67,638 matches
-
cele mai profunde, mai subtile sau mai adecvate, ele permit un grad oarecare de interpretare spontană. Ritul este semantic obscur și, de aceea, el solicită acumularea, prin observație și anchetă etnografică, a unui mare număr de date, capabile să devină „contexte” care clarifică ritul, date care Îl integrează Într-un ansamblu de manifestări culturale și Îi conferă un anumit sens. De aceea, cadrele de interpretare a ritualului au variat enorm, oscilând Între considerarea lui ca un loc al nonsensului - expresie a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a fi obișnuit cu” ceva. Echivalentul grecesc este ethos, care are aceeași rădăcină cu termenul ethnos, adică un grup de oameni obișnuiți să trăiască Împreună. Pe scurt, cutuma (obiceiul) reprezintă manifestarea identității unui grup și granița unei culturi comune. În contextul antropologiei, obiceiul este, În primul rând, o categorie a observatorului extern. În Încercarea de a descrie o societate străină, el oferă un instrument simplu pentru a numi cele mai evidente diferențe dintre cultura observatorului și cultura celor observați (R. Winthrop
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
așa-numitele rituri de interacțiune. E. Goffman a localizat aceste rituri În zona interacțiunilor cotidiene dintre oameni: viața socială se bazează pe numeroase sisteme formalizate de comunicare Între indivizi, adică pe convențiile legate de Întâlnirile față În față din diferite contexte. Individul este preocupat să mențină o anumită imagine despre sine: concepte precum cele de mândrie, onoare, prestigiu, demnitate sunt esențiale pentru identitatea socială a omului. Totodată, a te face de râs, a nu fi la Înălțime reprezintă eșecuri majore În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1971; K. Lorenz, 1966, 1971; Ch. Laughlin Jr, 1979; J.W. Smith, 1979) consideră că aceste „rituri” instinctive au apărut În urma unor procese de adaptare și de transformare comportamentale lente, care au condus la: a) deplasarea (displacement) unei acțiuni din contextul practic inițial și replasarea ei În alt context, de semnalizare. Prin acest mecanism se produce schimbarea funcției unui comportament agresiv: astfel, pe parcursul evoluției speciilor, rata de supraviețuire a exemplarelor a crescut atunci când unele dintre acestea, În loc să-și atace și elimine
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1979; J.W. Smith, 1979) consideră că aceste „rituri” instinctive au apărut În urma unor procese de adaptare și de transformare comportamentale lente, care au condus la: a) deplasarea (displacement) unei acțiuni din contextul practic inițial și replasarea ei În alt context, de semnalizare. Prin acest mecanism se produce schimbarea funcției unui comportament agresiv: astfel, pe parcursul evoluției speciilor, rata de supraviețuire a exemplarelor a crescut atunci când unele dintre acestea, În loc să-și atace și elimine adversarul, s-au „mulțumit” să-și etaleze elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o atingă cu mâna, fetele vor fi căutate la horă și nu vor Întârzia să se mărite (M. Eliade, 1995, p. 218). Logica gesturilor vrăjitorești este specifică universului magic: formule verbale, gesturi și obiecte ale vieții cotidiene sunt dislocate din contextul originar și Învestite, În „ecologia” vrăjii, cu puterea de a influența mediul natural și social: Tot În județul Turda, fetele sau femeile tinere merg câte două, la miezul nopții goale și despletite, Îmbrățișate și sărutându-se tot drumul, până la locul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prepararea alimentului. Aceste acțiuni sunt Încărcate cu semnificații aparte și dotate cu o eficiență de ordin magic, și nu pragmatic. Glisarea de la practic și banal la magic și excepțional se face cu ajutorul unor operatori simbolici. Primul este scoaterea actelor din contextul normal. Dislocarea se efectuează prin câteva operațiuni simple: a) schimbarea cadrului temporal: spre exemplu, culesul are loc noaptea, nu ziua; b) schimbarea modului uzual de culegere: cu gura, nu cu mâna, sau prin contactul mediat de un alt corp, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin contact direct; c) schimbarea modului de plecare și Întoarcere În sat: mersul este Înlocuit cu dansul, iar indiferența uzuală a grupului de culegători (de zmeură, de afine, de urzici, de usturoi sălbatic etc.) prin gesturi intens erotizate. Scoaterea din contextul uzual este Însoțită de un alt operator simbolic: inversarea. Astfel, făina nu este Împrumutată sau cumpărată, ci furată. În plus, ea nu este furată printr-un gest normal, ci pieziș, cu mâna Întoarsă (cu palma În sus). De asemenea, cernerea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritual care „lecuiește” pacientul prin inserția În corpul social și, simultan, vindecă sau Întărește corpul social prin eliminarea devianței (reale sau simbolice). Pe de altă parte, divinația nu este un mecanism rigid de confirmare a structurii sociale: Divinația oferă un context În care o soluție social acceptabilă este negociată și În care se creează un consens Între diferitele puncte de vedere. Aceste procese nu presupun o acceptare oarbă a tradiției, ci, dimpotrivă, implică scepticism și o intepretare selectivă a tradiției. ș
