de apă în fața lor, au fost cuprinși de spaimă și au strigat către Dumnezeu, după ajutor. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise, conducătorul lor: „ce rost au strigătele acestea? Spune fiilor lui Israel să pășească înainte” . Adică: „Eu sunt cu voi, Vă ajut. Dar faceți ce sunteți datori, înaintați! împliniți lucrul vostru!” Iată o poruncă valabilă pentru noi în orice împrejurare. Să nu stăm cu mâinile încrucișate, ci
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de mândrie și de onoare, pentru noi muritorii, pentru noi care suntem vase de lut în care sălășluiește comoara, ca Biserica? Nimeni și nimic. Aici este școala pocăinței, a împăcării omului cu Dumnezeu; de aceea auzim aici atât de des strigătul de căință al păcătosului smerit: „Doamne miluiește! Doamne ajută-mă!” Este glasul celui sărăcit de păcat, prin care cere degrabă să se învrednicească de bunătățile împărăției. în biserică, și mai ales la Sfânta Liturghie, prin rugăciune suntem în legătură cu Dumnezeu, cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și efectele ei, prin observarea sistematică a omului care se roagă. În esență, rugăciunea pare să fie o orientare a spiritului uman către substratul esențial, nematerial al lumii. în general, ea pornește de la stări cu totul omenești: o plângere, un strigăt interior de teamă, de neliniște, o cerere de ajutor. Uneori, ea devine o contemplare senină a principiului imanent și transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălțare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Iisus Hristoase, miluiește-mă”, „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Chemarea numelui combină chemările din Evanghelie ale vameșului și orbului într-o formulă care poate fi prescurtată, care poate fi întretăiată de tăceri, care poate fi uneori un strigăt de smerenie în stare pură, care poate deveni un fel de pecete a binecuvântării sau un cântec de dragoste. Atunci descoperim că avem mult mai mult timp a ne ruga decât ne imaginăm; mergând pe stradă; urcând o scară, în timpul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
rezolve această problemă, care Îl chinuia. Într-o zi, făcând baie, a constatat că apa se ridică În momentul În care el intră În baie, iar picioarele Îi devin mai ușoare. Așa a descoperit răspunsul la Întrebarea chinuitoare, rostind faimosul strigăt: „Evrika!” („Am găsit, am descoperit!”). Un alt exemplu. Inginerul român George (Gogu) Constantinescu este recunoscut drept creatorul sonicității (știința care studiază transmiterea puterii prin vibrații În medii solide și lichide). Pe baza acestei teorii, inginerul român a pus la punct
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Berne va utiliza în Introducere la lucrarea sa Games People Play (1981), termenul de stroke pentru a exprima nevoia de recunoaștere. Această trebuință exprimă nevoia oamenilor de o anumită cantitate de contacte cu ceilalți oameni pentru a supraviețui. Stroke-urile răspund strigătului conștient sau inconștient al individului: "Eu exist, spuneți-mi-o, iubiți-mă, detestați-mă, dar demonstrați-mi că sunt viu, că vă interesez. La ce-mi servesc motivațiile dacă ele nu vă interesează?" Aceste semne de recunoaștere, stroke-urile, sunt acceptate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]