6,679 matches
-
Eva!). Căci Toamna în labirintul de semne lingvistice în mijlocul căruia singur își așază Minotaurul "ca subtext al labirintului unui text, al limbajului structurat în perspectiva unei ordini creatoare de haos, (care) este simbolul distructiv al morții, golul care te așteaptă, urlă mereu și se umple de un nou (non)sens imposibil de găsit în afara lui însuși" lucidul homo artifex are nevoie de un fir roșu, al certitudinii salvatoare. În tradiția marii poezii erotice moderne, dragostea rămâne, alături de creația în sine, singurul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai întâi plânge iarba încet/ se presimte o vagă ninsoare/ nimeni nu țipă/ nici măcar nu tresare/ apoi vine o liniște grea/ ca o noapte bătrână și rece/ peste care se zbate cerul/ proaspăt ucis// și deodată o spaimă nebună/ cade urlând în pământ dinspre lună/ vin ei/ lumină neagră/ trec prin acoperiș prin pereți/ macină piatra o limpezesc o prefac/ apa rădăcinii unui copac/ trec prin lumină o macină o desfac/ soarele frunzelor unui copac// vin ei de demult de aiurea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu numai artistic: Nu țin minte să fi văzut/ în țara bursucilor herghelii/ poate caii lor mai demult/ s-au ascuns sub temelii// o doar bursucii știu să vâneze/ știu să alerge să rupă/ știu chiar să clănțăne și să urle/ după ce te-au zărit doar după// cel mai greu și mai greu de vânat/ e un vechi și ciudat animal/ foarte greu de găsit și apoi/ cum să faci să-l dai jos de pe cal/ aici însă totul se poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tracasat, histrionic și iconoclast al orgolioaselor Scrieri alese (Editura Pan, Iași, 1992), tahigrafiile de început, semnate cu cernelurile nevrozelor postmoderne de Ovidiu Nimigean, ne par rupte dintr-o uriașă suferință declanșată de pierderea încrederii în literatură: "ajuns la marginile literaturii urlu ca un câine/ ce adulmecă moartea". Și încă: "moartea mea este sfiala/ cu care spun nu/ este o policioară de cărți/ pe care le citesc și le scriu/ este mai nimic/ este mai nimic/ este mai nimic// este cea mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pare, așadar, a contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență și alienare. Echivalența călău-Poet, coborârea măștii și mărturisirea sensului sunt în fine transparente în jurnal de călău (mântuirea prin necredință): "Numai poezia s-a aplecat asupra-mi/ Când mâinile-mi urlau din răsputeri/ Orbite de sânge (...)/ Poezia/ Venită în viața mea o dată cu Iisusa// Poezia / Cea mai albă și mai tăcută/ Biserică din câte am intrat / mi-a țintuit închinarea". Într-adevăr, s-ar putea ca Valeriu Stancu să aibă dreptate: exceptând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
solitudine radicală, specifică secolului ce abia a trecut: "Dar nu există nimic care să ne poată salva de singurătate/ această cupolă injectă, șiroind în/ infern, îmbibată cu stârvuri și fum/ cupola sec. XX este lipit de suprafețele sale/ încep să urlu:/ creierul nu-mi folosește!/ picioarele nu-mi folosesc!/ pântecul nu-mi folosește!/ josnicia nu-mi folosește!/ mașina de tocat latră! //...// ieși sânge o dată prin această hârtie scârboasă și/ carnivoră; în șuvițe stranii prelins lasă pentru a/ doua zi (imprimat) capul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care a mai rămas-/ Amână cât poți acel ceas,/ acea oră-// Pe mine oricum mă devoră") sau teribilul Bocet al bărbatului urlându-și singurătatea, înmormântarea, doliul, visul-coșmar, spaima de uitare nu lipsesc, e adevărat, din volum. Prevalează însă frumusețea "de nepătruns" a femeii, "sfârșirea sălbatică" prelungită în imaginația ce refuză întotdeauna moartea imaginii. Chiar când scrie aparent ludic sau incantatoriu, uzând mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sa în cele din urmă: urmărind taina sfîntă a cununiei, în timpul procesiunii, cînd "doi tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să vedem triumfînd oficial Gîndirea raționalistă și Ideea scientistă, în conformitate cu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cuvîntului "munte" care este mai potrivit cu dimensiunile grandioase ale peisajului așa cum apar ele, începînd cu Rousseau și Chateaubriand. La fel se întîmplă și în versul 5, unde " Aici fluviul își toarce apele sale line" este în final înlocuit cu " Aici urlă fluviul cu apele sale învolburate". 3. M. Foucault, 1966; Cl. Abastado, 1977; G. Delfau, A. Roche, 1977; J. Dubois, 1978; A. Viala, 1985. 4. "Romanul este forma literară care reflectă cel mai bine această reorientare individualistă și novatoare. Formele literare
