66,268 matches
-
apropierea frontierelor, ceea ce ar fi dus la anihilarea lor totală în primele zile ale conflictului, regiunile din spatele frontului fiind astfel protejate în mod necorespunzător. S. Seidner descrie amplasarea trupelor pe frontiera de est În afară de aceste mari unități, de-a lungul frontierei se aflau formațiunile de grăniceri cu garnizoane în principalele orașe din răsăritul țării. La jumătatea deceniului al patrulea, guvernul sovietic au declanșat un program masiv de înarmare și de crearea de unități militare noi. Numărul unităților de blindate și de
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
capitolele. Planificatorii polonezi apreciaseră că superioritatea sovieticilor în ceea ce privește efectivele era de 3:1. Superiioritatea soviteicilor în tancuri și avioane nu a fost estimată, dar și în acest caz era vorba de o disporporție uriașă. În august 1939, de-a lungul frontierei poloneze erau amplasate 173 de divizii de infaterie a Armatei Roșii. Pe 1 septembrie 1939, Germania Nazistă a atacat Polonia, iar strategii polonezi au considerat că Planul Est și-a pierdut actualitatea. Pe 17 septembrie, în conformitate cu prevederile Pactului Molotov-Ribbentrop, sovieticii
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
retragă datorită contraofensivei germane de pe 17 octombrie. Convenția militară franco-poloneză prevedea că forțele terestre franceze ar fi trebuit să declanșeze o ofensivă de proporții la trei zile după declanșarea mobilizării. Forțele franceze trebuiau să cucerească controlul asupra zonei aflate între frontieră și Linia Siegfried și să exercite presiuni asupra apărătorilor acesteia. În a 15-a zi a mobilizării, forțele franceze ar fi trebuit să declanșeze un atac general împotriva Germaniei. Mobilizarea parțială a început în Franța pe 26 august, pentru ca pe
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
franceză în valea Rinului a început pe 7 septembrie, la patru zile după declarația franceză de război. În acea perioadă, "Wehrmacht-ul" era implicat în luptele din Polonia, iar francezii se bucurau de o superioritate numerică decisivă de-a lungul frontierei germane. Cu toate acestea, francezii nu au întreprins nicio acțiune importantă care să vină în sprijinul polonezilor. 11 devizii franceze, parte a Grupului al II-lea de armate, au înaintat au înaintat în teritoriul german de-a lungul unei linii
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
de la Londra, Luxemburgul nu dispunea decât de forțe armate, ci doar de un un corp restrâns al jandarmi și voluntari. Eventualitatea unui condlict violent Între Germania și Franța a crescut foarte mult în primăvara anului 1940 și de-a lungul frontierei s-au dat în câteva rânduri alarme false. Germania a oprit în primăvară exportul de cocs pentru industria metalurgică luxemburgheză. Porțile metalixe ale Schusterline au fost închise pe 10 mai 1940 al ora 03:15, după ce au fost observate mișcări
Invadarea Luxemburgului () [Corola-website/Science/330313_a_331642]
-
râurilor Our, Sauer și Mosel. În acest timp, militari ai forțelor speciale germane în civil, sprijiniți de belgieni de etnie germană din Luxemburg (așa-numiții "Stoßtrupp Lützelburg") au încercat să saboteze stațiile de emisie și baricadele aflate de-a lungul frontierei comune. Aceste tentative au eșuat. Familia regală a fost evacută de la reședința din Colmar-Berg în capitală. Germanii au declanșat atacul cu Diviziiler I, II și X Panzer la ora 4:35. Atacatorii nu au întâmpinat o rezistență majoră, majoritatea jandarmilor
Invadarea Luxemburgului () [Corola-website/Science/330313_a_331642]
-
de Vest), Milan I a declarat război Bulgariei la 14 noiembrie 1885. Strategia militară s-a bazat mult pe elementul surpriză, întrucat Bulgaria se aștepta mai mult la un atac din partea puterii suzerane, Imperiul Otoman, si isi masase forțele spre frontieră sud-estică. Pretextul a fost o dispută minoră de frontieră, denumită „chestiunea Bregovo”. Râul Timok, care formă parte din frontieră între cele două țări, isi modificase puțin cursul de-a lungul anilor. Ca urmare, un pichet sârbesc de frontieră de lângă satul
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
14 noiembrie 1885. Strategia militară s-a bazat mult pe elementul surpriză, întrucat Bulgaria se aștepta mai mult la un atac din partea puterii suzerane, Imperiul Otoman, si isi masase forțele spre frontieră sud-estică. Pretextul a fost o dispută minoră de frontieră, denumită „chestiunea Bregovo”. Râul Timok, care formă parte din frontieră între cele două țări, isi modificase puțin cursul de-a lungul anilor. Ca urmare, un pichet sârbesc de frontieră de lângă satul Bregovo ajunsese pe malul bulgăresc al râului. După refuzul
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
