6,840 matches
-
vrem să mâncăm din asta, căci asta e bună! (Ioan Slavici, Florița din codru) Raporturi sintactice Precizați raporturile sintactice reperabile în textele de mai jos și mărcile acestor raporturi: (a) "Mulțumesc lui Dumnezeu că ajunsei să mai văz om de pe tărâmul nostru. Cum ai ajuns aice, frate, îl întrebă ea; aici este moșia a trei frați zmei, care ne-a răpit de la părinții noștri, și suntem trei surori și fete de împărat de pe tărâmul de unde ești tu. Atunci el povesti în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
că ajunsei să mai văz om de pe tărâmul nostru. Cum ai ajuns aice, frate, îl întrebă ea; aici este moșia a trei frați zmei, care ne-a răpit de la părinții noștri, și suntem trei surori și fete de împărat de pe tărâmul de unde ești tu. Atunci el povesti în scurt toată istoria cu merele, cum a rănit pe hoț și cum a venit după dâra sângelui până la groapa pe unde s-a lăsat în jos la ea. și o întrebă ce fel
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
unde noaptea tăinuiește libertatea, singurătatea omului, altar de rugă și pridvor al cerului. Binecuvântând anii de recluziune, V. se simte înălțat în eternitatea clipei, trăiește esențial și semnificativ, deși damnat la uitare. Cu volumul Călătorie de taină scriitorul recuperează alt tărâm care îi fusese interzis de timpul istoric: iubirea. Putere consolatoare într-un destin rău, ca un „vis târziu de toamnă”, dragostea se ivește ca „să-i înflorească amurgul” și să-i ofere „ceasuri de lumină”. Drama Liga oamenilor cinstiți (1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
pe care a trăit-o printre marile mizerii și oroarea dictaturilor, fluctuația oamenilor între secularism și «revenirea lui Dumnezeu», în sfârșit, orbecăiala «războiului nesfârșit» în care lumea s-a angajat, nu ar fi trebuit, oare, să ne conducă pe alte tărâmuri, să ne indice alte orizonturi, mai surprinzătoare ori mai radicale? Fiecare are ideile sale. Nouă ne revine datoria de a primi cu responsabilitate și respect această recomandare a papei Francisc. Nimeni nu încearcă aici să ne inducă în eroare, nici
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nu formează o Biserică paralelă, ci sunt cu adevărat în Biserică, deși sunt prezenți în ea și în sânul istoriei «în mod profetic». În multe privințe sunt bărbați și femei ai «pământului de mijloc», de hotar. Deci, sunt locuitorii acelui tărâm brăzdat de nostalgia a ceea ce lasă în urmă, de imboldurile față de ceea ce este de dorit și de nesfârșite deplasări dintr-un spațiu în altul, căci în orice loc ne simțim ca acasă și oriunde ne simțim înstrăinați. Haideți să clarificăm
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
firav». A considera samariteana drept o icoană a vieții consacrate înseamnă să ne debarasăm de voalul impecabilității sau al unei purități necontaminate - mai de degrabă vestală decât de discipol - pentru a afla în votul castității, precum și în darul fecioriei, un tărâm în care nu suntem scutiți de truda vieții, care nu înseamnă altceva decât truda de a iubi și de a ne lăsa să fim iubiți. Riscul este acela de a ne obișnui atât de mult cu marele adevăruri și atât
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
subtile, însă nu mai puțin periculoase. NU SE MERITĂ! Domnul Isus le recomandă ucenicilor săi, speriați de exigențele supunerii (cf. Mt 19), planul original al lui Dumnezeu pentru umanitate, care nu este altul decât acela de a lăsa în urmă tărâmul vital care ne-a dat viață. Este vorba, așadar, de relația cu proprii părinți, la care trebuie să renunțăm pentru a pune bazele unei noi alianțe, cu o persoană diferită și, de obicei, la mare distanță de propriul clan, pentru
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
urmăm calea naturală a plinătății umane, care constă în intima deschidere spre fertilitate, trebuie să ne asumăm neajunsul de a fi persoane «tăiate». Provocarea pe care trebuie să o înfruntăm este aceea de a reuși să transformăm acest gol în tărâmul privilegiat al unei iubiri absolut gratuite, cu totul dăruită în trecut, în prezent și în viitor. Nu de puține ori, însă, renunțăm la sexualitate fără a renunța la «căsătorie», în sensul tradițional al termenului, adică la dorința de a avea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
