67,111 matches
-
astfel, efemeră. Distrugerea lor de către puterea revoluționară fusese prevestită de dispariția politicii care anunță, după Hannah Arendt, nenorocirile timpurilor noastre. Dar Revoluția franceză a inaugurat, în aceeași măsură, și "tradiția ascunsă" a sfaturilor, în care oamenii se asociau pentru a acționa. Dacă Revoluția franceză nu a reușit să instaureze un spațiu politic stabil, ea a făcut din Franța, până în anii 1970, țara pasiunilor politice, al căror creuzet au fost orașele, în mod special Parisul. "Parisul relevă Paul Thibaud a făcut timp
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
punerea în act a proiectului, în 1898, aleșii municipali parizieni și-au afirmat progresiv voința de a controla urbanizarea spontană. Extensia urbană nu mai era considerată drept un rău iremediabil, ci o posibilă binefacere pentru toată lumea. Era vorba să se acționeze asupra mișcărilor populației mai degrabă decât să se vegheze asupra costurilor mici, fără preocuparea de a aduce bunăstarea unui număr cât mai mare de oameni. Este nimerit "să fie mai bine racordate diferitele cartiere ale orașului, să scadă chiriile, să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
îndeplinească îndatoririle sociale de ameliorare a moravurilor și a destinului muncitorilor. În concepția lui Le Play, familia reprezenta unitatea socială prin excelență, și orice prejudiciu adus organizării acesteia putea produce daune incalculabile întregii societăți. Prin reafirmarea rolului său se putea acționa asupra omului și societății. Recunoașterea demnității sociale a femeii atunci când aceasta își asumă întreținerea gospodăriei, necesitatea de a educa muncitorul în sensul economisirii și apărării proprietății, acestea erau căile redresării morale și ale dizolvării antagonismelor sociale. Emanciparea poporului nu putea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trăiesc nu ar trebui să treacă pe primul plan. Situația actuală afectează sănătatea omului, posibilitățile sale de petrecere a timpului liber și munca sa, pe scurt, îi afectează demnitatea prin acceptarea forțată a unei mediocrități împotriva căreia nu are cum acționa." Cu doisprezece ani înainte de celebra formulă introductivă a celui de-al IV-lea Plan, amenajarea teritoriului determina deja guvernul să conceapă "o viziune mai puțin parțială asupra omului" decât aceea care viza doar satisfacerea materială a nevoilor sale. Această orientare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
astfel să mărească răul de care suferim, contribuind la industrializarea în timp rapid a anumitor regiuni și la neglijarea altora". Dacă prezentarea lui Eugène Claudius-Petit punea bazele doctrinare ale unei politici coerente de amenajare a teritoriului, Ministerul Reconstrucției continua să acționeze în manieră empirică, prin măsuri răzlețe; în plus, acesta întreținea un raport confuz cu noul regionalism de după război, care traducea voința de a promova expansiunea economică și socială a regiunilor 89. Până în anii 1960, efortul de reglementare în materie de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
au asociat de la început aleșii locali în Consiliile lor de administrație (care se aflau, de cele mai multe ori, chiar în sediul prefecturii), fără ca aceștia să aibă de fapt vreun control: marile operațiuni se hotărau la Paris, iar SMEL, consiliate de SCET, acționau precum un compresor. Când, de exemplu spune Bernard Archer -, un reprezentant al grupului CDC [Casei de Economii și Consemnațiuni] spunea unui primar: "Vă propunem să construim o mie de locuințe pe an; noi vom organiza finanțarea și, bineînțeles, vom da
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbane a coincis cu afirmarea statului "gaullist", preocupat să iasă din incapacitatea guvernamentală care caracterizase regimul precedent. La începutul celei de-a V-a Republici, statul republican părea să aibă mai multă încredere ca oricând în capacitatea sa de a acționa asupra societății. Articularea politicii locuințelor cu dezvoltarea urbanismului operațional marchează, în 1958, avântul procesului de planificare urbană. Noi proceduri de urbanizare sunt create cu scopul de a atenua efectele speculațiilor funciare asupra construcțiilor în Zonele destinate urbanizării prioritare (ZUP) și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
planificarea în același demers: "elaborarea conjugată". Această lege înțelegea să instaureze noi raporturi între stat, colectivitățile locale și persoanele de drept public și de drept privat, prin introducerea noțiunii de concertare în materie de amenajare locală. Ministerul Echipamentului voia să acționeze în concertare cu sectorul privat al construcțiilor imobiliare, acordându-i mai multe responsabilități, aceasta mai ales pentru a reduce clivajul care apăruse în urma primelor măsuri de urbanism operațional între un "urbanism dirijat" destinat populației sărace, aflat numai în sarcina statului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Din trecut, omul de acțiune trebuie să știe să degajeze elemente permanente și reguli eficiente; nu are a descoperi acolo modele pe care să le reproducă"226. În acest context, acțiunea politică își revendica legitimitatea din capacitatea sa de a acționa într-o lume în plină mutație. Omului politic modern i se cerea familiaritatea cu cifrele, familiaritate care permitea înțelegerea stărilor de lucruri în urma examinării diferitelor serii statistice prin care trecea schimbarea, nu să dea dovadă de elocință. Prin noul raport
