6,731 matches
-
României, ce adăpostește cele mai reprezentative picturi din epoca modernă, creații ale lui Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Teodor Paladi precum și cele mai apreciate colecții de sculpturi din secolul al XX- lea, opere ale lui Constantin Brâncuși, Ion Irimescu, Vida Geza, Ion Jalea ș.a. Alte muzee de artă sunt: Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Colecțiilor de Artă București, Muzeul Național de Artă din Cluj-Napoca, Muzeul de Artă Constanța, Muzeul de Artă Timișoara, Muzeul Brukenthal din Sibiu ș.a.. 2. Muzeele
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
București) construit în anul 1922, pentru a cinsti victoria armatei române din Primul Război Mondial și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918; Monumentul de la Moisei și Monumentul de la Carei, închinate martirilor români din Al Doilea Război Mondial, opere ale sculptorului Vida Geza ș.a.. 8. Sculpturile în aer liber sunt dedicate unor personalități, precum Ștefan cel Mare (Vaslui, Iași, Suceava), Mihai Viteazul (București, Alba Iulia, ClujNapoca), Al. I. Cuza (Iași, Bârlad), Avram Iancu (Câmpeni) sau sunt realizate cu ocazia constituirii unor tabere
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
sistematică a ei. "Ai să ai atunci câțiva autori preferați, cei care te vor sluji mai bine. Numai că atunci ai să-i slujești și tu pe ei. Când fructifici un text nu îl storci, nu îl lași în urma ta vidat de substanță. Un text bine utilizat este un text pe care îl restitui culturii ca al tău. Asta mi se pare că am reușit prima oară cu Lysis, al lui Platon. Sau basmul Tinerețe fără bătrânețe; nu mi l-am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a lui Márquez cu îngerul înaripat (simbolul ne-obișnuitului) care cade, într-o zi de furtună, în curtea unui țăran, este mai întîi adorat de întregul sat, devine apoi obiect de curiozitate (stăpînul ogrăzii percepe taxă de vizitare) și sfârșește, vidat de orice conținut, în curtea găinilor, unde mintea țăranului îl repartizase pe temeiuri ornitologice. 9 octombrie 1980 Orice jurnal încearcă să anuleze caracterul oarecum clandestin al faptelor de viață și, tinzând să le introducă într-o conștiință și memorie colectivă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are Adorno, nu Heidegger, care poate genera mici mode sau triste pastișe, și nicidecum un instrument teoretic pentru înțelegerea unei situații reale. Ceea ce se impune este descrierea Situației în cuvinte care nu au devenit simpli termeni într-o rețea lingvistică vidată de sensuri. E nevoie de un limbaj ale cărui resurse critice nu au fost epuizate. Or, Adorno, îmi spunea amicul, este cel care dă nume lucrurilor, cel care dă un model pentru felul în care o situație trebuie descrisă și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
transporta echipamentul sportive sau pentru a le oferi detalii despre strategiile și terenul de joc; un fel de valet personal (din engl.). Aluzie la versurile celebre ale scriitorului spaniol din secolul de aur Fray Luis de Leon (1527-1591): Que descansada vida/la del que huye del mundanál ruido (Ce viață liniștită / duci cînd te-ndepărtezi de zarva lumii) din poezia Vida retirada (Viața retrasă). CÎntec de dragoste indian (engl.). 1 Uluite (fr.). Majordom priceput (engl.). SÎntem pe cale de a ne certa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din engl.). Aluzie la versurile celebre ale scriitorului spaniol din secolul de aur Fray Luis de Leon (1527-1591): Que descansada vida/la del que huye del mundanál ruido (Ce viață liniștită / duci cînd te-ndepărtezi de zarva lumii) din poezia Vida retirada (Viața retrasă). CÎntec de dragoste indian (engl.). 1 Uluite (fr.). Majordom priceput (engl.). SÎntem pe cale de a ne certa ? (engl.). După porecla pe care o, primise În 1808 Joseph Bonaparte, pentru scurt timp rege al Spaniei, de la populația ostilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pornită dintr-un sat valah nu poate atinge prestigiul funebru al uneia răsărite într-un castel solitar. Noi sîntem mai mult amărâți decât triști, căci nu cunoaștem mândria soartei triste, ci umbrele destinului amarnic. " O inimă plină într-o lume vidă." Chateaubriand s-a înșelat definindu-și astfel plictiseala; s-a înșelat din orgoliu. Căci în plictiseală noi nu sîntem mai mult decât lumea, ci tot atât de puțin cât ea. Este o corespondență de vid. Căci de-am fi mai mult, ne-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate fărâmăturile realului, a secat energia creatoare și a răpid omului un simț rodnic al problemelor. Excesul teoretic presupune totdeauna o sleire a