elementul surpriză, întrucat Bulgaria se aștepta mai mult la un atac din partea puterii suzerane, Imperiul Otoman, si isi masase forțele spre frontieră sud-estică. Pretextul a fost o dispută minoră de frontieră, denumită „chestiunea Bregovo”. Râul Timok, care formă parte din frontieră între cele două țări, isi modificase puțin cursul de-a lungul anilor. Ca urmare, un pichet sârbesc de frontieră de lângă satul Bregovo ajunsese pe malul bulgăresc al râului. După refuzul unor cereri ale Bulgariei de a evacua pichetul, Bulgaria a
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
forțele spre frontieră sud-estică. Pretextul a fost o dispută minoră de frontieră, denumită „chestiunea Bregovo”. Râul Timok, care formă parte din frontieră între cele două țări, isi modificase puțin cursul de-a lungul anilor. Ca urmare, un pichet sârbesc de frontieră de lângă satul Bregovo ajunsese pe malul bulgăresc al râului. După refuzul unor cereri ale Bulgariei de a evacua pichetul, Bulgaria a expulzat grănicerii sârbi cu forța. Otomanii nu au intervenit în conflict și înaintarea armatei sârbești a fost oprită după
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
malul bulgăresc al râului. După refuzul unor cereri ale Bulgariei de a evacua pichetul, Bulgaria a expulzat grănicerii sârbi cu forța. Otomanii nu au intervenit în conflict și înaintarea armatei sârbești a fost oprită după . Grosul armatei Bulgare călătorise de la frontiera otomană din sud-est până la cea sârbească din nord-vest pentru a apăra capitala Sofia. După bătăliile defensive de la Slivnița și Vidin (a cărui apărare fusese organizată de Atanas Uzunov), Bulgaria a trecut în ofensivă, ocupând orașul Pirot. În acest moment, Austro-Ungaria
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
Durankulak (în ; în trecut, în română Răcari) este un sat în comuna Șabla, regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Satul se află în extremitatea nord-estică a comunei, a regiunii și a țării, la malul Mării Negre și la frontiera cu România. Este străbătut de șoseaua națională 9 (E87), care duce spre sud la Varna, Burgas și mai departe către Turcia, și spre nord prin Vama Veche în România, continuându-se acolo cu DN39. Între anii 1913-1940 a făcut parte
Durankulak, Dobrici () [Corola-website/Science/330396_a_331725]
-
de "Arman". Majoritatea locuitorilor erau români. Lângă localitate au mai existat două așezări (azi dispărute) ce se numeau în timpul administrației românești "Caradurmuș" și "Nebi-Cuius" ("Yasnets" în bulgară). În apropierea satului se află un punct feroviar și rutier de trecere a frontierei între Bulgaria și România, iar satul are o gară pe calea ferată Bazargic-Medgidia. La recensământul din 2011, populația satului Kardam era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de romi (%) și turci (%). Pentru
Kardam, Dobrici () [Corola-website/Science/330404_a_331733]
-
Transilvania și Oltenia), Lotru, Argeș, Râul Târgului, probabil și în Crișuri (Crișul Negru, Crișul Alb, Crișul Repede), Strei, Timiș, Râul Doamnei, Buzău, Siret, Moldova, Suceava. Astăzi mai trăiește numai în afluenții de munte ai Dunării: în Tisa (în porțiunea de frontieră de la Sighet), în Vișeu (de la Vișeul de Jos până la vărsarea în Tisa), Vaser (afluent al Vișeului, pe o porțiune de circa 24 km de la Cozla până la confluența cu Vișeul), pe o porțiune foarte scurtă pe Novăț (afluent al Vaserului), Ruscova
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
poliție. Aceasta se oferă să-i acorde ajutorul doar dacă și el o va ajuta ca la sfârșitul operațiunii să o împingă într-o prăpastie. Odată plecați din orașul natal al Adelei, încep o periculoasă călătorie prin pădurile Germaniei, străbătând frontiera franceză și dealurile Occitaniei, în tot acest timp fiind urmăriți de poliție și găsind găzduire în cele mai neașteptate locuri, vrând să ajungă la fratele lui la Marsilia pentru a face rost de 3000 de euro pentru a putea părăsi
Ucide-mă () [Corola-website/Science/329051_a_330380]
-
din Europa Occidentală, pierzându-și viața mii de soldați umayyazi. Victoria eroică a fost sărbătorită cu daruri de la Papa, care l-a declarat pe ducele aquitanian un campion al creștinismului, consolidându-și independența. În scopul de a contribui la securizarea frontierelor sale cu umayyazii, și-a căsătorit fiica, Lampegia, cu berberul musulman rebel Uthman ibn Naissa, numit "Munuza" de franci, guvernatorul adjunct a ceea ce avea să devină mai târziu Catalonia. În 731, francul Charles Martel, după ce i-a învins pe saxonii
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
Înaintat C.C.E.S. (Consiliul Culturii și Educației Socialiste) la 13/10/1977, decupajul este aprobat - după modificări - la 12/04/1978, ca film de plan pentru 1979. Filmul intră în producție la 25/04/1978 cu titlul de lucru ”Moisei (Ultima frontieră a morții)” (2.600 mu, deviz limită de 4,9 milioane lei). Filmările încep la 26/09/1978 la Moisei - Maramureș și se încheie la 22/11/1978 (39 zile de filmare, 2.600 mu). Vizionat de conducerea C.C.E.S. și