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
imobilelor și a locuințelor. Acești profesioniști trebuiau să învețe locuitorii să-și exprime nevoile. Din momentul în care locuitorii se arătau capabili să-și ia în mâini propriul destin, apărea și spiritul local, iar animatorii urmau să dispară. Pentru a acționa împotriva notabililor fostei societăți cenzitare și oligarhice, statul educativ avea nevoie de mulți animatori activi, după cum afirma Joseph Rovan. "Formarea animatorilor pentru toate sectoarele vieții colective și ale interesului colectiv va fi o sarcină fundamentală pentru autoritatea publică și inițiativele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a locuințelor sociale. Vânzarea patrimoniului către particulari implică o renunțare la aceste colectivități și riscul de apariție a proprietăților abandonate. În acest sens, ne putem imagina o derivă tipic americană, cu cartiere lăsate în voia sorții, fără posibilitatea de a acționa asupra colectivităților de acolo."367 În prezent nu mai este posibil să vorbim despre dificultățile care copleșesc proprietarii cu situații financiare modeste fără a face referire la soarta "captivilor orașului emergent"368. Nu este vorba de toți periurbanii, deoarece aceștia
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
făcut abatele Pierre, nu mai suportă aproape deloc ideea de a primi și integra, în apropierea ei, persoane sau familii cu probleme sociale". Aleșii locali duc politici de excludere a populațiilor defavorizate 385, controlând din ce în ce mai mult ocuparea zonei HLM și acționând asupra "dezechilibrelor sociale" pe care le provoacă. Astfel, de la descentralizare, gestionarea de către organismele publice se suprapune tot mai mult cu gestiunea de către agenții privați. Sfârșitul perioadei de grație acordate familiilor cu probleme financiare, protejate anterior prin acordarea unei locuințe celor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de 20 % locuințe sociale poate fi socotită o abandonare a obiectivului mixității sociale și a luptei împotriva segregării 402. În lipsa dezvoltării politice, altfel spus, a creșterii capacității diferiților actori implicați în problema locuințelor, actori capabili să se asocieze pentru a acționa, este compromis însuși marele serviciu public al locuințelor sociale. Éric Le Lann și Philippe Pivion amintesc: nu putem atribui doar HLM întreaga răspundere pentru punerea în act a unui veritabil "drept la locuință". "Zeci de mii de locuințe HLM sunt
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și ca devalorizare personală, cu atât mai mult cu cât nici un model cultural local nu permite relativizarea distanței față de societatea consumului și loisir-ului"516. În aceste condiții, spiritul de rezistență al acestor populații defavorizate și capacitatea lor de a acționa pentru a-și ameliora situația țin mai puțin de politic. Modalitățile lor de a trece peste reputația proastă a cartierului de care se delimitează, slăbiciunea rețelelor de solidaritate altele decât cele comunitare pe care se pot baza determină ca locuitorii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
recunoașterea comunităților ar însemna obligatoriu diminuarea sentimentului de apartenență al indivizilor la națiune, că aceștia ar considera că nu mai fac parte dintr-o colectivitate, ci din grupuri particulare 545. În Statele Unite, dezvoltarea comunitară, care încurajează politica orașului, înțelege să acționeze direct asupra oamenilor 546. De fapt, pentru americani, libertatea se identifică adesea cu mobilitatea și cu capacitatea de a se asocia pentru a forma comunități; cu posibilitatea de a părăsi teritoriile în care se simt constrânși; cu posibilitatea de a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a colectivităților urbane. Astfel, în Villes en évolution (La Documentation Française, 2005), Institutul Orașelor din Rennes propune o versiune privind crearea "culturii urbane" și a arhitecturii sale specifice, a modului în care s-au asociat aleșii, funcționarii serviciilor pentru a acționa laolaltă și a inventa un demers operațional, capabil să integreze expertiza, calificările și competențele tuturor celor implicați în actul de construire a orașelor. În lucrarea La société en sablier, Alain Lipietz consideră că am trecut de la o "societate în montgolfier
