66,303 matches
-
Război Mondial. În 1914, ea a dat naștere unui fiu cu el, pe nume Franz Joseph, care a fost recunoscut de tatăl său în timp ce Valerie era încă în viață. Valerie a confruntat aceste lovituri cu stoicism, confesându-se numai în jurnal. După sfârșitul Primului Război Mondial, Valerie a recunoscut oficial sfârșitul monarhiei habsburgice și a semnat documentele de renunțare la toate drepturile la tron pentru ea și pentru urmașii ei. Renunțarea i-a permis să-și păstreze casa și bunurile. Valerie a murit
Marie Valerie de Austria () [Corola-website/Science/323740_a_325069]
-
portalul din catedrala de la Strigoniu. Poate fi menționat aici și faptul că în anul 1940, au fost strămutate în acest loc plăcile funerare ale ofițerilor, soldaților germani și austro-ungari căzuți în 1916, din cimitirul de la Gușterița. În publicația "Deutsche Bauzeitung" (Jurnalul german de construcții) Nr. 55 și 56/1924, prof. dr. ing. Hermann Phleps a publicat lucrarea "Die Burgkirche zu Michelsberg in Siebenbürgen" (Biserica fortificată din Cisnădioara, în Transilvania) în care preciza că biserica fortificată a fost ridicată în trei etape
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
de către Asociația Film România. Fugăriți de un câine lup, doi copii ai străzii intră într-o casă părăsită de pe o stradă pustie (adresa vilei este str. Popa Nan nr. 21) unde se adăpostesc pe timpul nopții. Băiețelul (Ștefan Iancu) găsește un jurnal scris de copilul familiei ce locuise mai demult în acea casă și îi citește fetiței (Patricia Poslușnic) fragmente din însemnările de acolo. Vila fusese locuită într-vreme de soții Prodan și de copilul lor. Tatăl, Radu Prodan (Dragoș Bucur), era
Nașa (film) () [Corola-website/Science/323888_a_325217]
-
îl anunță pe senatorul Voican, care intervine pentru eliberarea din închisoare a lui Radu și a celorlalți falși mafioți. Spanu este arestat împreună cu întregul său clan, iar povestea se termină cu reunirea familiei Prodan. În acest moment, băiețelul care „citise” jurnalul observă că fetița adormise lângă câinele de care fugiseră ei mai înainte. A doua zi, copiii părăsesc casa împreună cu câinele, iar jurnalul rămâne pe jos și se observă că paginile sale erau albe. Scenariul acestui film a fost scris de
Nașa (film) () [Corola-website/Science/323888_a_325217]
-
împreună cu întregul său clan, iar povestea se termină cu reunirea familiei Prodan. În acest moment, băiețelul care „citise” jurnalul observă că fetița adormise lângă câinele de care fugiseră ei mai înainte. A doua zi, copiii părăsesc casa împreună cu câinele, iar jurnalul rămâne pe jos și se observă că paginile sale erau albe. Scenariul acestui film a fost scris de Tudor Voican și Viorel Mihalcea. Proiectul acestui film a câștigat în decembrie 2006 concursul organizat de Centrul Național al Cinematografiei, clasându-se
Nașa (film) () [Corola-website/Science/323888_a_325217]
-
scriitori precum Tudor Dumitru Savu, Grigore Zanc, Constantin Mustață, Petre Prunea, Marin Oprea ș.a. Redactor la Gazeta de Cluj-Napoca (1990-1997), Scutul patriei (1958-1960), Făclia (1961-1990), Mesagerul transilvan, Editura Sfinx, Urzica, Curierul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, Informația, Tribuna afacerilor, Adevărul de Cluj, Jurnalul Național. În toată această perioada a scris subiecte din domeniul economic, analiză economică, pamflet, notă critică, foileton, toate aceste genuri jurnalistice primind un strop de umor din partea autorului. Este vicepreședintele ”Ligii Scriitorilor”. Din 1997 până în prezent este redactor-șef la
Ion Constantinescu (publicist) () [Corola-website/Science/323071_a_324400]
-
fotbal american. Lisa îi dă lui Rachel o rolă de film. Jucătorii de fotbal vorbesc despre Lisa, ei au un fel de joc în care fac sex cu fete și acordă puncte. Mark (Dylan Bruno) ține evidența punctelor într-un jurnal. După ce Eric o respinge, Lisa se sinucide, sărind de pe acoperișul școlii. Evenimentul declanșează capacitățile paranormale ale lui Rachel, facând ca ușile de la dulapurile din școală să se deschidă. Consilierul școlar Sue Snell (Amy Irving) discută cu Rachel despre Lisa; Sue
Furia: Carrie 2 () [Corola-website/Science/323123_a_324452]
-
d. 1907, București) a fost un ziarist, istoric, filolog și traducător francez stabilit în România. Născut la Tonnerre (Yonne), într-o renumită zonă viticolă din Burgundia, a studiat dreptul la Paris. Împreună cu prietenul său român, Bonifaciu Florescu, a înființat un jurnal efemer, "l'Avenir litteraire, philosophique, scientifique" care a apărut în două rânduri, în noiembrie-decembrie 1868 și in decembrie 1869 - ianuarie 1870. Mai apoi a scris rubrica de critică de teatru și muzică a revistei "Revue populaire de Paris" a lui
