6,630 matches
-
din această perioadă, și Sfaturi pentru doamnele de curte ce câteva secole a reprezentat un îndrumar de educație pentru femeile ce-l slujeau pe împărat. Tinerele fete erau învățate să-și îngrijească corpul, să-și poarte hainele, să-și exprime supunerea și devotamentul, să se remarce prin rafinamentul erotic. S-au remarcat poete ca: Xue Tao (768-831), Yu Xuanji (844-871), Li Qing Zhao (1084-1155). Unele curtezane au fost etaloane de frumusețe, de eleganță și de rafinament. Spre exemplu, Yang Guifei, căreia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ateniene. Stat războinic ajuns la apogeu în secolul al VII-lea î.H, Sparta a promovat un model educațional esențialmente militar și sportiv mulți tineri spartani s-au numărat printre câștigătorii olimpiadelor, cele mai importante întreceri din Grecia antică. Eroismul, supunerea, devotamentul față de cetate, jertfa constituiau trăsăturile morale cultivate spartanilor. Dansul și muzica contribuiau la modelarea personalității băieților și fetelor acestea fiind crescute în stil masculinizat, sportiv, pentru a crește copii sănătoși și viguroși, demni de cetate. Nu se neglija învățarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
formă fixă tanka ce exprimau concentrat idei și sentimente prin treizeci și unu de silabe / cuvinte. Au circulat mai multe anecdote pe seama ei. Una dintre acestea se referă la modul în care a intrat în dizgrația Curții. Cum se practica supunerea pretendenților la favorurile intime, aceștia trebuiau să treacă diferite probe de răbdare și devotament. Astfel încât, frumoasa curtezană l-a făcut pe comandantul gărzii imperiale să aștepte 100 de nopți, dormind afară pe o bancă. Nu a rezistat decât 99 de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu el însuși." Dornic de a salva verosimilitatea, Horațiu condamnă, ca și Aristotel, deznodămintele cu "deus ex machina". "Să nu intervină vreun zeu, în afară de cazul în care ne va fi prezentată o intrigă demnă de un asemenea liberator." Din cauza unei supuneri excesive față de arta dramatică a Greciei clasice, reprezentată în ochii săi de Aristotel, Horațiu cere "ca un al patrulea personaj să nu se încumete să vorbească". În epoca clasică, scena greacă nu dispune niciodată de mai mult de trei actori
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1680 și 1715 are loc în gândirea franceză o criză care este semnul precursor al Revoluției 11. Se trece, în treizeci și cinci de ani, de la un ideal de ordine la refuzul autorității, de la o societate ierarhizată la visul egalitar. Cultului Antichității, supunerii în fața regulilor, profesate de Clasicism, li se substituie o dorință de libertate și de invenție al cărei simptom cel mai manifest este Cearta dintre Antici și Moderni (la Querelle des Anciens et des Modernes). Incompatibile cu idealurile Luminilor care încep
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În școală Între protagoniștii actului didactic; cunoașterea diferențelor individuale și a cerințelor speciale În educația elevilor; cunoașterea resurselor școlii. Un loc aparte În modernizarea pedagogică trebuie acordat relației profesor-elev. Această relație nu mai poate fi privită ca o modalitate de supunere și ascultare din partea elevilor, profesorul nu mai este doar o sursă de informații și un debitor de restricții și interdicții, el (re)devine un organizator, Îndrumător al activității elevilor, după cum aceștia Încetează de a fi doar receptori ai informației și
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2151]
-
exigențele unei vieți sociale ordonate - acel „stat”, care În brahilogia limbajului mitic egiptean este divinizat ca „rege”. Laicitatea fundamentală a societății egiptene din epoca piramidelor este posibilă, deoarece toată experiența religioasă se polarizează În acest cult colectiv care constă În supunerea față de valorile regale. Nu trebuie totuși să ne lăsăm Înșelați de formularea rigidă. Faptul că experiența directă cu divinitatea este posibilă, că i se poate simți În mod personal prezența este demonstrat de numele proprii, adesea compuse, care Îi preamăresc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o oarecare relaxare a legii dure a destinului oamenilor și cosmosului, având În vedere faptul că se afirmă că destinele zeilor sunt decise În adunarea lor divină. Însă ceea ce s-a decis rămâne ca atare și, conform limbajului unor texte, supunerea zeilor În fața destinului nu este diferită de cea a oamenilor. În concepția mesopotamiană, destinul este ceva suprem, În sens absolut, chiar supradivin. Această idee devine foarte explicită În perioada suveranilor asirieni numiți sargonizi (721-609 Î.Hr.), când destinul ajunge să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mesopotamiene este vorba despre refuzul de a continua Împlinirea muncilor grele impuse omului de slujirea zeilor. În această situație, este foarte potrivită