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
șeful tău să rămînă receptiv și va reduce șansele unei reacții defensive. Pentru a ilustra diferența pe care o poate induce modul în care abordezi problema, să examinăm exemplele următoare. Să presupunem ai un șef dintre cei care țipă și urlă. îți alegi un moment îîn care nu țipă și nu urlăț, intri în biroul lui și îi spui ce impact au acțiunile sale. Iată trei modalități diferite de a pune problema: Strategie proastă: „Ar fi bine să nu mai țipați
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
moment îîn care nu țipă și nu urlăț, intri în biroul lui și îi spui ce impact au acțiunile sale. Iată trei modalități diferite de a pune problema: Strategie proastă: „Ar fi bine să nu mai țipați, să nu mai urlați și să nu vă mai comportați așa ca ieri”. Aceasta este o abordare directă, oarecum agresivă, și va atrage o reacție negativă din partea șefului. O strategie mai bună: „Știu că aveți standarde foarte ridicate și vreți ca totul să meargă
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător! (Vasile Alecsandri, Viscolul) 1. Notează ideea principală a fragmentului. 2.Precizează două teme/ motive literare existente. 3.Selectează două imagini auditive prezente. 4.Scrie patru cuvinte din câmpul semantic al zgomotului. 5.Indică procedeul artistic
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
visul meu, din toate, cel frumos Și nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă. [...] Singuri, acum, în marea Ta poveste, Rămân cu Tine să mă mai măsor, Fără să vreau să ies biruitor. Vreau să Te pipăi și să urlu: Este!" (Tudor Arghezi, Psalm - Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere...) 1.Scrie sinonimele cuvintelor: (a) cere, biruitor. 2.Precizează modul de formare a cuvintelor: dârz și vânat. 3.Explică rolul propoziției exclamative din final. 4.Motivează utilizarea frecventă a
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
pe el". Dacă vede ursul că ea nu încearcă să fugă și nimeni nu mai încearcă s-o fure, nu mai astupă gaura. Oamenii au scos-o pe femeie și au dus-o acasă. Ursul a venit la casa ei urlând, iar ea plângea în casă după el. După uciderea ursului, a murit și copilul, iar la scurt timp și femeia " Dacă a fost ursită să trăiască cu dânsul! De nu-l împușcau, trăiau pân' la sfârșit." Tot din Datinele și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o evaluare corectă a problemelor reale sau Ia posibile compromisuri. Mai mult. generează certuri aprinse și-i face pe oameni să-și piardă respectul mutual ('încerc să-l conving cu argumente, dar el tot ce găsește de făcut este să urle. Nu cred că are ceva materie cenușie în cap!") și respectul față de ei înșiși ("De ce i-am spus asta? Acum chiar o să creadă că nu-mi pasă de ea Ce neghiob am fost!*1). Având în vedere că toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
înflorească, bogăția interioară care nu cere decât să fie exploatată și utilizată. Vijelie, uragan Vijelia acoperă simbolistica generală a furtunii. Ea exprimă, la rândul ei, furia divină. Expresia «a tuna și a fulgera» se aplică situațiilor în care cineva strigă, urlă, ridică vocea. Dezlănțuirea elementelor (ploaie, vânt) încarnează amenințările și tulburările exterioare ce răscolesc viața subiectului. Sunt alegoria adversității evenimentelor, dar și a conflictelor deschise și violente. Vânt Simbolistica vântului se nuanțează într-un sens: - activ și pozitiv, când creează mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
