6,854 matches
-
cinema preferate, în pielea goală, înțelegi? Nu te mai chinui cu scenele alea în care o actriță superbă își dă furoul jos câteva secunde și pe urmă dispare din cadru: acum poți să te holbezi la ea cât vrei. O veșnicie, teoretic. Sau cel puțin până se uzează caseta. Priveam dincolo de el, spre fereastră, fără s-o văd. — Asta folosește cu siguranță la ceva, am spus. — Oricum, mă bucur că am stat de vorbă, spuse Graham. Întotdeauna te ajută să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îndoială că durata acestei vieți e numai o clipă; că starea de moarte e veșnică, oricare ar fi natura ei; și că astfel toate gândurile și acțiunile noastre trebuie să ia acele direcții deosebite pe care le cere starea acelei veșnicii, că e cu neputință să se facă un singur pas cu rost și judecată dacă drumul luat nu e potrivit după adevărul acelui punct care ar trebui să fie țelul nostru ultim. Lumina semaforului se schimbă. Pascal Ciortea trece strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că mai avem și-altă treabă. Atunci vă așteptăm la centru, mâine la prima oră, da? mai zice și Irina, că doar nu-i Angela șefa ei. Ce aere își dă! În sfârșit, nici aici n-or să stea o veșnicie, la mila lui Chiliman. Deja e trecut de două, la două jumătate o așteaptă boyfriendul la Nan Jing, mă rog, o să întârzie puțin, o să-l sune pe mobil din mașină. Și cele două coboară, coboară, coboară, se duc, au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aceasta, autorul reușește - mai mult ca altădată - performanța de a crea un personaj memorabil, 6 ilustrativ, cum am mai spus, pentru perioada istorică în care a trăit. Toader Toaibă s-a născut în spațiul în care s-a născut și Veșnicia. Adică la sat. Într-un sat din partea nordică a județului în care și autorul cărții a văzut pentru prima dată lumina zilei, în județul Botoșani, la peste zece kilometri de orașul Dorohoi. Scriitorul nu face aceste precizări, dar, cunoscându-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
după amiaza acelei zile; nu mă cunoștea nimeni decît ea. După-masă m-am dus. Fosta stăpînă a casei odihnea În sicriu, pe masa din sufragerie. Și cum amurgul inundă odaia Într-o lumină caldă, defuncta semăna uimitor, cîteva clipe - În veșnicia În care intrase -, cu Keti. Geneza era atît de imprimată În asemănarea ce mi se dezvăluia că nu putui suporta; Întorsei capul. Simțeam că mă sufoc. Mă depărtai, prezența mea trecu; anonimă pe lîngă cele cîteva femei și un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
raiul lui de cîini unde se afla acum cred că latră vesel, Înveselit de vederile din cer, de noua lui viață, căci nu văd de ce, ca ființă a lui Dumnezeu, n-ar avea dreptul și el să se bucure de veșnicie... Învățătorul, adus la conversații despre familie, gîndea melancolic la trecerea timpului, la fiicele și nepoata lui. Ana avea acum 39 de ani, sora ei 35, iar fiica 17, era elevă la un liceu cu internat, În București, pentru că În municipiul-capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
anume prezență; - Keti nu era, Cred că numai ea ar fi putut...Domnul Pavel, privind răsadurile, Îmi vorbi arătînd Înspre ele: -Avem atîtea de Învățat de la flori, de la animale, de la primăvara asta care ne vorbește cîte ceva despre viață, renaștere, veșnicie, dar nu luăm seama, nu pricepem nimic, nu Învățăm, nu vrem să Învățăm. Trecem pe lîngă atîtea... Nu observăm. Nici pe noi nu ne cunoaștem, deși ne zîmbim, vorbim Între noi, ne Îmbrățișăm, părinte și fiu, fiu și părinte. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca mine. Așa se scrie istoria. Dar și literatura. Cărămidă cu cărămidă, zidind nu distrugând... Cine aude, să audă, cine are ochi să vadă, iar cine are bani și-i dă unora care dărâmă, să răspundă prezentului; dar mai ales veșniciei. Carte frumoasă, cinste celor care te scriu!.. Autorul Tudor Arghezi EX LIBRIS Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită, gingaș cumpănită; Ești ca o floare, anume înflorită Mâinilor mele, care te-au deschis. Ești ca vioara, singură, ce
