66,303 matches
-
un program dezvoltat de Mihai Ralea la sfârșitul anilor 1930. Acest program, rămas în mare parte la stadiul de proiect, a constituit prima încercare de organizare a odihnei muncitorilor în România. Programul datează din vara anului 1938 când, printr-un Jurnal al Consiliului de Miniștri, s-a autorizat dezvoltarea unei acțiuni de organizare a timpului liber al muncitorului subdenumirea „Muncă și voe bună”, aprobată prin Legea pentru organizarea activității „Muncă și voe bună”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1
Muncă și Voe Bună () [Corola-website/Science/326530_a_327859]
-
25.870 de volume care s-au legat. S-a organizat o Oră de Muncă și Voe Bună la postul de Radio București, cu un program săptămânal de conferințe, sfaturi profesionale, juridice și medicale, știri technice și actualități științifice, un Jurnal al muncitorului, muzică, teatru etc. S-au pus bazele unei orchestre, a unei fanfare și a unui cor muncitoresc în Capitală, pornind totodată o acțiune de propaganda pentru înființarea de formații muzicale muncitorești în toata țara. Deasemenea s-au organizat
Muncă și Voe Bună () [Corola-website/Science/326530_a_327859]
-
luat masteratul și doctoratul la Universitatea de la Belgrad. Profesor la Universitatea de la Belgrad, Rajić a fost specialist în literaturile scandinave, din care a tradus multe opere în limba sârbă. În 2000 a publicat în limba norvegiană cartea "Dagbok fra Beograd" („Jurnalul de la Belgrad”), o culegere de corespondețe pentru ziarul norvegian Dagbladet din timpul bombardamentelor NATO asupra Șerbiei din 1999.
Ljubiša Rajić () [Corola-website/Science/326585_a_327914]
-
Walter Leland Cronkite Jr. (4 noiembrie 1916 Saint Joseph, Missouri - 17 iulie 2009 New York) a fost un jurnalist și prezentator american de televiziune cunoscut pentru prezentarea între anii 1962 - 1981 a jurnalului televizat CBS Evening News pe canalul CBS News. A fost la vremea să considerat jurnalistul cel mai serios, experimentat și reprezentativ în ochii opiniei publice americane și de aceea a dobândit o mare influență în rândul clasei politice și al
Walter Cronkite () [Corola-website/Science/326613_a_327942]
-
la 27 ianuarie 1910, în cătunul Giurgeni, comuna Corni din județul Tecuci. Părinții săi, Mihai și Maria Păscu, erau oameni modești, țărani cu frica lui Dumnezeu. Artistul păstrează multe amintiri din perioada copilăriei pe care o descrie mai târziu în Jurnalul sau ținut din 1964 și până în 1970, ăn în care este arestat. Multe dintre aceste amintiri sunt legate de perioada tulbure a războiului văzute prin ochii unui copil de 6 ani, precum plecarea sătenilor și a tataului pe front, îmbolnăvirea
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
debut în pictură bisericească a lui Vasile Păscu. Prima dată se urcă pe schele la Biserică Mănăstirii Precista (Maica Domnului) din Vaslui, alături de pictorul Sebastian Constantinescu din Argeș. A fost o perioadă fericită din viața lui, așa cum notează și în Jurnal:"Cât am pictat la Maica Precista m-am simțit că un fericit eram nebun de bucurie că pot și eu învăța această branșa atât de frumoasă. Aici vedeam toată fericirea și importanța viețuirii pe schele, muncind inspirat și vesel". Timpul
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
nebun de bucurie că pot și eu învăța această branșa atât de frumoasă. Aici vedeam toată fericirea și importanța viețuirii pe schele, muncind inspirat și vesel". Timpul petrecut la Vaslui și-l amintește cu multă plaxcere așa cum notează și în Jurnal:"Zilele petrecute la Vaslui atât că profesroe, cât și ca pictor-ucenic le socotesc ca fiind cele mai strălucite zile din viața mea. Am avut o satisfacție nebună cât am stat pe aceste meleaguri ale lui Ștefan cel Mare. Zilnic zburăm
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
în citatul sau de acum faimos, „Roagă-te, Crede și Nu-ți fă griji”. Îi călăuzea pe creștini să îl recunoască pe Dumnezeu în toate lucrurile și să își dorească mai presus de orice să facă voia lui Dumnezeu. Conform jurnalului părintelui Agostino de San Marco ce a fost directorul spiritual al lui Padre Pio în , tânărul Francesco Forgione suferea de mai multe boli.La șase ani a trecut printr-o gastroenterita ce l-a ținut la pat pentru o perioadă
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