folosirea expresiei „păcat originar”. Conform tab. I din mitul Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", după o primă perioadă de supunere (rândurile 328-351), oamenii deveniți mai numeroși se revoltă Împotriva legii muncii, refuză să mai lucreze, strigă și vociferează Împotriva lui Enlilxe "Enlil" (rândurile 352-359). Zeii răspund la revolta oamenilor pedepsindu-i cu o epidemie cumplită care Îi decimează și Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o epidemie cumplită care Îi decimează și Îi readuce la ascultare (rândurile 360-415). Dar revolta se repetă de Încă două ori, după ce oamenii au redevenit numeroși: zeii intervin din nou cu pedepse (secetă și foamete) care duc din nou la supunerea omului (tab. II, I-VI). c) Potopul 1) Motivație și izvoare - Iată Însă că omul se revoltă pentru a patra oară. Acest lucru Îi face pe zei, mai ales pe Enlilxe "Enlil", să distrugă pentru totdeauna umanitatea rebelă, recurgând la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jugul lui Israel în timpul fiului lui Omri, că și-a recucerit teritoriul și chiar s-a înstăpânit de o parte a teritoriului lui Israel. După aceea, a reconstruit cetățile cucerite și și-a consolidat domnia. Semnificative sunt numele lui Meșa, supunerea sa față de Israel și răzvrătirea. Când Meșa vorbește despre „fiul lui Omri”, trebuie probabil să înțelegem fiu, nu în sensul strict, ci mai degrabă de „descendent”. Astfel, „fiul lui Omri” ar fi Ioram (852-841 î.C.) și nu Ahab (875-853
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Asiria. În plus, Biblia spune că Hazael a reușit să cucerească toate teritoriile din Transiordania ce aparțineau regatului Israel (2Rg 10,32-33). Nu există, prin urmare, dubii asupra ostilității dintre Israel și Damasc în acest timp. Biblia nu menționează deloc supunerea lui Iehu față de Asiria și nici tributul plătit lui Salmanasar al III-lea. Cum se explică acest lucru? Ca și în alte cazuri, trebuie să ne întrebăm care este intenția textului și „genul său literar”. Relatarea din 2Rg 9-10, care
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Ezechia ia inițiativa). Prima oară, mesagerii regelui se adresează cu glas tare întregii populații, în special oficialilor de la curte (18,17-18). A doua oară, regele primește o scrisoare (19,14). Cele două mesaje sunt aproape identice: regele Asiriei invită la supunere și amenință că atacă dacă regele nu-i acceptă condițiile sale. Răspunsul lui Ezechia este foarte asemănător în ambele cazuri: se duce la templu (19,1 și 19,14). În al doilea caz, se roagă cerând ajutorul lui Dumnezeu (19
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cele două texte care nu creează mari dificultăți. Diferența cea mai evidentă, totuși, se găsește la începutul relatării lui Isaia: în Isaia nu se găsește nici un paralelism la povestirea din 2Rg 18,14-16. Cartea lui Isaia nu vorbește, așadar, de supunerea lui Ezechia și de tributul plătit lui Senaherib pentru a-l îndepărta de cetate. În mod vădit, povestirea din Is 36-39 „înlătură” o dificultate majoră a textului din 2Rg care juxtapune fără explicații două povestiri ale eliberării Ierusalimului: prima oară
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
campaniei lui Senaherib pentru a aduce pacea în provinciile vestice ale imperiului său. Scribul alege o ordine mai mult logică decât cronologică pentru că organizează tematic conținutul. Putem individualiza trei teme principale: a) campania împotriva cetății Sidon (Fenicia) și consecințele sale: supunerea altor cetăți, tributul unor regi care se supun spontan, înfrângerea regelui Ascalonului care a încercat să reziste; b) campania împotriva cetăților filistene de-a lungul coastei (în regiunea Iaffa) care aparțineau regelui Ascalonului. Complotul cetății filistene a Ecronului cu ajutorul Egiptului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
orice instituire de hotare este o preluare în proiect. Proiectul este expresia plasticității hotarului care ne definește succesiv înlăuntrul destinului nostru de ființe conștiente finite. Esența preluării în proiect este puterea. Puterea ca preluare în proiect începe de la eul propriu. Supunerea eului la proiectul propriu este prima formă a puterii. Mă preiau în proiect, mă supun hotărârii mele, îmi dau hotare, mă hotărăsc și sunt la nivelul liberei mele instituiri. Dar cine sunt „eu“, acela pe care îl preiau în proiect
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hotare, am acum nevoie de hotarele „celuilalt“; „celălalt“ este implicat în autodefinirea mea și, ca atare, el este preluat în proiectul meu, în libertatea hotărârii mele. Celălalt, cu libertatea lui sau cu năzuința lui de libertate, și atunci cu acceptarea supunerii lui, se definește, la rândul lui, în cadrul proiectului meu, își primește hotare prin preluarea lui în hotarele acestui proiect. Celălalt recunoaște autoritatea hotărârii mele, se lasă în chip liber preluat și hotărât de ea și își primește sau își sporește