respirației, a avântului irațional de creație. Alexandrinismul a lansat tipul comun al omului teoretic. Eclectism și teorie vidă sânt același lucru. Omul politic și cu artistul nu se întîlnesc decât în fenomenul creației. Amândoi creează, deși pe planuri atât de esențial diferite. Faptul acesta îi separă de omul teoretic, care numai constată; stabilește relații printre relații, neaducând prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Întreținea ironia seducătoare și paradoxul diafan. Fascina prin expresia armonioasă a liderului nativ. Avea o mare presiune pentru adevăr și se află convins, solidar cu cei de partea dreptății. Îl dezgusta colajul ipocrit al mediocrității, iar În confruntarea cu solemnitatea vida strălucea că un rebel magnific. Își organiza viitorul imaginat În perspective polivalente Întotdeauna eliberate de duhul rău al defetismului. Deslușea prin reflexe congenitale misterele lumii lăsând impresia că a trăit o sută de ani In filosofia cunoașterii. Se ferea delicat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Am înțeles recent de unde vine această necesitate ciudată (pentru mine, cel puțin) de-a evada în universuri complementare. Sunt oameni a căror viață profesională, să zic așa, este trăită la o mare presiune (ori tensiune). Performanța cere efort, consumă resurse, videază creierul. Competiția nu-i un fleac, un sport, o temă de simpozioane. Cine intră, cine rezistă, cine obține rezultate în orice domeniu concurențial, atunci când se deconectează o face mai repede, mai bine și complet scufundat în - cum să le spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Nirvana sau Jerihon (mai nou - Baghdad). De cele mai multe ori, eu am ales a IX-a beethoveniană ca să ies din clinciul disputei cu mine însumi. Dar în acea zi nu urcasem atât de sus (nu coborâsem atât de jos?) în imensitatea vidă, ca să fie nevoie de-un „medicament“ consacrat. Ori poate capotasem în teritorii vulgare, unde senzația, șocul și zgomotul acționează ca antidot elementar? Nu știu ce m-a făcut să-ntind mâna și să iau din raft concertul Metallica 1997 -- Cunning Stunts, înregistrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
în care este îmbrăcată. Interdicție totală de a se mișca. Dacă se mișcă simte dureri mai ales în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații și simțăminte, deși nu își simte capul, de parcă în locul lui s-ar afla o imensă cavitate vidă. Presimte că în patul din stânga ei, acela în care suferise tânăra care plecase în fotoliu pe rotile, nu este nimeni. Nu aude ușa deschizându-se și nici pașii ușori care se apropie. Tresare când o voce autoritară i se adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în peisajul nostru liric (suprapopulat!), invitîndu-ne la o preumblare prin Istorie. Cu rostul, deloc tăinuit, de a purcede la o "lectură" a epocii, pensînd exemple, contemplînd zîzania pămîntenilor "putregăind" în veselie, cu pofta îndîrjită de a exista într-o viață vidată de sens (vezi "dialogurile" cu E.C.). Resemnat, va constata: "om fi greșit galaxia...". Dar tot poetul conchide glumeț-implacabil: De dus n-ai unde să te duci, necum să scapi". Raționalismul trufaș se colorează cucernic, într-o seducătoare formulă personalizată, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și deșteptătorul. Privește o vreme cum arătătoarele și-au reluat mișcarea circulară. își umple cada cu apă fierbinte, se dezbracă, intră în cadă și începe să zacă fără să se gîndească la nimic desosebit. îi este însă greu să-și videze creierul de gînduri. De ce tocmai el ? „nu te mai gîndi.” e mai mult decît o farsă, e curată bătaie de joc. „nu te mai gîndi.” în orice caz, el nu are de gînd să le facă jocul. „Foarte bine.” X
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ar putea declanșa comenzi periculoase. De exemplu DeLete. tu știi ce se întîmplă dacă nenorocita de pasăre apasă de trei ori la rînd pe DeLete ? toată munca noastră de pînă acum se duce la Recycle Bin. Iar dacă pasărea îl videază și pe acesta suntem pierduți. GUȚĂ ? Chiar dacă nu-mi răspunzi, chiar dacă nu te-ai mai mișcat de trei zile, eu nu cred că ești mort. Cel puțin cîteva patch-uri continuă să funcționeze și să-mi trimită semnale. Un mort nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să recunosc că anul ăsta am avut ce vedea, trăi, asculta, cu tot creierul activat. Și totul a început clandestino, dar în mega forță, cu Manu Chao, pe care îl ascultăm de ani de zile, sărim ca nebunii pe Mala Vida și ne melancolizăm la maximum pe Dia Luna... Dia Pena. Cu Manu Chao empatizez de mult, la fel ca puzderia de francezi, bretoni, spanioli, mexicani, peruani, germani, africani