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Prin această transmutare, valoarea gesturilor, obiectelor și discursurilor este schimbată radical. Ele nu mai contribuie la atingerea unor obiective imediate, mărunte, banale, ci la realizarea unui obiectiv „dislocat”. Astfel, ca să luăm un exemplu, actul de a mătura este scos din contextul utilității sale și pus să efectueze ceva diferit, plasat Într-un plan al existenței total opus zonei casnice. El contribuie la gonirea spiritelor malefice, care sunt Îndepărtate de locul respectiv printr-un gest magic, la fel cum sunt scoase gunoaiele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
influențare a indivizilor, a grupurilor, a unor fenomene naturale determinate sau a Întregii naturi. Tehnicile prin care se produce această mutație au un caracter: a) riguros: deseori sunt formalizate prin discursuri orale sau scrise; b) solemn: nu sunt performate În contextul vieții de zi cu zi; c) tradițional: sunt transmise din generație În generație; d) ocult: nu sunt accesibile oricui. Caracterul riguros al tehnicilor magice se află În directă legătură cu eficiența magică: respectarea cu strictețe a prescripțiilor și interdicțiilor reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asupra magiei ca fenomen irațional, antisocial, antimodern: Vrăjitorul a devenit inversul persoanei normale, o antiimagine a societății - și nu un om obișnuit, poate malefic, dotat cu unele puteri magice. Vrăjitoria, În acest sens, a fost creată de oficialii Bisericii În contextul bătăliilor de impunere a propriei autorități. Elemente din religiile păgâne au fost Încorporate În modelul teologic al vrăjitoriei și demonizate, Într-un proces care a condus la esențializarea și stereotipizarea acestui fenomen (P. Stewart, A. Strathern, 2004, p. 15; vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de a modifica o stare existentă. ș...ț Este constituit dintr-o formulă fixă sau improvizată, prin care se invocă mânia sau urgia unei divinități asupra unei persoane, a unui obiect sau acțiuni” (I. Evseev, 1997, p. 51). Într-un context strict religios, cele două rituri verbale sunt apanajul exclusiv al divinității. În universul magic, chiar și oamenii, fie cei dotați cu puteri oculte, fie cei aflați Într-o situație-limită (de obicei, În pragul morții), pot efectua aceste acte care consacră
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aparte pentru ceea ce poate fi considerat „rațional”, iar evaluarea acestor sisteme trebuie făcută În termenii emici, adică În termenii și utilizările specifice culturii studiate: Aparenta lipsă de logică a practicilor magice (din perspectiva observatorului extern) dezvăluie caracterul lor logic În contextul complexității și specificității practicilor sociale. Altfel spus, logica magiei și vrăjitoriei provine din Însuși caracterul ilogic al proceselor sociale. Raționalitatea, ea Însăși rezultatul unei anumite practici sociale, este limitată de caracterul comun, mereu identic cu sine, al factualității sociale. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vrăjitoriei provine din Însuși caracterul ilogic al proceselor sociale. Raționalitatea, ea Însăși rezultatul unei anumite practici sociale, este limitată de caracterul comun, mereu identic cu sine, al factualității sociale. Ea nu poate să stabilească o formă perfectă, pură, În aceste contexte sociale. Magia și vrăjitoria nu sunt altceva decât manifestări particulare ale acestei situații (B. Kapferer, 2002, p. 7). Această formulă, aparținând unuia dintre cei mai reputați cercetători contemporani ai universului magic, sugerează ideea că aceste practici exprimă și ne ajută
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și cu moduri de organizare politică (dominația colonială) diferite de cele anterioare. În toate aceste situații, practicile magice funcționează ca o reacție de apărare, de traducere a fenomenelor necunoscute și amenințătoare În termenii culturali disponibili și de asumare a noilor contexte. În formula lui Peter Pels (2003, p. 3), ...magia poate fi modernizată, devenind o contrapondere la Înțelegerea liberală a transparenței și progresului rațional al modernității. Modernitatea nu numai că stabilește magia ca o contrapondere, dar și produce propriile forme de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cele de teologie sau de istorie comparată a religiilor, se susține că este vorba despre o evoluție intelectuală (de la religiile primitive la religiile spirituale), În timp ce În lucrările de antropologie accentul este pus pe sistemele de valori („ideologia sacrificială”) și pe contextele sociale specifice. Prima perspectivă este exprimată elocvent În studiul consacrat de Ion Taloș (1978) sacrificiilor de Întemeiere: În descendența interpretărilor lui Mircea Eliade (care, pe baza unor atestări arheologice și istorice, dar și a sugestiilor oferite de baladele și legendele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