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lumea muncii a populațiilor excluse, pe cale a se desocializa și intra în subteranele economiei. Pentru aceasta s-a căutat: să se creeze locuri de muncă în interiorul sau în proximitatea cartierelor în dificultate, să se (re)dinamizeze economia locală, să se acționeze asupra comportamentelor populației neinformate, asupra tinerilor, pentru a-i învăța coduri și meserii cerute pe piața muncii (au fost incitați să depună proiecte, au fost încurajați cei care creau slujbe). 2 Baudrillard, J. ș.a., Citoyenneté et urbanité, Editions Esprit, Paris
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de vedere al dreptului politic. Problema nu este de a elimina discriminarea, ci de a ști cum să fie menținută închisă în sfera socială, unde este legitimă, și cum să se prevină extinderea ei asupra sferei politice și personale, unde acționează ca o forță distructivă. Dar acest lucru nu trebuie să servească drept scuză corpului politic pentru a uita drepturile vieții private și pentru a nu înțelege că aceste drepturi sunt grav încălcate când obligația juridică începe să garanteze discriminarea socială
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a spus "născute o singură dată" (once born), întreaga viață le e susținută de una și aceeași stare totală, chiar cînd apar unele dispoziții și cute ce nu sînt integral condiționate de ea și chiar cînd se impune să se acționeze în împrejurări speciale, cînd pot să apară niște efecte ce par să nu aibă nimic în comun cu ea. Țelurile pe care și le fixează un om sînt determinate, în general, de starea totală de care e stăpînit, de mentalitatea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cititori sau spectatori, în preajma concepției operei poetice. Conform propriei mele experiențe, o asemenea conștiință trebuie să facă imposibilă o stare de captivare și de emoție integrală. Și întrucît ne cunoaștem nu doar prin modul în care întîmplările reale ale vieții acționează asupra noastră, ci și prin acela în care ne lăsăm influențați de personalitățile pe care ni le prezintă propria fantezie și descrierile poeților, vorbim aici, pe deplin justificat, de trăiri. De aceea poate fi important totuși, bineînțeles, să păstrăm distincția
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poate fi foarte divers la naturi deosebite între ele. Adeseori, numai o cunoaștere foarte precisă poate descoperi firele ce leagă perifericul și parțialul cu centralul și totalul. Nu întotdeauna se face remarcată, de la început, o anumită deosebire între cauzele ce acționează asupra noastră în sens diferit. Efectul lor sentimental se poate asocia de la început, așa încît sentimentul total se naște imediat, fără a fi pregătit de niște oscilații între sentimente diverse, mai mult sau mai puțin opuse. Astfel, un tablou poate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
am început să silabisesc diferitele părți ale imaginii. Trebuie să adaug că n-am văzut originalele. Concepția cea mai clară și mai pătrunzătoare despre contraste o obținem absolut sigur prin observarea lor succesivă. În situații altminteri complet similare, deosebirea succesivă acționează mai puternic decît cea simultană. (Psychologie, V A, 5). William James 14 nu prea are dreptate însă, atunci cînd face un pas mai departe, susținînd că nu se pot concepe ca diferiți, doi termeni, într-o percepere concomitentă, dacă nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
un nou centru de greutate. Imaginea este articulată, înmembrată dar nu se dizolvă în cuprinderea concomitentă a conținutului imaginii.15 Pe urmă, în orice caz, în ce privește efectul sentimental, nu conceperea deosebirii înseși este decisivă, ci tocmai împrejurarea că diversele elemente acționează împreună, în ciuda deosebirii lor. Acțiunii complexe îi poate foarte bine corespunde, în mod nemijlocit, un efect sentimental complex. Și se poate ca tocmai uimirea în fața acestui efect sentimental să fie cea care produce ceea ce căutăm să evidențiem cu ajutorul observării succesive
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Shand asupra acestui punct. Ceea ce el numește un "sistem" sentimental este esența ideilor de care e legat sentimentul, starea sufletească (feeling) și tendința ce se afirmă în el procesele organice care-i sînt conexe și comportamentul sau felul de a acționa, care sînt consecințele sale. Dar aceste elemente n-ar suferi nici o schimbare la intrarea în "sistem" și teoria despre contopirea integrală într-un sentiment calitativ nou n-ar putea explica, după Shand (p. 55), cum poate apărea un sentiment total
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
război. Deseori teama este cea care îi face cruzi, fiindcă din cauza ei le este imposibil să se oprească, odată ce au început să lovească pentru propria lor siguranță. Elementele ce sînt organizate pot avea o tendință permanentă să izbucnească și să acționeze, nestăpînite și nelimitate de vreun scop, cu excepția unuia singur: acela de a se potoli! Tonalitatea li se schimbă însă chiar în clipa în care izbucnesc. Negarea sau limitarea dispar atunci. Nu toate sentimentele individuale pot intra ca factori într-un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]