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Bu tnaru. Într-adevăr, folosindu-se și de căutările arheologice, de documentele scrise, scoase din cărți dar și din arhive, de toponimia locală dar și de investigații directe, comentând vorbele supraviețu- itorilor ori preluându-le pe al celor trecuți în veșnicie, profesorul Adrian Butnaru, cu vocație de documentarist de esență, surprinde și redă elemente de interes care, tratate „cu fervoare, talent și pasiuneʺ satisfac din plin interesul pentru istorie nu numai în ce privește cele două localități focalizate, ci un c âmp mult
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Cu profesorul Ionică Popa pe care la Bârlad l-am asistat la orele de la Școala pedagogică ca să scriu reportaje despre știința și cultura dată de el elevilor, m-am văzut în Iași, doar cu două-trei zile înainte de a pleca în veșnicie. Mi s-a părut mereu un interiorizat dar profund în exteriorizări. Păstrez mare recunoștință realizatorilor volumului pentru ceea ce scriu ei despre alte prezențe ale sufletului meu. Profesorul Constantin Parfene n-a fost doar un director și profesor bun, ci și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
d e dobitoace; pe mort îl duceau în năsele, pe umeri, patru rude, patru priete ni, patru oameni care se schimbau cu rândul. Oamenii datorau slujba aceasta de pe urmă, ca o c instire adusă omului care pleca dintre ei în veșnicia lumii. Iar mortul era cu fața descoperită în fața oamenilor și a cerului, ca lumea să privească veșnica lui plecare, ca un rămas bun, lumea privind în față înseși mărirea morții, să cug ete... Sicriul era atunci din scânduri albe, fără
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a noastră pe oricare o vedea sau auzi, cum că acestui adevărat Huiban i am dat în susul Bârladului, la apa Mărului, Valea Cornilor de arc e, pe unde este judele Sion; i-am dat lui acest uric cu dreptul de veșnicie, însă atârnare de la Curtea noastră domnească din Vaslui pentru vitejia lui în bătălia cu turcii din Susul Va slui ului, cunoscându-l dărăban de munte, l-am făcut călăraș, să nu plătească nici un bir. Această moșie să fie pentru el
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai revine, niciun arcuș nu mai taie aerul, auzit cândva... Acum tac toate: spulberate în adâncul unui lac, sub pământ s-au frânt: umbra, sfânta undă s-a încrețit în veșnicii să se ascundă măcar un semn colorat să-mi arate fața lunii, să destrame lent ceața groasă a nopții, tristețile lăutelor să mă mai cheme dement. De ce a rămas agenda goală în acești ani? Fără semne banale sau tăinuite; prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea. Alunec printre obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și pur sânge, din al cărei pântece a țâșnit nechezând ca un izvor purificator mânzul cu aripi. Suntem conștienți, așa cum ne relata, după revenirea din leșin, corespondentul nostru, dragul și iubitul nostru corespondent al cărui nume va fi săpat în veșnicie: G, că pe aripile acestui pui de gloabă vom urca necontenit și permanent în stima și recunoașterea contemporană. În sfârșit, am ajuns și noi, românii, în aer. Deși ar fi trebuit să ajungă în mâinile nerăbdătoare ale publicului consumator de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
morți, Încît nu mai are nici un rost să Încercăm să avem sentimente sau orice altceva, gripă, de pildă. Pe de altă parte, groaza absolută și pînă-n ultima clipă a lui Eugen Ionescu În fața morții zgîlțîie și vatămă rău speranța În veșnicie chiar și a geniilor. Se pune Întrebarea ce este veșnicia, dacă nu se pune Întrebarea ce sînt geniile. Fără noi. Pe spinarea cărora stau ei și sug sîngele poporului creator din liga a doua. Nu s-a inventat nici un geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avem sentimente sau orice altceva, gripă, de pildă. Pe de altă parte, groaza absolută și pînă-n ultima clipă a lui Eugen Ionescu În fața morții zgîlțîie și vatămă rău speranța În veșnicie chiar și a geniilor. Se pune Întrebarea ce este veșnicia, dacă nu se pune Întrebarea ce sînt geniile. Fără noi. Pe spinarea