strigăt, aceste simbolizează chemarea în ajutor a unui membru al anturajului său. În orice caz, strigătul sparge legea tăcerii și simbolizează încetarea refulării, libera exprimare. Unele terapii folosesc de altfel funcția eliberatoare a strigătului și îi invită pe pacienți să urle, să exorcizeze cuvântul până atunci reprimat și reținut. Corn Cornul este simbolic asociat cu luna (vezi Cer). Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea, variabilitatea, ritmul sacru și universal. În vis, fie că apare sub forma cornului lunii sau a cornului de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sataniste, cloceau ei planul de stăpînire a lumii prin exterminarea Neamurilor și de le va obosi fibra luptătoare, atunci să le tragă goimilor o robie veșnică! În Europa feudală, sectarismul locativ al mozaicilor a fost botezat ghetou, iar acum ei urlă furioși că de fapt goimii i-au obligat să trăiască izolați de restul populației și asta este dovada istorică a celei mai sălbatice forme de antise- mitism ce îi caracterizează pe europeni! Mînca-v-ar moartea cu tot cu mimetismul vostru revelat și plin
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
importante căi comerciale erau am-plasate orașele elenistice ce aveau între zidurile lor mici ghetouri mozaice constru- ite de iudei pentru ca aceștia să nu se ,,spurce” din contactul direct cu cei netăiați împrejur și nu din răutatea și invidia goimilor cum urlă ei azi! Pretutindeni în Palestina era vorbită limba greacă, chiar și Iudeea care repre- zenta o enclavă a iudaismului unde predomina aramaica iar teocrația ivrită nu s-a împotrivit infiltrării culturii elenistice. Dar regiunea era otrăvită și de multă suspiciune
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care era împodobit cu panglici colorate de lînă și ornat cu ghirlande de flori. Următoarea zi, credincioșii îl plîngeau pe mort iar în ziua de 24 se făcea înmormîntarea lui Attis ca pentru orice muritor. preoții se flage- lau și urlau de jale. Dar pe 25 era marea sărbătoare ce semnifica renașterea naturii iar Attis se trezea din somnul morții și participa la bucuria colectivă. Sărbătoarea se termina pe 27 printr-o procesiune triumfală pe străzile Romei. Prelatul roman Dionisie Scitul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
timpul aminte că până și adulții, au nevoie de ghidare, conducere și limite impuse. Iar unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru echipa dumneavoastră este să fiți un șef exigent. Nu un șef care țipă, urlă și dă ordine. Nici un șef care își consideră angajații niște sclavi, cobai sau oameni de care se poate debarasa oricând. Cea mai bună descriere a unui șef exigent este „prietenos dar ferm”. Un lider puternic își conduce echipa către maxima
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
sau să își asume diverse responsabilități în companie dar nu ați avut succes, atunci s-ar putea să vă regăsiți în această greșeală fatală pe care o fac mulți manageri. Dacă ați spumegat, v-ați milogit, ați declamat și ați urlat dar nimic nu a mers, atunci sunteți vinovați de faptul că încercați să îndepărtați oamenii în loc să îi atrageți. S-ar putea să încercați să le ordonați să se implice, în loc să îi rugați să vă ajute. Dale dicta ordinele precum un
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
libertate oamenilor dumneavoastră și cu cât aveți nevoie de mai puține reguli și regulamente la locul de muncă, cu atât vă va fi mai bine. +++ Ideea 70. Promisiunea Americii: drepturi egale În prezent se pare că foarte mulți oameni țipă, urlă și cer drepturi egale. Vor să fie protejați. Vor ca cineva să pună pe toată lumea pe același teren de joc. Este important să recunoaștem că strămoșii noștri au venit în America cu o ideea importantă în minte: doreau dreptul egal
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
Kent sau Pall Mall/ și o sticlă de vodcă [...] / Am fost așezat pe un scaun înalt/ și întrebat dacă știu într-adevăr să joc./ Și am răspuns nu, pentru că într-adevăr nu știam jocul,/ deși jucasem cândva ceva asemănător./ [...] Am urlat toate astea tare, deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
rămână lor mai puțin ? Setea de avere, rezervată până la acest film chiaburilor și moșierilor, iată că îi roade și pe țăranii săraci, îngerii moralei de odi nioară. Moț rezolvă „magistral” problema, demonstrându-i lui Ardeleanu că are „nivel politic” : le urlă delenilor săi că până ieri n-aveau nimic și acum au, că le dă Partidul Comunist, așa că să tacă din gură și să nu fie lacomi. Chiaburul, „câine turbat” până la capăt în În sat la noi, Desfășurarea sau Mitrea Cocor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]