11,058 matches
-
În care s’au născut. Ca urmare, În zonele relativ poluate sunt disponibili doar mușchii, altă etapă evolutivă cu care natura a mai Îndeplinit cândva opera de cucerire a uscatului. Oare niciodată n’ați văzut, Într’un loc umbros și umed, un pietroi acoperit de mușchi? Aceștia, nefiind asimilabili cu o biocenoză, ci doar cu segmentul ei autotrof, permit adaptarea la modificarea mediului prin simpla Înlocuire a unei specii de mușchi cu o alta. Dacă, pentru a da un exemplu concret
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
segmentul ei autotrof, permit adaptarea la modificarea mediului prin simpla Înlocuire a unei specii de mușchi cu o alta. Dacă, pentru a da un exemplu concret, ne uităm la soclul de piatră al gardului parcului Copou sau chiar la asfaltul umed, vom vedea acele pete pufoase și verzi, mușchii care Încearcă să acapareze aceste corpuri străine. Vom vedea și primordiile de sol pe care ei le formează prin acumularea prafului și descompunerea părților lor vechi. Cândva, dacă mușchii vor fi lăsați
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rău că acea cabană nu a fost reconstruită, ar fi fost de un real folos pentru turiștii pe care îi prindea vremea rea pe munte. Închei aici paranteza și reiau urcușul pe muchia Tărâța, ajungând după platoul cu plante mereu umede și exotice, la „altar”, un punct de belvedere superb, de unde se vede foarte bine tot orașul Victoria ca și o bună parte din satele existente pe o rază de vreo 20 de km, ca și râul Olt ce șerpuiește prin
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
mai puternice, mai productive și mai rezistente. Ca urmare acestea au expandat spre nord, au invadat treptat America, au suprimat speciile autohtone și au devenit plaga „albinelor ucigașe”, care și ea a scăpat de sub control. În Florida cu clima ei umedă, caldă, tropicală, oamenii au adus „animale exotice” pentru plăcerea bogaților iubitori de animale rare, animale care adesea au scăpat din terarii sau au fost alungate în natură de proprietari lor, pentru care aceste animale deveniseră incomode. În prezent, Florida e
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Un drum istovitor pentru vârsta aia. O expediție în toată regula. Am plecat după foarfecă și, surprinzător, am găsit-o în marea aceea de obiecte din magazie. Fierăstraie, ciocane, un burghiu, cuie, rașpel. Astea erau acolo. Și rumeguș. Un rumeguș umed presărat pretutindeni. Spun că am găsit surprinzător ceea ce căutam, pentru că niciodată nu am avut spirit de observație. Un fel de buimăceală, de amețeală. Și azi, mă plimb prin casă de capiu căutând o cârpă sau un pix pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
primă narativă. Dacă stau să mă gândesc bine, io de la el am învățat să scriu, pentru că, așa cum îi spune și numele, Nae Stabiliment e o instituție. Se manifesta în bucătăria bunică-mii din Bușteni, o bucătărie igrasioasă, joasă, cu pereți umezi, cojiți, și o chiuvetă care țârcâia încontinuu. Se spârcâia. Un zgomot intermitent, supărător. O bucătărie importantă, pentru că aici își bea cafeaua cam toată strada pe care locuia bunică-mea. Din când în când, trecea cineva și lăsa un pic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ar putea ca toată curtea asa să fi existat doar în imaginația mea. Nu-mi e foarte clar. De fapt, hai să vă și spun ce s-a mai întâmplat atunci. Știu că mă jucam într-o grămadă de nisip umed, asta probabil fiindcă era adus de pe gârlă. Când povestesc, simt nisipul cum se prelinge printre degete. Prundiș cu ceva bolovani rămași, scăpați prin sită. Alături era cineva de aceeași vârstă cu mine, băiat, fată, oricum atunci nu contează suntem toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se afle prin preajmă și vă faceți de lucru împreună. Cu cât crești, selectezi cu mai mare grijă „tovarășii de drum“. Până la cinci-șase ani, toți suntem la fel. Apoi intervine ceva care ne separă. Prudență, neîncredere. Ne jucam în nisipul umed, așezat pe o folie murdară de ciment, și deodată ființa de lângă mine a adunat în căușul palmelor o grămăjoară de nisip și mi l-a aruncat în ochi. Fără motiv, așa, absolut aiurea. Inexplicabil. Țin minte buzele strânse cu dușmănie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Fusese o femeie foarte frumoasă, curtată mult în anii tinereții, acceptase cu ușurință mariajul aranjat între familii și dobândise alături de bunicul Radu, acea bunăstare și mulțumire conjugală. Mi-o aduc aminte în ipostaze diferite, dar de fiecare dată avea ochii umezi, o culoare siderie, un amestec bleu-verte și aceeași umezeală constantă. Nu-și putea ascunde niciodată lacrimile, suferise mult prin pierderea unchiului la numai 17 ani, fratele cel mai mare al mamei și oricât s-au străduit bunicul și ceilalți copii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
