67,638 matches
-
auto¤, ho hyiòs tQÎs agápQs auto¤ („Fiul iubirii sale” - Col 1,13) sau pur și simplu ho hyiós278 și are rolul să sublinieze poziția cu totul specială în care se află Isus în relație cu Dumnezeu. Apostolul îl folosește în contexte speciale: - în epistolele Români și Gălățeni, pentru a întări afirmațiile despre rolul răscumpărător al lui Isus în polemică paulină cu iudaizanții, care voiau să mențină și prescripțiile legii lui Moise (e.g. Gal 4,4-5: „Iar când a venit plinirea timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
La 4,8, 11,7 și 16,5 o întâlnim în imnuri adresate dumnezeirii în general. Semnificații de bază: existent dintotdeauna și care urmează să vină. 3.2.2.6.4. tò Alpha kaì tò Ä méga: „Alfa și omega”. Contexte: EgÀ eimi tò Alpha kaì tò Ä méga, légei kýrios ho theòs ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos, ho pantokrátÄr (Ap 1,8): „Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel-ce-Este, Cel-ce-Era și Cel-ce-Vine, Atotțiitorul.” (BVA) EgÀ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dintâi și cel de pe urma” (G-R); „Cel dintâi și Cel de pe urma (BS, C); „primus et novissimus” (Vg); „le Premier et le Dernier” (BJ); „the first and the last” (RSV). În afară de versetul deja citat, Ap 22,13, formularea mai apare în două contexte: Când are prima vedenie cu Isus, autorul Apocalipsului e înspăimântat, dar Isus îl îmbărbătează spunându-i: Mg phobo¤, egÀ eimi ho prÄÎtos kaì ho éschatos kaì ho zÄÎn... (1,17b-18a): „Nu te teme; Eu sunt Cel-dintâi și Cel-de-pe-urmă și Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în el.” (t.n.) - În Ap 3,14 este numit ho amen, ho mártys ho pistòs kaì ho alQthinós: „Amin, Martorul fidel și vrednic de crezare” (t.n.), cele două epitete fiind reluate despre el în Ap 19,11. În contextele de mai sus, aceste adjectivele sinonime alQthes și alQthinós se referă la credibilitate. Însă alQthinós, folosit de Evanghelia după Ioan că epitet pentru alte nume metaforice ale lui Hristos, inseamna în respectivele contexte „autentic”, sau „real” în raport cu o prefigurare: tò
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
despre el în Ap 19,11. În contextele de mai sus, aceste adjectivele sinonime alQthes și alQthinós se referă la credibilitate. Însă alQthinós, folosit de Evanghelia după Ioan că epitet pentru alte nume metaforice ale lui Hristos, inseamna în respectivele contexte „autentic”, sau „real” în raport cu o prefigurare: tò phÄÎs tò alQthinón, „lumină cea adevărată” (1,9), în raport cu înainte-mergătorul Ioan, cel trimis doar „să dea mărturie despre lumină”; tò ártos ek to¤ ourano¤ tò alQthinón, „pâinea cea adevărată din cer” (6,32
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
voi în veci: Duhul Adevărului...” Când le spune, în cuvântarea de rămas bun, că vor primi „alt paráklQtos”, afirmă implicit despre sine că le-a fost până acum paráklQtos. E drept că s-a creat o tradiție, probabil influențată de context, de a traduce diferit același cuvânt. Chiar Liddel and Scott’s Greek-English Lexicon, după ce îl echivalează cu „a legal assistant, ăn advocate”, adaugă: „în N.T., ho paráklQtos, the Intercessor or the Comforter.” Semnificații de bază: mijlocitor, apărător. 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este titlul cu care i se adresează lui Isus atât ucenicii, cât și cei care îi cer părerea sau o vindecare. Este însă un titlu omenesc: avea discipoli, le era învățător. Ho didáskalos poate fi considerat nume divin numai în contextul solemn al spălării picioarelor din Ioan 13, cănd Isus își explică gestul: „Dacă v-am spălat picioarele Eu, Învățătorul (ho didáskalos) și Domnul (ho kýrios), și voi trebuie să vă spălați unul altuia picioarele.” (În 13,14 - t.n.) Alăturarea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2,25, citat la numele anterior. Numele semnifică „supraveghetor”. Traducerile optează fie pentru păstrarea lui ca atare, deoarece „episcop” a intrat în limbajul uzual bisericesc pentru a desemna persoană care răspunde de o Biserică locală, fie pentru transferarea lui. În contextul dat, „Veghetorul” sau „Purtătorul de grija” ni se par soluțiile de traducere cele mai adecvate. 