151), În așa fel Încât gestul sacrificial să nu amenințe rezervele de produse animale sau de muncă animală (de aceea, se aleg pentru sacrificii animale mai neproductive, adică masculi bătrâni, și se evită sacrificiile excesive). Ceea ce Înseamnă că „sacrificiul, În contextul său agrar sau pastoral, este o omorâre artificială (i.e. ritualizată) a unui animal artificial (i.e. domesticit)” (J.Z. Smith, 2004, p. 152; vezi și J. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1135). Așa cum am arătat În studiile pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o creștere a puterilor ei naturale: „În antiteză cu statutul sociopolitic atribuit prin inițierile masculine, riturile de inițiere feminină conferă un statut cosmic, un loc definit În univers, un loc de o importanță și demnitate aparte” (p. 105). În acest context, identificarea cu divinitatea și sinteza opozițiilor Întemeietoare capătă valori cosmogonice: „De fiecare dată când o femeie este inițiată, lumea este salvată de la haos, deoarece puterea creatoare fundamentală este reînnoită În ființa tinerei inițiate” (p. 107; pentru inițierile feminine vezi și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
până atunci erau pentru neofiți Încastrate În configurații date și acceptate fără a fi gândite, sunt descompuse În unitățile constitutive. Aceste unități sunt izolate și transformate În obiecte de reflecție pentru neofiți, prin procese precum exagerarea componentelor sau disocierea de contextele obișnuite. Comunicarea unor „sacra” (obiecte și cunoștiințe sacre - n. M.C.), precum și alte forme de instrucție esoterică implică trei procese, care nu trebuie concepute drept seriale, ci paralele. În primul rând, reducerea culturii În unități ușor de recunoscut. Apoi, recombinarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rupe vălul obiceiurilor și eliberează speculația. ș...ț Liminalitatea este un prag al ipotezelor primitive, acolo unde există o anumită libertate de a jongla cu factorii existenței (V. Turner, 1987, p. 15). Deși conceptul de liminalitate a fost creat În contextul unor manifestări ale civilizațiilor non-moderne și cu toate că el se lega de o sumă de alte concepte (societas, communitas, ritual, simbol, rădăcini paradigmatice etc.) cu Încărcătură specifică, Victor Turner a Încercat extrapolarea sa la manifestări contemporane: el a interpretat din această
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin anumite separări „diviziunea tradițională și naturală” a societății (N. Jarman, 1997, p. 108), ori Într-o procesiune integratoare (K. Ashley, 2001, p. 55). De asemenea, costumația și obiectele arătate public reamintesc și consacră valorile comun acceptate sau care, În contexte de tensiune și diviziune socială, trebuie acceptate În comun. Prin această evocare și materializare a ordinii sociale (prin arătarea publică a simbolurilor identitare) procesiunile și paradele funcționează, simultan, ca un sistem de integrare și ca unul de marginalizare; altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și convențională, era combinată cu elemente de divertisment popular. Între aceste două componente nu exista o legătură „ideologică”, ci una conjuncturală: oamenii se distrau singuri și Încercau să uite și să se elibereze de semnificația politică a paradei. În acest context, apar și se dezvoltă, sub impulsul sindicatului Solidaritatea, paradele neoficiale. Chiar dacă mai puțin organizate și mai spontane, aceste parade nu au condus la impunerea unui cadru dominat de elemente carnavalești, populare, ci la o inversare a simbolurilor legitimatoare: parada oficială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care sunt total În afara „gramaticii” culturii de zi cu zi a brazilienilor (R. Da Matta, 1991, p. 40). Ambivalența funcțională a măștii (poate fi folosită atât În cele mai solemne rituri politice sau magice, cât și În cele mai hilare contexte carnavalești) este dublată de combinația măștilor. Punând În antiteză costumarea solemnă specifică paradelor militare („uniforma de gală” care afirmă obligațiile indivizilor prinși În carcasa pozițiilor și rangurilor instituționale) cu „fantasia” (măștile și costumele de carnaval): În timpul carnavalului este normal să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
caracter relativ și că rânduiala lumii ar putea fi cu desăvârșire schimbată. Interpretarea lui Bahtin, inspirată dintr-o lectură filologică asupra carnavalului, pune accentual pe simbolistica figurilor, actelor și obiectelor puse În mișcare de carnaval și solicită interpretarea lor dincolo de context și funcția sociopolitică, Într-un cadru de reflecție filosofică asupra sensului vieții și a filosofiilor de viață specifice categoriilor și culturilor populare. Ca și În alte cazuri (conceptul de rit, riturile de trecere, actele magice), caracterul compozit și eterogen al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]