66,303 matches
-
cu o boală osoasă care îl va dobora în 1952. Din 1924 până în 1940, Louis Lavelle ține cursuri, în particular și este profesor în Paris, la Liceul Henri-IV, si la Liceul Louis-le-Grand. Devine jurnalist și ține o cronică filosofica a jurnalului " Timpul", iar în 1934, cu filosoful René Le Senne, fondează colecția "Filosofia spiritului" alegând că editor, editura Aubier-Montainge. După armistițiul din 1940, Lavelle se repliează cu clasa să la Bordeaux și este numit inspector general al Instucțiunii publice în anul
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
a fost lansat și un excelent album, conceput de artistul însuși și editat de Institutul Cultural Român. Seriozitatea textelor introductive accentuează calitatea imaginilor, oferindu-i cititorului posibilitatea unei mai adânci înțelegeri a creației artistului. (Marin Gherasim, 1974, A patra dimensiune, Jurnal de atelier, Editura Paralela 45 ( 2006 ) Natura (inconstientă), lumea obiectelor inerte, mă interesează doar în subsidiar. Mă fascinează viul, trăitul, trăirea. Mă fascinează avatarurile constiintei care apartine doar omului, aceasta fiintă sublimă si tragică, pentru că e lucidă si constientă de
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
inconstientă), lumea obiectelor inerte, mă interesează doar în subsidiar. Mă fascinează viul, trăitul, trăirea. Mă fascinează avatarurile constiintei care apartine doar omului, aceasta fiintă sublimă si tragică, pentru că e lucidă si constientă de conditia sa.» (Marin Gherasim, A patra dimensiune, Jurnal de atelier, Editura Paralela 45 ( 2006 ) Interviuri
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
bastion al forțelor regaliste din Chile. Insula a fost cucerită de forțele armate chiliene conduse de Ramón Freire abia în 15 ianuarie 1826. În vara australă 1834-1835, Charles Darwin a vizitat insula Chiloé, descriind impresiile sale despre această regiune în jurnalul său. În marele cutremur din Chile din 1960, orașul Castro a suferit pagube însemnate, iar catedrala din Ancud a fost complet distrusă. În 1982, Castro a redevenit capitala provinciei. Conform recensământului din 2002, populația provinciei Chiloé era de 154,775
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
și medicale) de eutanasiere; pedeapsa fiind muncă silnică timp de 25 de ani. Dr. Jekelius moare de cancer la vezica urinară în 1952, într-un lagăr de muncă din Rusia. În 2005, în arhivele Moscovei, au fost găsite și publicate jurnalele de interogare a medicului în care se preciza că acesta și-a recunoscut faptele și-l acuza și pe asistentul său Heinrich Gross difficult de implicare activă în procesul de dezvoltare și aplicare a eutanasierii copiilor. După cum declara Dr. Gross
Erwin Jekelius () [Corola-website/Science/328930_a_330259]
-
devenit senzația sezonului. A crescut cererea pălăriilor, paltoanelor, cravatelor și evantaielor de aceeași nuanță. Diferite bucate, printre care supă și carne înăbușită, au fost numite „jumbo”. Cărțile, broșurile, culegerile de cântece și calendarele dedicate elefantului se vindeau în tiraj extins. Jurnalul "Punch" a publicat o în care lui Barnum i se propunea să-l ia în America nu pe Jumbo, ci pe anticlericalul Charles Bradlaugh, fondatorul Societății naționale laice, reprezentat în caricatură ca un porc sălbatic. Revista "London Fun" a propus
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
ei au ajuns la Paramaribo, capitala Guyanei olandeze. Efectuând mai multe expediții în interiorul Surinamului, Maria Sibylla a observat cu atenție și a descris cu minuțiozitate metamorfoza insectelor tropicale, realizând un mare număr de desene și acuarele cu acest subiect. În jurnalul ei sunt reflectate și relațiile sale dificile cu plantatorii olandezi din Surinam. Ea scrie că aceștia râd de ea „"pentru că pe mine mă mai interesează și altceva decât trestia de zahăr"” și îi critică pe acești plantatori și fermieri pentru
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
ale victimelor, ale perpetratorilor de crime și a martorilor, în situații diverse din timpul Holocaustului. Unele articole din carte au fost introduse ulterior în Anuarul Institutului Leo Baeck, 2004. Rezultatele Conferinței pe tema „Vecini de moarte” au fost publicate în Jurnalul „Mittelweg” 36, al Institutului de Științe Sociale din Hamburg. Alte numeroase publicații ale membrilor asociați ai institutului se ocupă cu istoria actuala a Germaniei și cu relațiile dintre evrei și neevrei în Germania, restul Europei și Israel.