Frédéric Damé () [Corola-website/Science/323170_a_324499]
-
avocatul român Polizu, ceea ce a constituit un factor în hotărârea de a veni în România. În anul 1872 s-a stabilit definitiv în România, unde s-a căsătorit, fiind colaborator al publicistului Ulysse de Marsillac. În 1873, fondează primul mare jurnal de limbă franceză din București, "La Roumanie". Devenind un bun cunoscător al limbii române, a fost profesor de franceză la Liceul „Sfântul Sava” și fondatorul, la București, a mai multor publicații în română și franceză, ca de pildă "Națiunea română
Frédéric Damé () [Corola-website/Science/323170_a_324499]
-
la 24 iulie să folosească Capela Sixtină ca loc de întâlnire al conclavului și de numărare a voturilor. Johann Burchard, germanul maestru de ceremonii papal, care a prezidat acest conclav, ca și pe cel anterior din 1484, a ținut un jurnal detaliat, notând că fiecare cardinal a primit: Liturghia Sfântului Spirit (oficiată de Giuliano della Rovere și nu de Borja care, în calitate de decan, ar fi trebuit să oficieze) și apoi un discurs al lui Bernardino Lopez de Carvajal, un spaniol ambasador
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
(n. 7 august 1982, Coșcodeni, raionul Sîngerei) este o autoare, jurnalistă radio și de televiziune (Jurnal TV) română din Republica Moldova. A absolvit cu diplomă de excelență și a fost șef de promoție Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea „Jurnalism și Științe ale Comunicării” (2005), iar din 2006 este magistru în „științe politice”, la aceeași universitate (Facultatea
Stela Popa () [Corola-website/Science/323381_a_324710]
-
ale Comunicării” (2005), iar din 2006 este magistru în „științe politice”, la aceeași universitate (Facultatea de „Relații Internaționale Științe Politice și Administrative”, catedra “Politologie”). A fost timp de 7 ani prezentatoarea principalului buletin de știri de la ora 19.00 de la Jurnal TV din R. Moldova. În prezent este prezentatoare de știri la TVR 2, România. Cu o experiență consistentă în media (jurnalism radio și TV) jurnalista colaborează cu presa scrisă din România și Republica Moldova. În 2010 a publicat la Editura Tritonic
Stela Popa () [Corola-website/Science/323381_a_324710]
-
presa scrisă din România și Republica Moldova. În 2010 a publicat la Editura Tritonic din București romanul „100 DE ZILE” (454 pagini). Întreține unul dintre cele mai de succes bloguri din Republica Moldova. Și tot din 2010 este stirista principală a postului Jurnal TV din R. Moldova. În 2010 și 2011 revista VIP Magazin a inclus-o în topul „Cele mai sexy femei ale Moldovei”, iar în 2013 în ediția de colecție - „99 de femei ale Moldovei”. În 2012 a fost desemnată „Cea
Stela Popa () [Corola-website/Science/323381_a_324710]
-
în 1936, la Majadahonda, în Spania, Grigore Manoilescu a organizat la Institut o serbare legionară comemorativă la care au luat parte și delegați național-socialiști germani și la care Sextil Pușcariu a ținut un mic discurs de deschidere.( Este vorba despre jurnalul lui Maximilian Hacman, profesor de drept la Universitatea din Cernăuți și secretar general al Institutului.) În august 1941 a apărut articolul "Das rumänische Volk und der Bolschewismus" de Grigore Manoilescu, în "Europäische Revue". Dincolo de angajamentul ideologic, demersurile culturale și propagandistice
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
ale acestuia, Typee (1846) și Omoo (1847), în Anglia; ambele cărți au fost prezentate ca povestiri nonficționale de călătorie în colecția Murray's Home and Colonial Library, alături de lucrări cum ar fi cea de-a doua ediție din 1845 a jurnalului de călătorie a lui Darwin cu HMS Beagle. John Murray III a inițiat "Murray Handbooks" în 1836, o serie de ghiduri de călătorie din care provin ghidurile din zilele noastre. Drepturile pentru aceste ghiduri au fost vândute în jurul anului 1900
John Murray (editură) () [Corola-website/Science/324116_a_325445]
-
se afla transcrierea câtorva pasaje din Upanișade, în timp ce fraza transcrisă pe primul rând din pagina a doua era o traducere în limba sanscrită a primei fraze din "Evanghelia lui Ioan". Citind frazele următoare, el descoperă că acel caiet era un jurnal al doctorului Zerlendi început la 10 ianuarie 1908 și scris în limba română cu litere sanscrite. Servitoarea Arnica intră în cameră după scurtă vreme și-i spune naratorului că în următoarele două zile se va face în casă o curățenie
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