de armă și nimic nu era cruțat de suferință. Din acea zi înainte am fost rănit mortal . Am simțit în adâncurile sufletului o rană care era tot timpul deschisă și care imi provoca o agonie continuă. Pe 20 septembrie 1918, jurnalele consemnează că durerea străpungerii inimii a cedat și Padre Pio a rămas într-o „pace profundă”. În acea zi, pe când Padre Pio era angajat într-o rugăciune în podul corului bisericii Fecioarei Maria(En:Our lady of the Grace), aceeași
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
despre soarta prostituatelor. Lirismul său înflorește în fața peisajelor scoțiene și asistă chiar la o punere în scenă a dramei Macbeth, la "Teatrul princeței" de pe Oxford Street. La întoarcerea în Franța, Verne își pune în ordine notițele și începe să redacteze jurnalul călătoriei, pe care-l va intitula "Voyage à reculons" ("Călătorie de-a-ndărătelea"), deoarece cei doi prieteni trebuiau să se îmbarce pentru Anglia la Nantes, dar au fost obligați să coboare până la Bordeaux ca să urce apoi spre nord. Manuscrisul a fost refuzat
Călătorie în Anglia și în Scoția () [Corola-website/Science/325639_a_326968]
-
a murit cu mulți ani mai înainte (mai târziu, funcționarii guvernamentali precizează că a avut un incendiu în depozit la începutul anilor '40, iar Harry Finley murise în timp ce încerca să-l salveze pe congelatul McCormick). Susan îi oferă lui McCormick jurnalele tatălui ei, sperând că el le poate folosi pentru a-și inversa starea (dar potrivit jurnalelor, proiectul nu poate inversa procesul de îmbătrânire, explicând, astfel, îmbătrânirea rapidă a lui Daniel). Înainte de a pleca, Susan îi spune lui McCormick că Helen
Pururea tânăr (film) () [Corola-website/Science/325664_a_326993]
-
incendiu în depozit la începutul anilor '40, iar Harry Finley murise în timp ce încerca să-l salveze pe congelatul McCormick). Susan îi oferă lui McCormick jurnalele tatălui ei, sperând că el le poate folosi pentru a-și inversa starea (dar potrivit jurnalelor, proiectul nu poate inversa procesul de îmbătrânire, explicând, astfel, îmbătrânirea rapidă a lui Daniel). Înainte de a pleca, Susan îi spune lui McCormick că Helen este în viață. Funcționarii guvernamentali îl caută și ei pe McCormick, dar în final, Claire le
Pururea tânăr (film) () [Corola-website/Science/325664_a_326993]
-
1928; d. 28 septembrie 1944) a fost un băiat cehoslovac de origine evreiască, deportat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și omorât prin gazare în lagărul de la Auschwitz. Până la vârsta de șaisprezece ani a scris mai multe romane, un jurnal și un dicționar esperanto-ceh. Recent a fost adus în atenția opiniei publice de către astronautul israelian Ilan Ramon, care a luat în spațiu un desen al lui , înfățișând Pământul văzut de pe Lună. Petr Ginz s-a născut în familia lui Otto
Petr Ginz () [Corola-website/Science/325695_a_327024]
-
Petr Ginz reprezentând Pământul văzut de pe Lună. La reintrarea în atmosfera terestră, naveta Columbia a fost distrusă, împreună cu copia desenului. Acestă întâmplare a popularizat povestea lui Petr Ginz și a avut drept consecință găsirea într-un pod din Cehia a jurnalului său, care supraviețuise epocii comuniste. Jurnalul a fost vândut după mai multe runde de negocieri Instituției Yad Vashem și a fost publicat cu o introducere a lui Jonathan Safran Foer și o prefață a surorii lui Petr Ginz. În amintirea
Petr Ginz () [Corola-website/Science/325695_a_327024]
-
Lună. La reintrarea în atmosfera terestră, naveta Columbia a fost distrusă, împreună cu copia desenului. Acestă întâmplare a popularizat povestea lui Petr Ginz și a avut drept consecință găsirea într-un pod din Cehia a jurnalului său, care supraviețuise epocii comuniste. Jurnalul a fost vândut după mai multe runde de negocieri Instituției Yad Vashem și a fost publicat cu o introducere a lui Jonathan Safran Foer și o prefață a surorii lui Petr Ginz. În amintirea lui Petr Ginz și a lui
Petr Ginz () [Corola-website/Science/325695_a_327024]
-
lui Jonathan Safran Foer și o prefață a surorii lui Petr Ginz. În amintirea lui Petr Ginz și a lui Ilan Ramon a apărut și un timbru comemorativ. Toate titlurile reprezintă traduceri aproximative în română, întrucât majoritatea scrierilor sunt pierdute. Jurnalul nu a fost până în 2013 tradus în limba română.