Institutul Bucerius () [Corola-website/Science/325391_a_326720]
-
George Alec Effinger a scris povestirea "Maureen Birnbaum la Căderea Întunericului", în care personajul său, Maureen Birnbaum, este implicat în evenimentele din "Căderea nopții". Povestirea a apărut atât în "Prietenii Fundației", cât și în "Maureen Birnbaum, Barbarian Swordsperson". În 2010, jurnalul "Nature" a publicat o povestire de Eric James Stone intitulată "The Greatest Science-Fiction Story Ever Written", care făcea referire la "Căderea nopții". În anii '50, povestirea a fost dramatizată în cadrul programelor radiofonice "Dimension X" și "X Minus One". În 1976
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a făcut muncă silnică până la sosirea armatei sovietice în România. După război și-a început cariera în limba idiș, în ziare, radio, în special săptămânalul "IKUF-Bleter" (1946-1953), și "Revista Cultului Mozaic" din R.P.R. (Jurnalul Culturii Evreiești din Republica Populară România, de asemenea, cunoscut sub numele de "Tsaytshrift"). "Jurnalul" a fost lansat în 1956 și a avut secțiuni în limba română, idiș și ebraică. Bercovici a editat secțiunea idiș din 1970 pina in 1972. Ca
Israil Bercovici () [Corola-website/Science/325501_a_326830]
-
sovietice în România. După război și-a început cariera în limba idiș, în ziare, radio, în special săptămânalul "IKUF-Bleter" (1946-1953), și "Revista Cultului Mozaic" din R.P.R. (Jurnalul Culturii Evreiești din Republica Populară România, de asemenea, cunoscut sub numele de "Tsaytshrift"). "Jurnalul" a fost lansat în 1956 și a avut secțiuni în limba română, idiș și ebraică. Bercovici a editat secțiunea idiș din 1970 pina in 1972. Ca student la literatură, după război, la un liceu laic, în București, Bercovici a publicat
Israil Bercovici () [Corola-website/Science/325501_a_326830]
-
raft, o carte sau, eventual, o cutie. După căderea serii, cei trei oameni se ascund în tufișurile din jurul casei și așteaptă venirea spărgătorului. Acesta sosește pe la ora 2 dimineața, sparge încuietoarea și intră în cabană de unde ia unul dintre vechile jurnale de bord vechi ale lui Carey, fiind foarte furios atunci când constată că informațiile pe care le căuta lipsesc, din jurnal fiind rupte câteva pagini. Când intrusul se pregătea să iasă din cabană, Hopkins pune mâna pe el și-l prinde
Peter „Cel Negru” () [Corola-website/Science/325489_a_326818]
-
așteaptă venirea spărgătorului. Acesta sosește pe la ora 2 dimineața, sparge încuietoarea și intră în cabană de unde ia unul dintre vechile jurnale de bord vechi ale lui Carey, fiind foarte furios atunci când constată că informațiile pe care le căuta lipsesc, din jurnal fiind rupte câteva pagini. Când intrusul se pregătea să iasă din cabană, Hopkins pune mâna pe el și-l prinde. Prins asupra faptului, intrusul, într-o stare de mare panică, afirmă că nu a avut niciun rol în moartea marinarului
Peter „Cel Negru” () [Corola-website/Science/325489_a_326818]
-
marinar în noaptea crimei, dar l-a găsit pe acesta asasinat și s-a speriat. El și-a pierdut atunci carnețelul în care erau trecute acțiunile luate de tatăl său în 1883. Tânărul s-a întors pentru a citi în jurnalul de bord dacă erau mențiuni cu privire la misterul morții tatălui său, dar paginile din cea perioadă fuseseră rupte. Stanley Hopkins îl consideră vinovat de crimă pe John Hopley Neligan și-l arestează. Holmes nu este totuși convins de vinovăția lui John
Peter „Cel Negru” () [Corola-website/Science/325489_a_326818]
-
ca mierea, primele roade ale scrisului câtorva oameni de bine, învățații generației cărora le place apropierea între credință și știință". Rabener a început în anul 1871 să pregătească publicarea revistei Zimrath Haaretz. El a publicat un fel de manifest în jurnalul ebraic Yivry anokhy, care apărea la Brody, în Galiția. În acest manifest invita colaboratori la viitoarea revistă. A trimis și scrisori unor maskili din Galiția și din România, cerându-le colaborarea la jurnalul care urma să apară. Mulți maskili i-
Zimrath Haaretz () [Corola-website/Science/325521_a_326850]
-
a publicat un fel de manifest în jurnalul ebraic Yivry anokhy, care apărea la Brody, în Galiția. În acest manifest invita colaboratori la viitoarea revistă. A trimis și scrisori unor maskili din Galiția și din România, cerându-le colaborarea la jurnalul care urma să apară. Mulți maskili i-au răspuns în mod pozitiv și i-au trimis scrisori, articole, comentarii la Biblia Ebraică, poezii. Rabener planificase să publice revista trimestrial, dar a apărut numai în două numere, la un interval de
Zimrath Haaretz () [Corola-website/Science/325521_a_326850]
-