stăpânească o serie de practici yoghinice, căutând căile de a atinge țara mitică Shambala. Exercițiile de a se face invizibil îi reușesc, dar ca urmare a slăbirii voinței el nu mai poate să revină la starea anterioară. Ultima însemnare din jurnalul doctorului este următoarea: "„12 septembrie. De alaltăieri noaptea, nu mă mai pot întoarce. Am luat caietul acesta, și creionul, și scriu pe scara care duce la pod. Îl voi ascunde, apoi, printre caietele mele de studii. Mă cuprinde însă groaza
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
familiei Zerlendi și dimensiunea sacră a doctorului Zerlendi. Investigând o dispariție stranie, naratorul simte existența unui mister cu consecințe mortale, despre care este avertizat de tânăra doamnă Zerlendi și de servitoarea Arnica. Narațiunea epică este ruptă de revelația tehnică a jurnalului, care-l impune ca erou pe doctorul Zerlendi. Planurile narative diferite sunt simetrice planurilor existențiale: naratorul rămâne în planul profan, cunoscând sacrul doar la nivel teoretic, în timp ce Zerlendi depășește planul profan pentru a accede în planul sacru. Nuvela este salvată
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
trecerea de la starea de somn cu vise la starea de somn adânc, pătrunderea în starea de catalepsie (turiya), meditația asupra sunetelor și literelor (mantra-yoga), invizibilitatea corpului (samyama), reactivarea ochiului dintre sprâncene (ochiul lui Shiva) etc. Citind experiența directă consemnată în jurnal, naratorul mărturisește că a fost tentat și el mai demult să caute drumul spre tărâmul mitic Shambala, dar fără a reuși să-l găsească. Aflat pentru câteva luni în munții Himalaya, foarte aproape de granița Tibetului, el și-a părăsit coliba
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
oamenii că numai datorită forțelor spirituale emanând din Shambala se amână mereu acea tragică schimbare de axă a globului, pe care geologia o cunoaște foarte bine și care va prăvăli lumea noastră în ape scoțând cine știe ce continent nou...”". Tot în jurnalul său, doctorul presupune că Honigberger ar fi murit în urma unui eșec al misiunii sale de a reactiva în Occident cele câteva centre de inițiere care lâncezeau din timpul Evului Mediu. "„Tot ce știam despre Honigberger mă îndemna să cred că
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
în punctul în care se întâlnesc două lumi paralele. Povestirea-interviu prezintă raportul unui război perpetuu, a cărui stare este conturată de două tabere: Seniorii Victoriei (cei care culeg toți laurii) și Cavalerii Înfrângerii (cei care își desfășoară munca în anonimat). Jurnalul este o scriere aparținând unui corp expediționar care vrea să demonstreze teoria cosmologică cum că universul nu este infinit și concluzionează că Pământul este o sferă în care este închis tot universul. Povestirea prezintă un viitor în care roboții au
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
Cuore (în ) este un roman pentru copii scris de Edmondo De Amicis și publicat la 15 octombrie 1886, ziua deschiderii școlilor italiene, la editură Emilio Treves. El se prezintă că un jurnal al unui școlar italian în cursul anului școlar 1881-1882. Povestea se desfășoară pe cursul a celor nouă luni ale anului școlar 1881-1882, adică de la 17 octombrie 1881 până la 10 iulie 1882. Ea este prezentată ca jurnalul lui Enrico Bottini, de
Cuore (roman) () [Corola-website/Science/324276_a_325605]
-
se prezintă că un jurnal al unui școlar italian în cursul anului școlar 1881-1882. Povestea se desfășoară pe cursul a celor nouă luni ale anului școlar 1881-1882, adică de la 17 octombrie 1881 până la 10 iulie 1882. Ea este prezentată ca jurnalul lui Enrico Bottini, de 10 ani, un elev de clasa a III-a primară la scoala Baretti din Torino. Acesta regăsește, în 1885, pe când era la liceu, caietul sau de școlar, și îl rescrie comentându-l. Alte povești sunt țesute
Cuore (roman) () [Corola-website/Science/324276_a_325605]
-
funcționar în arhiva de filmotecă, apoi ca operator pentru producție de emisiuni și filme. Din 1986 până în 1990 a fost operator fotograf la ICPI. A revenit la TVR în 1990, lucrând ca reporter la redacția Știri. A fost editor-coordonator la jurnalul de la Tele 7abc, din 1997 până în 1998, apoi Director al Departamentului Publicitate de la Prima TV, câteva luni din anul 1998. După aceea a lucrat la ProTV, ca producător de știri, și a revenit la TVR 2. La TVR 2 împreună cu
Tudor Barbu () [Corola-website/Science/324310_a_325639]
-
antologiile "„Alfa”" (Editura Scrisul românesc, 1983); "„Avertisment pentru liniștea planetei”" (Editura Albatros, 1985); "„Nici un zeu în cosmos”" (Editura Politică, 1985); „O planetă numită anticipație” (Editura Junimea, 1985); „Cronici metagalactice” (Editura Tehnică, 1990). A mai publicat în Almanahul Anticipația, CPSF Anticipația, Jurnalul SF, Știință și Tehnică și multe alte reviste.
Dan Merișca () [Corola-website/Science/324351_a_325680]