6,959 matches
-
coerența asumată la început, de a vorbi despre Europa și universalitate și de-spre constituirea categoriei europene active în istoria și în cultură. Alt element pe care aș vrea să-l menționez doar în treacăt, pentru că e foarte complex și subtil, e că avem o imagine mitică asupra Europei - o Europă atotputernică, atotștiutoare, sau cel puțin capabilă, doritoare - imaginea secolelor trecute - care n-a fost repusă în cauză, din pricina celor 50 de ani de ruptură. Europa nu e chiar așa de
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
duce la concluzia indubitabilă că Eminescu era fascinat de vecerniile ortodoxe, ca cele de la mânăstirea Agafton, din mărturia-testament de mai sus. El își recunoaște teluricul păcătos, chiar înstrăinarea de credință, poate datorită și indianismului său pesimismului schopenhaurian, într-un vers subtil „în noaptea gândurilor mele, vină”, dar speranța-virtute teologică prin excelență îl îndreptățește să invoce ajutorul divin pe calea mântuirii: „Dă-mi tinerețe, redă-mi credința / Și reapari din cerul tău de stele / Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
ghiața se-ntinde/ Asemeni oglindelor Și tremură brazii/ Mișcând rămurelele Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie stelele Se bucură copiii/ Copiii și fetele De dragul Mariei/ Își piaptănă pletele De dragul Mariei/ Și-a Mântuitorului Lucește pe ceruri/ O stea călătorului” subtilă aluzie la Steaua ce i-a călăuzit pe Magi din Răsărit până la peștera Bethleemului acum 2000 de ani. Eminescu s-a adăpat la izvorul nesecat al folclorului românesc, începutul cunoscutei „Doina” „De la Nistru pân-la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s-a”, nefiind altceva
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
el? A luat frazele de început ale unor cărți universal cunoscute și a analizat strategia diferiților autori în aceste "atacuri" menite să capteze din primul moment interesul cititorului. Simetric, s-a ocupat și de finaluri (dar mai puțin). Spiritual și subtil, eseul e o delectare. În plus e și foarte bine tradus de Theodor Rogin, care a căutat pentru multele citate cele mai bune versiuni românești tipărite de-a lungul timpului. Bugetul și prostituția Fostul și actualul director al EVENIMENTULUI ZILEI
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16620_a_17945]
-
Tehnopolis, Cultul întreprinderii, Utopia managementului, Omul fără calități, Discursul Stăpânului, Fantoma democrației, Barbarii etc. Deosebit de nervos - în sensul bun - mi se pare și capitolul 15, Necazurile virtuții, în care este schițat un excelent portret al perversului contemporan, decelându-se și cauzele subtile pentru care acest profil psihologic se impune tot mai mult în zilele noastre. După Brunner, întreaga societate ar tinde îngrijorător să devină perversă, motivele aflându-se în anumite particularități ale emancipării ultimelor decenii, emancipare declanșată și definită în cadrul dinamic al
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
Ioan Holban Această inspirată parafrază după un vers celebru al lui Rimbaud prefațează un autoportret al lui Bogdan Ulmu din ultima sa carte, Jurnal (de) ludic, poate cea mai pertinentă (pentru că: subtilă, necruțătoare, mustind de sub-înțelesuri) definiție a unei persoane agreabile celor care știu prețul umorului și ironiei fine, complet dezagreabilă însă pentru proști întrucît, se știe, ironia este ininteligibilă prostiei. Un ludic în Parlament - devine un non-sens. Un președinte de stat
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
caz, infirme reciproc. Aici strălucește David Kirp: în iscusința cu care selectează cazuri grăitoare pentru felul în care individul și comunitatea pot reprezenta entități antagonice, dar nu în sensul clasic al insului rebel și răzvrătit, ci într-o manieră mai subtilă și mai cotidiană totodată. Personajele lui Kirp sînt, între alții, familii de culoare provenind din spații geografice și culturale diferite (imigranți recenți din Africa și americani de culoare) obligate să conviețuiască în ciuda vastelor diferențe; locuitori din împrejurimile dealurilor mistuite de
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
1903, iar eu m-am născut în 1919. Tata își amintea de el, chiar dacă și el era foarte tînăr cînd a murit tatăl său, ca de o autoritate paternă plăcută și cultivată în care exercițiul unei foarte corecte, prețioase și subtile cunoașteri a limbii franceze făcea ca mintea să fie capabilă de nuanțe. Mai multe nu știu. Nu m-am interesat niciodată, pentru că nu sunt preocupat de genealogii. Din păcate bunicul meu a murit mult prea devreme pentru mine. Ar fi
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