trebuia să-și pună În practică triumful ei peste acele rude iabrașe care nu o luaseră În seara aceea la teatru. Dar, orbecăind amândoi prin câte ganguri și pe scări cu trepte și rampe alunecoase de atâta jeg vechi și umed, descoperirăm, În sfârșit, adăpostul precar al tuturor ideilor venale de pe stradă. Acolo, În odaia aceea cu mirosuri inexprimabile, aveam să ascult povestea adevărată a acestei fete, care ajunse mai târziu familiară prin cercul nostru de la Ideea Europeană și prietenă, până
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și am creat un strat de câțiva centimetri, În care se pot Înfige mult mai bine lumânările decât În găurile din tavă, care și așa se Înfundau continuu. Acum, lumânarea va arde până va da de nisip, care, fiind și umed, o va stinge instantaneu. 25 decembrie 2012 Nașterea Mântuitorului! Deși aseară reușisem să prind o oră de somn, n-am putut să mă bucur de splendoarea slujbei de Crăciun, deoarece a trebuit să stau mai mult În ghețăria de la pangar
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cub. Coboară spre centru, se oprește la vitrinele magazinelor, privește atent, cu interes, parcă l-ar preocupa noile modele de haine ori de pantofi, apoi obligatoriu poposește la cofetărie, se așază într-un colț, discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
său de profunzime (ceea ce-și dorise dintotdeauna), scria ca și cum cineva suprauman i-ar fi dictat. Practic, fratele meu Vlad era un ins fericit, un ins care-și trăia visul. Uitase, ștersese din creierul său (așa cum ai șterge, cu buretele umed, de pe tabla neagră o propoziție greșită, care nu-ți convine) episodul sinistru cu arestarea lui, cu chinurile fizice la care fusese supus acolo, cu declarația incriminantă despre mama, cu angajamentul semnat. Astfel funcționa fratele meu Vlad: ștergea, uita, lepăda peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
icoană în casa părinților, casa copilăriei patriotului român. Grupul nostru, plecat în acea seară către Taxobeni, a avut de trăit momente deosebite. Am ajuns la vama Sculeni pe la orele 19 și se făcuse întuneric, era o seară cu ceață și umedă. La vama Sculeni din dreapta Prutului a trebuit să plătim 300.000 lei taxă, pentru câteva alimente luate din niște pensii mici ca ale noastre, pentru a le oferi unei mame de erou în suferință. A trebuit să plătim taxă și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fericit că are cine să-ți aducă la timp o bucată de pâine și o haină călduroasă care să te apere de gerul iernei nemiloase! Gândește-te însă că sunt atâția de seama ta ai căror părinți zac sub țărâna umedă de lacrimi a cimitirului și care nu deseori au și ei în mână o bucățică de pâne veche și uscată, pe care tu, poate, ai disprețuit-o! Dumnezeu e atât de bun cu tine! Slujește-i, așadar, numai lui. Roagă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îmi găsește scrisoarea pe care trebuia s-o duc la ÎPS Dr. Ioan Bălan, episcopul Lugojului. Mă ia ca spion, mă duce la subsol în celula nr. 1. Acolo mai era o persoană: șoferul lui Maniu. Celula era mică și umedă. Nu puteai să te așezi decât unul pe prici (pat de scândură). Când ne așezam unul pe pat, celălalt trebuia să stea aplecat în picioare. Așa am făcut cu schimbul opt săptămâni. Mâncarea era o dată pe zi, la amiază. O