3.2.3. Nume pneumatice 3.2.3.1. tò pne¤mă: „Duhul”. Pne¤mă Kyríou, care traduce ebraicul ruaƒ YHWH, nu este perceput, în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acest adjectiv verbal este greu de tradus din pricina polisemiei sale („Mângâietorul”, „Apărătorul”, „Sfătuitorul”) și de aceea Vulgata și, după ea, multe traduceri în limbi moderne îl păstrează ca atare. Tradiția în românește este să se traducă cu „Mângâietorul”, care, în context, se justifică intru câtva, desi „Sfătuitorul” ni se pare mai adecvat. 3.3. Observații gramaticaletc " 3.3. Observații gramaticale" 3.3.1. Numele divine din textul masoretic Acestea îmbracă o mare varietate de forme gramaticale. Numele revelat, YHWH, care este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
știe istoria din Vechiul Testament, si anume ca înlocuiește numele divin misterios revelat de Dumnezeu lui Moise: YHWH. AlQthes/alQthinós (3.2.1.9.1., 3.2.2.6.1. și 3.2.2.12.1.) ar trebui traduse diferențiat, în funcție de context, cu „vrednic de crezare”, sau cu „adevărat”. Christós (3.2.2.3.) este în general perceput doar că nume propriu. O notă de subsol e bine venită pentru a-i explică semnificația. În expresiile ho archQgòs tQÎs zÄQÎs (3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Alte nume care au nevoie de explicații sunt cele ce fac tainice aluzii la texte veterotestamentare, cum ar fi: megaloprepgs dóxa (3.2.1.1.4.), sau ho hyiòs to¤ anthrÀpou (3.2.2.4.). Numele polisemantice în cazul cărora contextul nu oferă traducătorului suficiente elemente că el să poată opta pentru unul dintre sensuri: ’Addr (3.1.6.9.), hósios (3.2.1.7.1.), theòs pásQs parakleseÄs, ho parakalÄn (3.2.1.10.4.), paráklQtos (3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
6.8.) Cele două semnificații ale lui al-′ayy - „Cel care posedă plinătatea existenței” și „viu, nepieritor” - sunt prezente în toate echivalentele lui biblice. După cum am văzut, traducerea cu „Cel Viu”/„Dumnezeul cel viu” este suficientă pentru a transfera, în contextele respective, întregul conținut semantic al acestor nume. 4.1.3. al-’Awwal wa al-’!ƒir (2.1.3.1.) și Ri’šÄn wa ’AƒarÄn (3.1.4.2.), respectiv ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.): „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.), ’A≤ad (2.1.4.2.) și ’eƒ": (3.1.5.1.), respectiv hežs (3.2.1.4.1.), ho mónos theós (3.2.1.4.2.). Expresie a credinței monoteiste, aceste nume au o singură semnificație: unic. În funcție de context, sunt traduse cu „Unicul”, „unul”, „singurul” etc. 4.1.5. L" il"ha ’ill" huwa („nu este dumnezeu în afară de El” - 2.1.4.3.) și mibbal‘a:ay ’Qyn ’elohm („în afară de mine nu este dumnezeu” - 3.1.5.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este cel ce vede. În viziunea antropomorfizantă a celor două cărți sacre, Martorul prin excelență la tot ce face omul este Dumnezeu. 4.1.16. ′afð (2.1.8.10.), șal-țRaqb (2.1.8.11.) și NoțQr (în contextele arătate la 3.1.9.3.) sunt analogii antropomorfe care îl caracterizează pe Dumnezeu că pe acela care ține seama de toate spre a judeca. 4.1.17. al-‚"liq (2.1.9.1.)/al-‚all"q (2.1.9
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.) și ŠÄpQ” (3.1.11.3.), respectiv ho krites (3.2.1.8.3. și 3.2.2.10). Dumnezeu este singurul judecător cu adevarat drept și care, în atotștiința Să, nu poate greși. Deși ŠÄpQ” are în anumite contexte semnificația de „cârmuitor”, toate aceste nume sunt în general traduse cu „Judecătorul”. 4.1.20. ′akm (2.1.10.2. - când are semnificația „drept”) și Țaddq (3.1.11.1), Y"š"r (3.1.11.2.), respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Judecătorul”. 4.1.20. ′akm (2.1.10.2. - când are semnificația „drept”) și Țaddq (3.1.11.1), Y"š"r (3.1.11.2.), respectiv díkaios (3.2.1.8.1.). Aceste nume sunt sinonime în contextele în care se referă la dreptatea, la nepărtinirea Judecătorului divin și au fost traduse toate cu „drept”. 4.1.21. S"diq (2.1.11.1.) și ’Pl ’emón"h/’Pl ’emeÖ/’ElohQy ’"men (3.1.12.1.), ’Pl ne
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
semnificația de „Păzitor”, „Ocrotitor”. 4.1.23. Nór (2.1.12.3.) și ’Ar (3.1.13.2.), respectiv tò phÄÎs (3.2.2.15.2.). Metaforă universală a luminii folosită pentru Dumnezeu poate fi înțeleasă în multe feluri; totuși, contextul sugerează mai ales ideea călăuzirii. În majoritatea limbilor nu pune probleme de traducere. 4.1.24. al-Ra≤m"n, șal-țRa≤m (2.1.13.1.), (al-)La” f (în contextele de la 2.1.13.3.), al-Barr (2.1.13.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