o sirenă? Nici una, în afară de faptul că toate aceste creaturi stranii și întrucîtva extravagante sînt rodul imaginației omenești. Răspunsul, în variantă detaliată, ia forma unui studiu savant-seducător, de peste 250 de pagini, în care Lucian Boia, inițiatorul istoriei imaginarului, analizează, meticulos și subtil, chipurile sub care ni s-a înfățișat, de-a lungul istoriei, omul diferit. Între înger și fiară, cartea despre care vă vorbesc, a apărut în Franța, în 1995, a fost tradusă în spaniolă în 1997 și, anul acesta, în română
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
făpturi uluitoare pe care istoricul le așază cu acribie în ordine cronologică și le disecă atent, urmărindu-le metamorfozele, intrările și ieșirile din scenă: cinocefali, căpcîni, neanderthalieni, sălbatici... „Imaginarul este mai puternic și mai persistent decît lumea concretă, cu structuri subtile, păstrate de-a lungul secolelor“ - e premisa de la care pornește Lucian Boia și care întemeiază construcția întregii cărți. Omenirile fabuloase se află pretutindeni, pot fi găsite oriunde și oricînd. Frontiera societăților diferite avansează tot mai mult, pe măsură ce istoria și civilizația
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
și cartoanele zugrăvite de el aduc mărturie despre om și opera sa. Existând doar pentru pictură, Călin Alupi a izbutit, prin jertfire de sine, să zămislească o lucrare durabilă, ale cărei linii de forță sunt meșteșugul dus la desăvârșire, lirismul subtil, colorismul viguros, dar simplu, precum și privirea adânc scrutătoare a ființei umane, spiritul pătrunzător al observației, ca marcă distinctă a oricărui artist. Vibrarea neîntinată în fața naturii, marele și permanentul său dascăl, moralitatea fără cusur, exigența de sine s-au topit toate
Retrospectiva Călin Alupi. In: Curierul „Ginta latină” by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2236]
-
iubita, taina, misterul cosmic), biblice (Atotziditorul, candela ș.a.) și istorice (Prutul, "țara cea Basarabă", Putna, Ștefan cel Mare, Podul de Flori etc.), este de aceea inconfundabil, purtând marca Vieru. Un poem de tinerețe - Cu sângele, cu dorul - vorbește despre această subtilă alcătuire a eului său poetic („M-am amestecat cu viața,/ Ca soarele cu dimineața,// M-am amestecat cu dorul,/ Ca sângele cu izvorul”), tentația orfică -cântecul, sinonim cu poezia - fiind dublată ulterior de cea mesianică („Cineva sus pe coastă,/ Spală
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
muchiilor de cuțit) este personajul ce a polarizat teatralitatea textelor lirice coagulînd concepția montării gîndite de regizorul Vasile Nedelcu în formă teatru în teatru, care corespunde perfect viziunii autoarei. O viziune autoînglobatoare și autoreferentială ce mizează pe reverberările provocate de subtilă mise en abyme ce coincide cu determinarea fatală concretizata în noțiunea de cușcă: de la foetusul matern la instituția căsătoriei. Din "paradisul matriosca" inițial se evadează direct pe cîmpul de luptă al conflictului între sexe. Spre delirul sălii, hărțuiala sexuală este
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
Mircea Mihăieș O formă subtilă a discreditării eforturilor de europenizare a României se manifestă în următoarea afirmație, larg răspândită la intelectualii noștri: nu avem de ce ne face complexe în fața occidentalilor, pentru că noi ne-am născut europeni! Parcă-i văd pe finii "europeniști" din această categorie
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]
-
de vreme ce "e un păcat mai mare decât crimă să nu pot vorbi în libertate despre mine". Scene de vârf din anii de formație până la maturitate, momente de tensiune psihică, morală, intelectuală racordate mereu la contrapunctul erotic, sunt convocate într-un subtil joc interactiv la persoana I a confesiunii și persoana II-a a analistului post-eventum, dar și între Eul tranzitiv al confruntării și Ea, cea din vis sau reală. Pentru Marin Mincu textul este un intermezzo fără soluție de continuitate, o
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
în general nu poate fi descris, întrucat aparține metafizicii. A ce miros îngerii? "Îngerii au venit - răspunde poeta - / și răspândeau parfum sfâșietor/ de tinerete-n loc oprită". "Parfum de tinerete-n loc oprită" - iată o idee poetica dintre cele mai subtile, care te face să te gândești nu numai la puritate, ci și la un iz de putrefacție. Cum este când mori? "Plânge-n mine tare teamă - mărturisește poeta -,/ însă Moartea, cum e mama,/ blând mă leagănă la sânu-i,/ și-mi
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
însoțește trăirea intensă și se manifestă prin formule expresive directe, uneori la limita cruzimii. Pensulația nervoasă pe spații mici, tusele largi, sigure, în care energia enunțului și energia mecanică se identifică, tonurile aproape crude, inapte pentru spectacolul rafinat și pentru subtilele ceremonii retiniene, creează un prim nivel al acestei picturi, acela al trăirii nemijlocite, al confesiunii existențiale fără menajamente. Dacă acestor elemente le mai adăugăm și iconografia obsesiva, în centrul căreia se găsește o feminitate exuberanta și polimorfa, pe jumătate narcisiaca