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dispărut. M-am gândit și la zilele când formele obiectelor din jur devin un supliciu pentru mine: mă așez la masa din stradă a unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei zile, comand o înghețată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înghețată, și-mi trece prin cap că forma ei sferică va fi, desigur, în ton cu ziua. Când chelnerița sosește cu înghețata, iată că și cupa în care mi-o aduce e rotundă, la fel și paharul cu apă, rotocoalele umede pe care le lasă pe masă. Unghiile îmi sunt rotunde. și, până la urmă, chiar și monedele cu care plătesc consumația. Astfel de aglomerări s-au produs și cu femei gravide, cu bastoane sau cu indivizi cărora le lipsea un deget
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
însă cu mare băgare de seamă ca nu cumva să-mi atingă ochii și gura. Ce spunea mama era întrucâtva mai complicat: „Podeaua n-ai șters-o așa cum ți-am spus, mai întâi cu o cârpă udă, apoi cu una umedă, apoi cu una uscată. E plină de dungi, n-ai șters-o decât cu cârpa umedă, ai fost șleampătă, ai vrut să scapi mai iute de treabă. Chiar crezi că nu se vede, nu te gândești nici un pic la Cheia
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spunea mama era întrucâtva mai complicat: „Podeaua n-ai șters-o așa cum ți-am spus, mai întâi cu o cârpă udă, apoi cu una umedă, apoi cu una uscată. E plină de dungi, n-ai șters-o decât cu cârpa umedă, ai fost șleampătă, ai vrut să scapi mai iute de treabă. Chiar crezi că nu se vede, nu te gândești nici un pic la Cheia cerului?“. Bineînțeles că mă gândeam la ea, și cu deosebire atunci când făceam treabă de mântuială. Dar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și de care or mai fi fost, stăteau acolo răbdând cu încăpățânare și îndârjire condițiile deosebit de riscante ala unei călătorii pentru care nimeni nu i-ar fi putut invidia. Aburii locomotivei își manifestau "iubirea" față de temerarii călători printr-o îmbrățișare umedă, care până la contactul cu obrazul și corpul lor devenea rece ca jetul unui duș. Apoi, fochistul, jăruind în vatra locomotivei combustibilul solid sub formă de cărbune, expedia în exterior prin coșul satanei valuri-valuri de fum negru, înțepător, înecăcios și otrăvitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
avea motive să se opună mutării, fiind conștientă de ceea ce o aștepta acasă. Profitând de absența noastră, șobolanii au făcut dezastru. Începând de la baza pereților și până în mijlocul cămăruței, numai găuri peste tot. Erau niște mușuroaie mari cu pământ reavăn, umed, de parcă un batalion de cârtițe ar fi umblat flămânde în căutarea meniului favorit. În acest război pe viață și pe moarte am fost înfrânți de niște ființe mai bine organizate, mai numeroase și mai puternice decât noi. Ne-am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apuce să doarmă totuși puțin domnii ofițeri. Ieșim îmbrăcați în grabă și nespălați pe betonul din curtea unității. Suntem obligați să întindem inventarul nostru mizer pe foi de cort și să așteptăm vizita comandantului de unitate. Plouă mărunt, este frig, umed, curtea unității seamănă cu un talcioc din piața Obor. Comandantul tocmai chestionează un răcan de ce nu are "necesarul" de ață de cusut în rucsac, pentru că în timp de război, dacă ni se rup nasturii de la cămașă, trebuie să fim pregătiți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
constă în a vinde cât mai bine celorlalți ceea ce de fapt NU cunoști. Impostura și frauda constituie negustoria vieții de zi cu zi, piatra de încercare dincolo de care nu se mai găsește nimic". Aproape mistic. 29 noiembrie 2000 Toamnă rece, umedă, friguroasă, pâclă (ce cuvânt frumos, și ce bine mă simt să-l scriu iarăși), așa cum doar la Geneva poți găsi, într-un oraș prizonier între doi munți și un lac. Dialoghez îndelung în stația de tramvai cu două "marginale" care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de firmă ce-i pun în evidență posteriorul seducător, întreabă pe jumătate dezamăgită, pe jumătate panicată: dar nu mai aveți nimic de secol XVII sau XVIII, artă franceză, nimic? Întrebare la care bătrânul preot catolic cu ochi lăcrămoși și nasul umed, ghid prin pântecele catedralei, răspunde: Nu mai avem nimic, pivnițele sunt goale. Totul a fost cumpărat de americani în anii 80". Apoi o chestionează pe tânăra "galeristă" dacă nu o interesează chiar nimic din lucrurile adunate acolo, măcar niște cărți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]