folosită pentru Dumnezeu poate fi înțeleasă în multe feluri; totuși, contextul sugerează mai ales ideea călăuzirii. În majoritatea limbilor nu pune probleme de traducere. 4.1.24. al-Ra≤m"n, șal-țRa≤m (2.1.13.1.), (al-)La” f (în contextele de la 2.1.13.3.), al-Barr (2.1.13.4.), ′alm (2.1.15.4.) și Raƒm, meraƒQm (3.1.14.2), respectiv ploúsios en eléei (3.2.1.10.2.). Cu felurite nuanțe, toate au semnificația de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în mod gratuit și nu i se aplică decât ei. Pot fi traduse ambele cu „binevoitor”, însă nu au o semnificație suficient de circumscrisa încât să nu îngăduie și alte soluții date de traducători. 4.1.26. Qarb (în contextele de la 2.1.13.6.) și Q"rÄ>, gr. eggýs (3.1.14.5.). Metaforă proximității folosită în aceste nume sugerează bunăvoință și solicitudinea lui Dumnezeu. Ambele nume sunt traduse cu „Aproape” sau „Apropiat”. 4.1.27. ‘Afuww (2.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai sus că echivalent al coranicului al-′ayy306. Doar numele neotestamentare ho alQthinós și hQ aletheia, referite la Dumnezeu-Tatăl (1In 5,20cd) și mai ales la Hristos (În 14,6; Ap 3,7; 1In 5,20e), despre care spun, în contextele menționate 307, că este „Cel adevărat”/„Adevărul” sunt comparabile cu acest nume coranic. 4.2.2. al-Qayyóm (2.1.2.3.) și ’Ehyeh (3.1.3.1.), ho Àn (LXX), respectiv egÀ eimi (3.2.2.6.2.). Aceste nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele biblic ținem seama numai de al doilea termen al expresiei, întrucat numele generic constituie un simplu suport pentru acest atribut 308. Ambele sunt participii active și sunt uneori traduse la fel, cu „ascuns”. Dar, în vreme ce, în cazul numelui coranic, contextul restrâns permite interpretări variate, dintre care cele mai evidente (fără speculații teologice) sunt „Cel lăuntric, imanent”, de unde „ascuns”, în cazul celui biblic, referirea la caracterul inaccesibil al divinității este foarte limpede. 4.2.4. 9ó al-lal"l wa al-’Ikr
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.2.1.9.1. și 3.2.2.12.1.), pistós (3.2.1.9.2.), ho amen (3.2.2.12.2.). Toate au că nucleu principal de semnificație „vrednic de încredere”. Însă, în privința celor două nume coranice, contextul în care apar nu prea ajuta la precizarea semnificației, fapt ce a dat loc la interpretări și traduceri foarte variate. Este posibilă totuși o traducere a lor asemănătoare cu cea a numelor biblice: „șDumnezeulț credincios/ fidel”. În cazul lui ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spre mântuire, pe când cel biblic îl arată că învățător în privința binelui. 4.2.17. Ra’óf (2.1.13.2.) și “"> (3.1.14.4.) respectiv ho agathós (3.2.1.5.3.). Deși toate se pot traduce cu „bun”, contextele concrete în care apare “Ä> în Vechiul Testament îl colorează și îl particularizează, în vreme ce numele coranic este, ca de obicei, măi abstract. Cât despre neotestamentarul ho agathós, acesta se referă la desăvârșirea morală. 4.2.18. 9ó al-”awl (2.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-”awl (2.1.13.5.)310 și ’Erek ’appayim (3.1.15.3.). Numele biblic este metaforic, insă deloc ambiguu - „cel care cu greu se mânie” -, în vreme ce numele coranic poate fi interpretat în multe feluri (îndelung-răbdător/bogat/binefăcător generos), contextul fiind insuficient pentru precizarea semnificației sale. 4.2.19. (al-)Wadód (2.1.13.10.) și ‚"s: (3.1.14.3.). Numele coranic se referă la iubirea lui Dumnezeu față de credincioșii săi, iubire care nu e de ordinul sentimentului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sentimentului, ci de al voinței, iar cel biblic, la bunătatea și indurarea lui Dumnezeu față de cei cu care a încheiat legământ. Ambele implică statornicie. Bogăția semantica a lui ‚"s:, pusă în lumina și de expresia sinonima ra> ƒese: și de contextele mai numeroase în care se întâlnește această din urmă face din acestă unul dintre cele mai importante atribute ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament, iar în Noul Testament, chiar atributul esențial, Dumnezeu fiind definit că agápQ, „Iubire”311. În Coran și în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]