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui, în cadrul proiectului meu, își primește hotare prin preluarea lui în hotarele acestui proiect. Celălalt recunoaște autoritatea hotărârii mele, se lasă în chip liber preluat și hotărât de ea și își primește sau își sporește astfel libertatea prin această prealabilă supunere. Vastitatea proiectului și a preluării în proiect poate să meargă de la un „altul“ simplu până la „mulți“ și până la omenirea toată. Ea poate să exprime fie îmbrățișarea tandră și convingătoare a unei puteri reale, fie un delir al puterii, o putere
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ctitorirea nu este opera eului orgolios, ci, dimpotrivă, ea este livrare obiectivată, proiecție a preluării celuilalt în spațiul libertății proprii. La rândul său, cel ce primește să fie preluat în vederea propriei lui eliberări știe că numai în felul acesta, prin supunerea lui, libertatea celui puternic este adeverită și se poate manifesta ca libertate. El se îndură de cel puternic prilejuindu-i, prin propria-i eliberare, dovada libertății lui. De aceea puterea este în esența ei o specie a relației; ea este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și dincolo de sine, are puterea de a-i conduce pe ceilalți până la punctul în care, la rândul lor, ei vor deveni liberi. Puterea este raportul de comandă-supunere care se instituie în sfera educării libertății. Ea reprezintă un scenariu inițiatic. Misterul supunerii, în jurul căruia gravitează puterea, nu se poate naște decât în virtutea recunoașterii că altcineva te poate conduce și spori pe drumul dobândirii libertății. Supunerea este prima formă a libertății, pentru că ea se naște din însăși recunoașterea premiselor ei. Libertatea care își
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este raportul de comandă-supunere care se instituie în sfera educării libertății. Ea reprezintă un scenariu inițiatic. Misterul supunerii, în jurul căruia gravitează puterea, nu se poate naște decât în virtutea recunoașterii că altcineva te poate conduce și spori pe drumul dobândirii libertății. Supunerea este prima formă a libertății, pentru că ea se naște din însăși recunoașterea premiselor ei. Libertatea care își ignoră posibilitatea propriului început - ca supunere - se anulează din capul locului ca libertate. Pentru a sfârși ca emancipare, orice libertate trebuie să înceapă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se poate naște decât în virtutea recunoașterii că altcineva te poate conduce și spori pe drumul dobândirii libertății. Supunerea este prima formă a libertății, pentru că ea se naște din însăși recunoașterea premiselor ei. Libertatea care își ignoră posibilitatea propriului început - ca supunere - se anulează din capul locului ca libertate. Pentru a sfârși ca emancipare, orice libertate trebuie să înceapă ca supunere. Cel ce se supune ca încă-neliber se așază sub autoritatea celui liber și-i recunoaște acestuia puterea tocmai ca libertate dobândită
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prima formă a libertății, pentru că ea se naște din însăși recunoașterea premiselor ei. Libertatea care își ignoră posibilitatea propriului început - ca supunere - se anulează din capul locului ca libertate. Pentru a sfârși ca emancipare, orice libertate trebuie să înceapă ca supunere. Cel ce se supune ca încă-neliber se așază sub autoritatea celui liber și-i recunoaște acestuia puterea tocmai ca libertate dobândită. Autoritatea puterii este autoritatea celui liber față de cel ce urmează să devină liber. Extensia puterii este deci o extensie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
astfel drept cel ce dorește mai crâncen libertatea. Cel mai supus va fi și cel mai grabnic eliberat, pentru că, recunoscând cel mai mult autoritatea, el va fi cel mai mult sporit în libertatea lui. El este cel mai liber în supunerea sa, pentru că vede cel mai adânc în ea condiția deplină a eliberării sale. Dar dacă orice putere este putere în vederea eliberării înseamnă că prin însăși esența ei puterea se îndreaptă pas cu pas spre propria ei anulare. Ca „instanță sporitoare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pierdută în esența ei. În perpetuarea puterii, mecanismul acesteia se blochează. Agentul puterii nu mai este liber pentru proiect, căci însăși perpetuarea puterii a devenit singurul proiect. Libertatea lui a devenit libertatea negativă a preluării celuilalt în proiectul perpetuării puterii. Supunerea celuilalt nu mai este în acest caz o premisă a eliberării, ci participare neliberă la perpetuarea supunerii. Blocarea mecanismului puterii se manifestă ca perpetuare a raportului comandă- supunere de dragul raportului însuși. Întrucât posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca parcurgere
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]