precum imaginația. De aceea, scenariul ca instrument metodologic nu este decât un efort sistematic de a genera contexte plauzibile, prin analiză și imaginație, În care dezvoltările posibile pot fi testate sau, cel puțin evaluate și discutate. Scenariile se referă la tărâmul posibilului: așadar, aparțin ontologiei lumilor posibile, psihologiei și epistemologiei contrafactuale și gândirii experimentale. Scenariile pun În evidență diferite aspecte ale „istoriei viitoare” și o pot face În diverse forme. Dar indiferent de tipul de scenariu, există câteva funcții generale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Somn de voevod, București, 1980; Planete de melancolie, Cluj-Napoca, 1986; Poeme-nserate, București, 1990; Poezii de mai demult, Cluj-Napoca, 1994; Partea mea de dragoste, Cluj-Napoca, 1996; Ora singurătății, Cluj-Napoca, 1998; Efulgurații (Pagini de jurnal. 1967-1990), Cluj-Napoca, 2002; Efulgurații [versuri], Cluj-Napoca, 2002; Tărâmul de rouă, București, 2002. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii sub stele”, TR, 1969, 37; Teodor Tihan, „Elegii sub stele”, ST, 1969, 9; Geo Bogza, Paznic de far, București, 1974, 534-536; Zaharia Sângeorzan, „Planete de melancolie”, CRC, 1986, 34; Ion Cristofor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
se mișcă cu mare vînzoleală spre cuibul neînfricaților geți care brăzdau nemărginirea ținutu- rilor ca balaurii curcubeului pe cer. Auzind zarva iscată de perși, olăcarii geți care pîndeau(pentru că ei încă nu erau învățați să monitorizeze borta curului) tulburarea liniștii tărîmurilor lui Sîntu au dat fuga la Sarmisetuza pentru sfat și grabnică chemare la datorie. Purificîndu-și trupul și sufletul cu apa sfîntă a Istrului, cetele de năluci s-au îmbulzit în lumina soarelui să-i întrebe pe nepoftiți ce doresc de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cenușa din vatră sau firimitura din barbă. Tradiția greacă spune că acești pelasgi au venit cu numeroasele lor turme de oi din ținutul hiperboreenilor care este situat undeva la nordul Dunăre. Dar țîvlitorii de istorii ne îndeamnă să căutăm aceste tărîmuri prin Laponia sau Siberia! Spre vremurile noastre au fost istorici străini cu mințile mai limpezi decît mentorii latinității și i-au căutat pe pelasgi la ei acasă unde i-a lăsat timpul și necazu- rile iar unii au reușit să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cap are o scufie/ și scufia-i de scumpie/ și dedesupt de scufie/ este-o piatră despicată/ de se vede lumea toată”, sau o altă variantă ,,...o piatră nestemată/ de pe fruntea-i încoronată.” Tot limba veche ne luminează în acest tărîm al întunericului fiindcă mai păstrăm expresia ,,cu stea în frunte”, vorbă populară românească care are sensul de cel mai înțelept. Pentru a ne lumina pe deplin în acestă întunecime drăcească, mai vin cu o povestioară care te topește la suflet
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Historia Alexandri Magni Macedonis lX, 2 despre unele triburi din Asia ce s-au alăturat armatei lui Alexandru Macedon care pornise la distrugerea imperiului persan: ,,Dahae Sogdianique inter nos militant”. Ca să fiu un bun cercetaș trebuie să merg și pe tărîmul Torei și al Talmudului cunoscute la noi sub numele de Sfînta scriptură sau Sfinta făcătură cum se dovedește dacă o iei la drămăluit, pîrloagă înțelenită și înțepenită în minciuni veninoase și hoții sacrosante. În Geneza 10,2 găsim pe fiii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
o lasă acolo până a treia zi când, alertați de dangătele clopotului stârnite de captivă, o hrănesc și o adapă cu alcool tare, îmbătând-o. Cele mai poetice istorisiri ale lui V. se cantonează într-o lume a eresurilor, cu tărâmuri de basm chiar. O țărancă bolnavă de cancer crede că a intrat în ea un șarpe (Șarpele Aliodor). Urcând în munți spre a încerca să filmeze fabuloșii cocoși în sezonul împerecherii, un cineast întâlnește un flăcău care le imită glasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
stabili „o unitate de vederi în privința rezistenței și a luptei împotriva opresorului”. Își propune misiunea de a mobiliza opinia publică din Transilvania împotriva hotărârilor nedrepte ale Dictatului de la Viena, urmărind să devină cea mai importantă armă de luptă pe acest tărâm, prin promovarea spiritualității transilvănene și ralierea tuturor forțelor intelectuale de marcă, provenind de la Blaj, Sibiu, Cluj, Oradea, Brașov ș.a., într-un bloc unitar de conștiință națională creatoare. Rubrică, de bună calitate, „Tribuna culturală”, valorează cât o întreagă revista. Alături de aceasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
face referire atât la stilul, cât și la materialele și tehnicile de construcție. Subcapitolul legat de economie analizează ocupațiile de bază ale localnicilor, fiind ilustrat de date numerice grăitoare. În final, paragrafele legate de cultură, obiceiuri, tradiții readuc discuția pe tărâmul socioculturalului și al identității și umanizează portretul celor două localități. Capitolul mai conține și o detaliere a metodologiei utilizate, precum și o încercare de încadrare a celor două sate în tipologiile ruralului vehiculate în literatura de specialitate. Abordarea în acest capitol