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
o necunoscută urîtă, sau pur și simplu oarecare, ar putea-o substitui pe femeia de care e îndrăgostit. Aprehensiunile celor doi pot fi socotite ridicole, neîntemeiate, sau chiar frivole în cazul femeii, dacă între ele nu ar exista o legatura subtilă. Prin tulburarea ei că nu mai pare să declanșeze dorința altor bărbați, Chantal articulează, de fapt, reversul temerii lui Jean Marc, si anume ca la un moment dat va deveni și pentru el, ca pentru toți ceilalți, o femeie precum
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
în restul timpului. De la rafinate rezolvări în Don Juan a la russe (Teatrul Odeon), Cazul Gavrilescu (Teatrul Nottara și ARCUB) și Regina mama (Teatrul Național din București), cu stări și atmosfera, cu forța textului, chiar si adaptat sau dramatizat, cu subtile interpretări actoricești și spații scenografice pe măsură, mi se pare, de data asta, o alunecare paradoxala spre facil, superficial, o abordare cu inflexiuni de revista. La această manieră își aduce din plin contribuția actorul Radu Gabriel alias Gogoloi, care are
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
salivarea câinelui și clopoțel), de educație, care transformă orice boț de carne normal, ieșit din pântecul oricărei mame normale, într-un om, înzestrat cu atributele, măi rafinate ori nu, măi "frumoase" ori nu, ale umanității, ale "omeniei", zisă așa în subtilă limba românească și oglindind conceptul filosofic popular. Pentru a curăța mai întâi ograda discuției, în care, probabil, s-ar năpusti argumente "contra", explicații (unilaterale), chiar vociferări sau murmure de protest, de apărare, de obida "neînțeleasa" (toate, în fond, expresii ale
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
momentele de construcție sau eșecurile răsunătoare; pentru că și unele și altele au, la urma urmelor, aceeași îndreptățire de a stîrni interesul publicului și reacția observatorului. Ba chiar, pînă la un anumit punct, coexistența lor este normală și ea dezvăluie dialectica subtilă a unui fenomen viu, în mișcare, asemenea unui organism cu toate funcțiile deplin exprimate. Este perfect justificat, pe parcursul unui an calendaristic, să se organizeze expoziții personale și colective importante sau, uneori, chiar memorabile, după cum tot în firea lucrurilor sînt erorile
1998, între performantă si esec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18141_a_19466]
-
Artă ca muzeu. Aceste mari evenimente, care oferă o priveliște largă asupra artei noastre contemporane, sînt, dincolo de importanță lor strictă, dovezi incontestabile că Muzeul a fost dislocat din funcția să originară și transformat în galerie curentă. Dar în afara acestui eșec subtil, disimulat cu multă grijă în spatele unor performanțe într-un alt registru, Muzeul Național de Artă a oferit și cele mai spectaculoase eșecuri nefardate. În această categorie intră Expoziția Radu Dragomirescu, abuziv închisă înainte de termen, Expoziția Henry Mavrodin, în cadrul căreia vanitatea
1998, între performantă si esec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18141_a_19466]
-
evenimentelor s-a vorbit pe larg la momentul potrivit -, privirea de ansamblu oferă o altă perspectivă; toate evenimentele importante sînt legate strîns de proiecte personale, de un anumit curaj individual și de forme de organizare noi, în timp ce eșecurile, grosolane sau subtile, se leaga direct de politică sau de acțiunea nemijlocita a vechilor instituții: ineficiente, birocratice și încremenite. Cît vor mai dură aceste inerții și cît le mai trebuie artiștilor să scape de prejudecăți, poate vom vedea în bilanțul anului următor.
1998, între performantă si esec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18141_a_19466]
-
a înțelege și a iubi literatura cineva are nevoie de răbdare, pasiune și erudiție. E uluitor cum tocmai aceste trei caracteristici simple sînt flagrant violate de varianta românească. "Salvarea", totuși, stă în postfața semnată de Mihaela Anghelescu Irimia, un studiu subtil, temperat, erudit, al istoriei conceptului de canon, precum și o exegeza concisa, în care descoperi însă informație foarte importantă, a gîndirii lui Harold Bloom și a prizei ei în America. Pentru că e scrisă inteligent și cu farmec, s-ar putea ca
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
D. Anghel, Floarea de aloes); "în apusul plin de flăcări și de aur, șerpuiau podgoriile și livezile cu pruni" (Gală Galaction, În pădurea Cotosmanei); "biciul barbar s...ț serpuie-n haos" (Ț. Arghezi, Sintaxa ritmica). La D. Karnabatt, vedeniile au "mlădieri subtile de liane" (Sărutarea supremă). Alice Călugăru evocă "ființă ploii mlădioase" (Ploaia) și vede șerpii "alunecînd subt frunze cu-ncete mlădieri de ape" (Șerpii). Trupul unei fete are "ritm mlădios" (M. Sadoveanu, Zînă lacului). Altă e asemuita cu "un crin mlădiu
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]