cărora stau ei și sug sîngele poporului creator din liga a doua. Nu s-a inventat nici un geniu pe o insulă pustie, Robinson poate fi liniștit. Robinson Crusoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gajurile ba, dar nu le mai jucam În curtea școlii, crescusem, nu mai eram la școală cu fetele cu sîni de 12 ani fierbinți, pe care le sărutam pe gură, eram la țară, acolo unde cu siguranță s-a născut veșnicia stupidității absolute. În ’79 mi-a murit un prieten, avea 21 de ani, a făcut un seminom și s-a prăpădit În șase luni. Era muzician. Prin urmare groparii n-au Înțeles de ce-am pus un casetofon pe mormînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gânduri? Meditam la ultimele cuvinte ale lui Păstorel doar... Ori mi se pare mie, ori mai ai un of pe inimă... Oful ar fi că s-au sfârșit drumețiile noastre, care, drept să-ți spun, credeam că vor ține o veșnicie! Nu-i bai, dragă prietene. Mai găsim noi niscai pricini s-o luăm din nou la picior... Ieșeanul a privit către mine cu sclipire de lumină în ochi, semn că în sufletul său a renăscut speranța că vom mai hălădui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
intrat, s-a așezat la aceeași masă din locul mai ferit și a rămas în așteptare. Hangița s-a desprins cu greu din locul ei și a pornit poticnit spre masa lui. Drumul până acolo i s-a părut o veșnicie. Nici nu știa pe unde calcă. Tot ce vedea erau doar ochii haiducului, care erau înfipți într-ai ei ca două lăncii. Când a ajuns la masa lui, a auzit ca prin vis întrebarea: „Ce mai faci, Brândușo?” Altceva n-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
numai figuri umane și locuri prin care el însuși a trăit, ci și mentalități ce compun spațiul spiritual sătesc. El parcă a ținut, în taina intimității sale, să întărească ceea ce a afirmat mai de mult Lucian Blaga: „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.” Vasile Filip La Crâșma din drum Sfoara colbăită a șleaului se prelingea spre zare ca un șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aflam în fața plutonului de execuție, legat fedeleș de tufa de stânjenei, dar cu ochii liberi. Priveam țintă, așteptând comanda „foc!”...După o vreme, țanțoșul bujor roz a ridicat sabia și a strigat: „Pluton, arma la ochi! Ochiți!”...Apoi, după o veșnicie parcă, a venit comanda: „Foc!”...In clipa aceea, oameni buni, am auzit o detunătură ca de trăsnet, care a zguduit și tăriile cerului, nu numai pământul...De groază, am închis ochii fără să vreau și îndată am simțit cum șiroia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Că vom fi soldați viteji . Unu, doi, ‐ unu, doi, Înainte, nu‐napoi, Foc în suflet, arma‐n mâini Dorobanți, viteji Români! Unu, doi, ‐ unu, doi, Toți Românii‐n pas cu noi, Să trăiască Patria, Regele și Nația! Uraaa! Mama e veșnicie. În viață și după ce pleacă. Până și iubirile noastre ei i le datorăm. și o prețuim mai cu foc deabia după ce a plecat ... Alții nici atunci, și, zău, tare‐i păcat !
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
o să afli niciodată dacă o făcea intenționat sau dacă nu se ștergea cum trebuie la spate cînd făcea baie sîmbătă și duminică dimineață. Erai fascinat de asta, căci În copilărie erai foarte interesat de urină și de fecale. Stăteai o veșnicie pe closet, reținîndu-ți rahatul, forțîndu-l să ți se Întoarcă la loc În intestin Înainte să-i dai drumul. Te pișai sub covorul de lîngă șemineu și așteptai pînă se usca, mirosul de urină Împuțea toată casa. Bunica ta dădea vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Lui ține în veac! 35. Ziceți: "Mîntuiește-ne, Dumnezeul mîntuirii, strînge-ne și scoate-ne din mijlocul neamurilor ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt și să ne punem slava în a Te lăuda. 36. Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie!" Și tot poporul a zis: "Amin!" și lăuda pe Domnul! 37. David a lăsat acolo, înaintea chivotului legămîntului Domnului, pe Asaf și pe frații lui, ca să slujească necurmat înaintea chivotului, împlinindu-și datoria zi de zi. 38. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]