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
țară, încep tot mai mult să-și dorească aceleași lucruri în materie de consum cultural sau consum de bunuri. Această circulație a bunurilor culturale duce la o permanentă reconfigurare a stilului de viață. Se evidențiază faptul că influența globalizării pe tărâmul culturii se materializează în uniformizarea și standardizarea bunurilor și modelelor culturale, proces cunoscut sub numele de Coca-colonizare sau McDonaldizare. Globalizarea accentuează de asemenea valorile multiculturalismului, pe care le experimentăm peste tot, în vestimentație, în modul de petrecere a timpului liber
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
importantă, clasică într un fel, este a literaturii de sertar. Scrisă în secret, în anii dictaturii și dezvăluită editorial după 1989. Cazul lui I.D. Sîrbu este, deocamdată, cel mai reprezentativ. Ne-am ocupat de două astfel de texte: Costin Merișca, Tărâmul Gheenei (1993) și Ioan Victor Pica, Libertatea are chipul lui Dumnezeu (1993) 11. Evident, ne aflăm în fața unei specii mult mai largi, exemplare în felul său, care se îmbogățește. Ea va spori cu certitudine și în viitor. Texte de genul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
eclipsată în Evul Mediu, când sub influența Inchiziției, depresia și alte boli mintale erau suspectate de posedare a trupului de către demoni, iar tratamentul bolilor psihice respectă mai degrabă un ritual de exorcizare decât o cură medicamentoasă. De asemenea, rămânând pe tărâmul de dinainte de era noastră, Saul, personaj al Vechiului Testament, ne este prezentat ca prezentând episoade depresive severe. Kraepelin (1922)117 sintetizează datele de până la el și elaborează noțiunea de psihoză maniaco-depresivă, prezentând totodată câteva criterii după care poate fi recunoscută
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
A., Pretexte pentru o dramaturgie românească (1936). Dramaturgul este îndrumat spre modelul clasic, care e bine să-și tragă sevele din substanța legendelor, a credințelor populare; un alt izvor ar fi ortodoxia. În Limitele artei (1939), A. se aventurează pe tărâmul esteticii idealiste. E un pact febril cu iraționalismul, de unde și limbajul abscons. Dacă arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
numele provinciei: Junimea Moldovei de Nord sau Moldova de Sus. Dintr-o altă perspectivă, întreaga Moldovă apare ca periferie prin raportare la capitala țării, cu centru cultural regional de referință la Iași. De aceea, nordul Moldovei cu aura sa de tărâm încremenit în liniște se prezintă mai degrabă ca o "provincie în provincie", o (semi) regiune unitară cu un localism cultural ce merită totuși explorat. De fapt, ceea ce s-a publicat despre această zonă vizează în principal localul, și nu regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
universal. Limitarea este însă una conștient asumată, atâta timp cât intenția a fost aceea de a reconstitui localul. Pe parcursul lucrării ne vom intersecta însă cu numele de rezonanță, insistând nu asupra creației lor, ci asupra eventualelor legături ale acestora cu provincia de pe tărâmul căreia s-au lansat spre calea afirmării. Bunurile culturale au constituit astfel o bună pistă de identificare a intelectualilor, dacă pornim de la premisa că scrisul reprezintă principalul instrument de impact în relația cărturarului cu societatea. Studiul prosopografic a evidențiat producătorii
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mișcările culturale locale. Cialîc identifică în astfel de grupări atât surse de creație, cât și forțe mobilizatoare pentru culturalizarea maselor, în timp ce presa locală este deocamdată "singurul fapt real de cultură al provinciei românești". Și Eliade percepe provincia ca pe un "tărâm virgin" ce merită explorat de către scriitorii și gazetarii locului ce ar oferi astfel adevărate lecții de "realism al peisagiului natal". În aceeași manieră se exprimă Mircea Streinul care, pornind de la exemplul grupării Iconar, consideră că grupările culturale locale sunt scene
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
constată sau deplâng la unison atmosfera de încremenire, liniștea fiind cuvântul de ordine ce însoțește orice trimitere la provincia nordică. Totuși, nu putem ignora faptul că ritmul acestei vieți în surdină a favorizat formarea unor intelectuali de valoare, a constituit tărâm de inspirație și cadru benefic creației pentru cei care, precum Eugen Lovinescu, reveneau adesea pe plaiurile natale din Bucureștiul îmbâcsit de forfotă. Paradoxul proporționalității inverse dintre liniștea provincială și efervescența culturală a fost conștientizat de observatori ai provinciei ce au
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]