Petr Ginz () [Corola-website/Science/325695_a_327024]
-
și de Liviu Cotrău (publicată în 2008 sub titlul "Povestea lui Arthur Gordon Pym" de Editura Polirom din Iași; ediție ilustrată retipărită în 2013). Pentru ca povestea să dea impresia unei explorări autentice, Poe s-a folosit de o serie de jurnale de călătorie care se publicau în număr mare în acea perioadă. Cea mai importantă sursă a lui Poe a constituit-o exploratorul Jeremiah N. Reynolds, a cărui operă "Address on the Subject of a Surveying and Exploring Expedition to the
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
puțin accesibile opere ale lui Poe, "Aventurile lui Arthur Gordon Pym", s-a sustras unei interpretări universal acceptate. Eruditul Scott Peeples scria că este „în același timp o falsă narațiune de explorare non-ficțională, saga de aventuri, bildungsroman, păcăleală, plagiat de jurnal de călătorie și alegorie spirituală” și „unul dintre cele mai derutante texte majore ale literaturii americane”. Biograful James M. Hutchisson scrie că intriga „urcă pe noi culmi de ingenuitate ficțională și coboară în noi abisuri de prostie și absurditate” în
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
același nume cu personajul fictiv al lui Poe. Camarazii lui Parker, Tom Dudley și Edwin Stephens, au fost ulterior judecați pentru crimă într-un proces de drept comun ce a stabilit un precedent, renumitul "R v Dudley and Stephens". În jurnalul de călătorie a lui Paul Theroux, "The Old Patagonian Express" (1979), autorul îi citește lui Jorge Luis Borges pasaje din "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Theroux descrie cartea ca fiind „cea mai înfiorătoare” poveste pe care a citit-o vreodată
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
de un odgon nevăzut. Naratorul găsește pe întreaga navă hărți vechi și instrumente de navigație depășite, pe care le consideră a fi inutile în acele vremuri. El fură materiale de scris din cabina căpitanului cu scopul de a ține un jurnal („manuscrisul” din titlu) pe care îl pune apoi într-o sticlă și îl aruncă în mare. Vasul-fantomă își continuă drumul către sud, iar naratorul observă că membrii echipajului par să dea semne de speranță în perspectiva distrugerii lor, pe măsură ce nava
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
adevăr, unii cercetători sugerează că „Manuscris găsit într-o sticlă” a fost menită să fie o parodie sau o satiră a poveștilor marine în general, în special prin absurditatea intrigii și prin faptul că naratorul ține în mod nerealist un jurnal cu toate întâmplările trăite. Celelalte povestiri pe care le-a scris Poe în această perioadă de timp, inclusiv „Bon-Bon”, au fost menite să fie umoristice sau, după cum a scris Poe, „burlești asupra criticismului în general”. William Bittner, de exemplu, a
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
al organizațiilor ""Hyde Park"" și ”"GenderDoc-M"”, editor pe site-ul Curaj.TV și Curaj.Net. Din 2003 până în 2006 a fost președintele organizației non-guvernamentale „Hyde Park”. Din august 2010 până în iulie 2013 a fost gazda emisiunii "Inamicul Public" de la Jurnal TV. Blog personal: EU.Brega.org Între 1992-1995 a studiat la Institutul de Arte din Chișinău, iar în 1995-1999 la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, România. În iunie 1999 a absolvit UATC-ul la secția Regie de
Oleg Brega () [Corola-website/Science/325788_a_327117]
-
în artă cinematografică și televiziune, specialitatea “Regie, imagine film și televiziune”. Studii de masterat la Universitatea “A.I. Cuza” din Iași, Facultatea Filozofie,specializarea “Studii europene de integrare și securitate”. Începând cu 9 august 2010 este realizatorul emisiunii "Inamicul Public" la Jurnal TV. Emisiunea a fost închisă de către administrația postului în august 2013 fără ca publicul și Brega să fie anunțați din timp. La Jurnal de Chișinău, a fost cameraman pentru proiectul Jurnal TV (din 22 mai 2008 pînă pe 1 februarie 2010
Oleg Brega () [Corola-website/Science/325788_a_327117]
-
specializarea “Studii europene de integrare și securitate”. Începând cu 9 august 2010 este realizatorul emisiunii "Inamicul Public" la Jurnal TV. Emisiunea a fost închisă de către administrația postului în august 2013 fără ca publicul și Brega să fie anunțați din timp. La Jurnal de Chișinău, a fost cameraman pentru proiectul Jurnal TV (din 22 mai 2008 pînă pe 1 februarie 2010). Din octombrie 2009 este membru-fondator al organizației sindicale, afiliate Sindicatului din Cultură. Din septembrie 1992 până în septembrie 1995 a activat la Televiziunea
Oleg Brega () [Corola-website/Science/325788_a_327117]
-
cu 9 august 2010 este realizatorul emisiunii "Inamicul Public" la Jurnal TV. Emisiunea a fost închisă de către administrația postului în august 2013 fără ca publicul și Brega să fie anunțați din timp. La Jurnal de Chișinău, a fost cameraman pentru proiectul Jurnal TV (din 22 mai 2008 pînă pe 1 februarie 2010). Din octombrie 2009 este membru-fondator al organizației sindicale, afiliate Sindicatului din Cultură. Din septembrie 1992 până în septembrie 1995 a activat la Televiziunea de Stat din Republica Moldova în calitate de regizor secund, Redacția
Oleg Brega () [Corola-website/Science/325788_a_327117]