înnebuniți de prestația spaniolului născut la Paris. A fost atât de intens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și de o sminteală întru Domnul, Feofan înalță imnuri de slavă, rostește liturghii elementelor sau tălmăcește pentru ceilalți înțelesuri ascunse, într-un limbaj abstract, ușor impropriu („Omul este o ființă fericită. Mormântul său este Timpul“, „Dumnezeu privit ca o mulțime vidă“ sau „Înainte de a ne cufunda în somn, ni se relevă Conștiința. Marea conștiință universală“). În sfârșit, ispășind, Feofan moare „scoțând un balon de săpun frumos colorat/ printre buzele crăpate/ de arșița sorții“. Povestea sa este, se vede, exemplară la scară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
apologia "războiului drept" ca mijloc "eficient" de prevenire a terorismului, să adopte principiul neutralității (fie cu asumarea trecutului, precum germanii, fie fără această asumare, ca japonezii) sau să încerce, pe cont propriu, sfărâmarea celui mai pernicios dintre falșii idoli: eticul vidat de apelul la sacru, care, deși apără și chiar garantează dreptul la viață al fiecărui individ în plan teoretic, îl condamnă pe acesta din urmă la moarte în plan practic. Această ultimă soluție nu este însă posibilă decât printr-o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reuși să accept ceea ce s-a întâmplat". Comparați acest scurt și deosebit de intens pasaj, în care metaforizarea este implicită, cu cel din Ciocoii vechi și noi, în care arhivarul descrie cât se poate de prolix (practic, funcționăresc) iubirea exemplară și vidată de tușe freudiene dintre banul C... (desemnat anterior, printr-o delicioasă sintagmă redundantă, drept "venerabilul bătrân") și odrasla acestuia, Maria: "se apropie de bătrân și depuse pe mâna lui un sărut inocent și plin de dulceață. Bătrânul o strânse la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
observați, un foreplay pe măsură. Bref, iau o îmbucătură, însă am gâtul uscat de sete, astfel că trebuie să sorb câteva picături. Este cel mai banal gest cu putință, unul repetat de atâtea ori, încât a devenit pur automatism fizic, vidat de orice semnificație superioară. Înainte de a-l face, puteam să jur că, la capătul lui, mâncarea va aluneca mai lesne. Cât de mult aveam să mă înșel... De-abia apuc să duc paiul la buze, că, din stihiile înaltului, se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reflex, palma la gură (femeile) sau desenează un soi de grimasă forțată (bărbații). Este exasperant pentru un om învățat să se tăvălească literalmente pe podea la auzul unei glume să se vadă înconjurat de mici Buddha proiectați într-o Nirvană vidată de orice, chiar și de umor. În Europa și în America, țesutul adipos, construit cu migală de sute de înghețate, de torturi și de plăcinte, eliberează, parcă la comandă, hohotul de râs, preluat și augmentat de brațele bine rotunjite, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Japonia modernă, un paradox care face loc unei pronunțate confuzii identitare. Totuși, se mai poate oare vorbi de oscilație în momentul în care cele două ipostaze etico-ontologice pe care le-am definit anterior ne apar a fi, în cazul Japoniei, vidate de conținut (ceea ce le face, simultan, inoperante din punct de vedere epistemic)? Voi încerca să detaliez în cele ce urmează. De fapt, Japonia și-a pierdut caracterul religios (care, s-o recunoaștem deschis, n-a fost niciodată prea pronunțat), extras
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
obișnuit preferă să inventeze pretexte pentru a petrece cât mai mult timp posibil în sfera publică, în detrimentul celei private. Astfel, cele două opțiuni între care Japonia părea a oscila inițial se dovedesc, în realitate, o diadă de simulacre, de forme vidate de conținut. Prinsă în carcanele acestor fantoșe, niponii, privați de o alternativă reală, nu pot decât să penduleze ad infinitum într-un spațiu gol, care le refuză posibilitatea unei construcții identitare autentice. Poate că doar pe baza acestei stări de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pare că vede o altă realitate, inexistentă. Heracles devine el însuși o Gorgo, o erinie a propriei progenituri, un instrument al răzbunării zeiței Hera. În Bacantele, eidolon-ul ca prezență efectivă a invizibilului și7 eidolon-ul ca phasma, în sensul de iluzie vidă de realitate, în sensul de amăgire, imprimă un caracter ambivalent aparițiilor lui Dionysos printre oameni. Formele, înfățișările pe care le ia Dionysos sunt nu numai năluciri, ci și semne ale prezenței efective a zeului. Dionysos este capabil să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]