Sfârșitul întregii încurcături") este o povestire științifico-fantastică de Stephen King care a apărut prima oară în revista "Omni" în 1986, și apoi a fost publicată în colecția "Nightmares & Dreamscapes" (1993) și "" (2008). Povestea, narată de Howard Fornoy sub forma unui jurnal personal, relatează viața fratelui său mai mic, Robert, care este un geniu. Bobby, un copil minune ale cărui interese adulte l-au determinat să studieze o varietate de discipline științifice, a descoperit o substanță chimică care reduce tendințele agresive ale
The End of the Whole Mess () [Corola-website/Science/325875_a_327204]
-
că elimină agresiunea și crește calmul, dar face această treabă prea bine. Ea acționează asupra sistemului subiectului, ducând în cele din urmă la simptome asemănătoare demenței sau bolii Alzheimer și în cele din urmă duce la deces. Noile notificări din jurnalul lui Howard (de după eliberarea substanței) încep să conțină din ce în ce mai multe greșeli gramaticale, de ortografie și alte greșeli, în cele din urmă devenind incoerente datorită efectelor substanței chimice asupra lui Howard și (probabil) morții sale. Acest lucru implică, de asemenea, că
The End of the Whole Mess () [Corola-website/Science/325875_a_327204]
-
Livingston ca Howard și Henry Thomas ca Bobby. A fost difuzat inițial pe 19 iulie 2006. În această versiune, Howard nu mai este scriitor ci un realizator de filme documentare, câștigător al premiului Oscar. El nu mai scrie într-un jurnal ci își spune povestea în fața unei camere video. În plus, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 sunt incluse în poveste și sunt folosite ca un catalizator pentru sursa de inspirație a lui Bobby. În final, Bobby și fratele său se
The End of the Whole Mess () [Corola-website/Science/325875_a_327204]
-
ale Modulului de Comandă al lui Apollo 12.. Piese ale lui Surveyor 3, care a aselenizat în aprilie 1967, au fost aduse înapoi pe Pamant de Apollo 12 în noiembrie 1969. Aceste specimene prezentau semnele expunerii la condițiile de pe Lună. Jurnalul Observatorului Chabot înregistrează o aplicație a urmăririi optice în timpul fazelor finale ale zborului Apollo 13, la 17 aprilie 1970: Elaine Halbedel, de la Observatorul Corralitos, a fotografiat Apollo 14. Paul Wilson și Richard Ț. Knadle, Jr. au recepționat transmisii de voce
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
norvegiană Bernt Balchen a pus sub semnul întrebării succesul lui Byrd pe baza experienței sale cu privire la viteza avionului. În 1971, Balchen a speculat că Byrd ar fi călătorit în cerc, fără țintă, fără a vedea uscatul. Publicarea în 1996 a jurnalului lui Byrd ce relatează zborul din 9 mai 1926 a dus la dezvăluirea unor date de sextant șterse (dar lizibile) ce diferă de datele din raportul scris la mașină de Byrd în 22 iunie și transmis National Geographic Society. Byrd
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
unor date de sextant șterse (dar lizibile) ce diferă de datele din raportul scris la mașină de Byrd în 22 iunie și transmis National Geographic Society. Byrd a citit pe sextant poziția Soarelui la 7:07:10 GCT. Înregistrarea din jurnal arată că altitudinea solară aparentă observată de el a fost 19°25'30", în vreme ce în raportul oficial ulterior poziția la ora 7:07:10 pare să fi fost 18°18'18". Pe baza acestei informații și a altor date din
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
arată că altitudinea solară aparentă observată de el a fost 19°25'30", în vreme ce în raportul oficial ulterior poziția la ora 7:07:10 pare să fi fost 18°18'18". Pe baza acestei informații și a altor date din jurnal, Dennis Rawlins a concluzionat că Byrd a manevrat cu acuratețe și a zburat circa 80% din distanța până la Pol înainte de a se întoarce din cauza unei scurgeri de ulei, și că apoi și-a falsificat raportul oficial pentru a susține că
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
a fost contrazisă de Dennis Rawlins care adaugă că datele de sextant din raportul oficial inițial, nedisponibil, sunt toate date cu precizie de o secundă, ceea ce era imposibil cu sextantele Marinei disponibile în 1926, fiind diferită de precizia datelor din jurnalul lui Byrd pentru zborurile din 1925 și 1926, care erau date cu precizie de o jumătate sau un sfert de minut. Unele surse susțin că Floyd Bennett și Byrd ar fi dezvăluit ulterior, în discuții private, că nu au ajuns
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
unde au murit cei doi germani. Eileena fost ștrangulată cu o cravată Chalmers făcută la comandă în Anglia, foarte scumpă. Monk încearcă să o convingă pe secretara defunctei Eileen, Maria, care este gravidă, să voteze în favoarea nedemolării parcării, dându-i jurnalele lui Eileen pentru a o convinge și făcându-i cinste cu un hot-dog. De la Maria află că Eileen mai are un apartament în care găsesc un test de sarcină pozitiv. Votul are loc, consilierii votând de data aceasta 4-3 pentru
Mr. Monk Fights City Hall () [Corola-website/Science/324414_a_325743]