Ultima frontieră a morții () [Corola-website/Science/329053_a_330382]
-
Liviu Ciulei." Regizorul Liviu Ciulei a fost președintele juriului, la Mamaia, și m-a susținut pentru decernarea acestui premiu", a declarat Florin Piersic într-un interviu. Actorul Florin Piersic mărturisește că "[..] am jucat într-un film care se numește „Ultima frontieră a morții”, în care am fost distribuit de Virgil Calotescu. Interpretam rolul unui invalid de război. Fiul meu, Florin junior - care este priceput în profesia de actor, o iubește și o practică - mi-a mărturisit ca nu îi vine să
Ultima frontieră a morții () [Corola-website/Science/329053_a_330382]
-
martie, Bugul este navigabil pe 315 km², începând de la vărsarea lui în Vistula spre amonte. Râul Bug este un fluviu european important care își are cursul prin trei țări cu o lungime totală de 830 km. Acesta face parte din frontierele între Ucraina și Polonia 185 km și între Belarus și Polonia 178 km Suprafața bazinului său este de 39.420 km², din care în Polonia 19.284 km². Debitul mediu în aval este de 158 m³/s. Este al patrulea
Bug (fluviu) () [Corola-website/Science/329092_a_330421]
-
poeziile sale au sfidat categorizarea, variind pe parcursul anilor, ca formă și temă. Într-o ars poetica recentă, el s-a auto declarat „un poet arab, un poet uman” și și-a descris misiunea sa literară și socială ca fiind dincolo de frontierele familiei, sectei, religiei, tribului, patriei, națiunii, și intrând în orbita umană a intereselor universale, fără a elimina sursa primară și rădăcina autentică a poeziei. Opera lui a fost tradusă în mai multe limbi, recent și în limba română. Interesul pentru
Samih Al-Qasim () [Corola-website/Science/329079_a_330408]
-
caracterizată de un număr mare de regizori independenți, producțiile poloneze tind să fie din ce în ce mai mult inspirate de filmul american. Filme poloneze de succes Regizori polonezi iluștri Actori și actrițe din Polonia Orașele poloneze reflectă întregul spectru de stiluri arhitecturale europene. Frontierele din estul Poloniei sunt privite ca limita influențelor arhitecturii occidentale pe continent. Istoria nu a fost darnică cu monumentele arhitecturale ale Poloniei. Cu toate acestea, o serie de structuri istorice au supraviețuit: castele, biserici și clădiri impunătoare, deseori unici în
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
din 2002, 109 persoane s-au declarat frizoni, incluzând 39 cetățeni poloni. La recensământul din 2002 48.700 de persoane au declarat că aparțin acestui grup etnic. Ei trăiesc în concentrați la sud și la est de Białystok, în apropierea frontierei cu Belarus. Conform recensământului din anul 2002, în Polonia trăiesc 386 cehi,majoritatea în Zelów, lângă granița cehă. Cel mai faimos polonez de origine cehă este pictorul Jan Matejko. În centrul și sud-estul Poloniei trăiesc 4-5.000 greci cei mai mulți dintre
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
au îndreptat spre vest. Călătoriile cu caravanele de căruțe erau un real pericol pe distanțe neimaginabile de mari. Dar dorința de aventură, oportunitate și câștigul economic era prea puternic. În timp ce unii se luptă pentru a crea o nouă viață la frontiera, alții sunt recompensați cu bogățiile la o scară nevăzuta înainte. Americanii se grăbeau să extragă aurul din California, declanșând "Goana după Aur". America se întindea de la " de la un ocean la altul". Și când pionierii americani stăpâneau apele din bazinul Mississippi
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
în atenția coloniștilor în 1750 de către Dr. Thomas Walker, un medic din Virginia și explorator. Calea a fost extinsă de către o echipă de tâmplari condusă de Daniel Boone, făcându-l accesibil pentru pionierii care este folosit pentru a călătorie în frontierele de vest ale statelor Kentucky și Tennessee. Daniel Boone a fost unul dintre grănicerii americane cei mai cunoscuți. Faima lui Boone provine de la faptele sale din timpul explorării și colonizării Kentucky. A fost primul care a ajuns în viitorul stat
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
următorii 30 de ani explorând și colonizând terenurile din Kentucky, inclusiv de construirea unui drum sălbatic prin pustiu și construind stația-fort Boonesboro, deși a înfruntat diverse pericole și conflicte cu pieii-rosii.Dupa moartea sa, a fost onorat că erou de frontieră. Meriwther Lewis, un căpitan de infanterie și William Clark (explorator), un locotenent în retragere, au fost însărcinați de președintele SUA să exploreze râul Missouri și triburile ce trăiau de-a lungul lui.Lewis s-a dovedit un conducător capabil, iar
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]