66,853 matches
-
Bloomsbury Square. Tot în acea vreme îl cunoaște pe Michael Faraday care îl inițiază în experimentele cu gaze. În 1853 se întoarce în orașul natal unde își continuă activitatea farmeceutică alături de tatăl său. La un an după moartea acestuia se hotărăște să studieze medicina la Spitalul Regal din Londra (Royal London Hospital). În anul 1856 se înscrie în Colegiul Regal al Chirurgilor din Anglia iar în 1858 este numit director medical al azilului de retardați mintali Earlswood din Surrey. Aici lucrează
John Langdon Haydon Down () [Corola-website/Science/324423_a_325752]
-
reluat, iar suedezii au fost împinși și mai mult înapoi. La apus însă (pe la orele 15:00), regele suedez s-a întors de la nord cu cavaleria, combinat cu câteva unități de cavalerie de pe flancul stâng suedez împrăștiat. El s-a hotărât să încerce să ocolească armata daneză spre vest și să facă joncțiunea cu centrul suedezilor. Comandantul danez Arensdorff a luat hotărârea să oprească ofensiva asupra centrului suedez și să se ocupe în schimb de cavaleria inamica dinspre nord-vest. Cele două
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
urs de gât ca să-și răzbune mama. Fram își reia obiceiul de a goni urșii albi cu giumbușlucuri, servindu-se din vânatul lor. Într-o zi, Fram își găseșe micul protejat exersând giumbușlucurile sale. Fram îl scutură bine și se hotărăște să-l părăsească, ca Zgăibărici să ajungă un urs normal. Iarăși, Fram plutește fără țintă, neașteptând nimic bun. Sloiul lui se oprește într-un loc unde pescuia un copil de eschimos. Fram se străduie să-l atragă cu tot ce
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
suprapus o altă pictură, în ulei, realizată de pictorul Ioan Demetrovici din Timișoara. Inițial biserica a fost acoperită cu șindrilă, iar turnul cu tablă. În anul 1896, acoperișul din șindrilă a fost înlocuit cu tablă. În anul 1967 s-a hotărât pictarea bisericii și cu această ocazie s-a descoperit existența unei picturi de valoare ce a fost acoperită cu mortar în anul 1867. Direcția Monumentelor Istorice în colaborare cu Departamentul Cultelor, a organizat scoaterea de sub tencuială a picturii, cu valoare
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
1022, principele a fost capturat, germanii instalând la conducere un nou principe, Pandulf al V-lea, pe atunci conte de Teano. Pandulf al IV-lea a fost pus în lanțuri și dus în fața împăratului Henric al II-lea, care era hotărât să îl execute dacă Pilgrim de Koln nu ar fi intervenit. Pandulf a fost atunci închis în Germania, rămânând în închisoare vreme de doi ani. El a fost eliberat abia de către împăratul Conrad al II-lea în 1024, la rugămintea
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
al acesteia. Pentru toate acestea, Pandulf a fost numit de către cronicarul Amato de Montecassino ca un "fortissime lupe", "lupul din Abruzzi" sau "un om al faptelor îndrăznețe". În același timp, noul conte de Salerno Guaimar al IV-lea, s-a hotărît să solicite atât pe împăratul occidental, cât și pe cel bizantin, să găsească o soluție pentru rezolvarea tuturor disputelor și neînțelegerilor din Italia de sud. Dintre cei doi monarhi, doar Conrad al II-lea a dat curs invitației. Sosind la
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
linie de echilibru între renunțarea la tehnologie și folosirea ei în exces. Un accident spațial îl obligă pe pilotul Vel Genar să petreacă mai multe luni fără compania mașinilor și aparatelor care împânzesc viața oamenilor. În urma acestui eveniment, el este hotărât să revină la o viață simplă din care mașinăriile să fie excluse. Soția sa, Ada, este atrasă în această stare de lucruri, împreună cu cuplu Darn-Mary, prieteni apropiați ai celor doi. Gestul celor patru poate da naștere unei adevărate revoluții în
Planeta Umbrelelor Albastre () [Corola-website/Science/327409_a_328738]
-
aducă lui Policrate care astfel regăsește înăuntru inelul. Auzind povestea, faraonul ar fi rupt alianța în ideea că atâta noroc trebuie să fie urmat de ghinion. Deși inițial aliat cu faraonul Amasis II, în momentul în care Cambyses, regele persan, hotărăște invazia Egiptului, în 526-525 î.Hr., Policrate trece de partea acestuia din urmă, contribuind la invazie cu o flotă de trireme. Flota se răscoală însă împotriva lui Policrate. Revolta e urmată de o invazie spartană a Samosului care eșuează însă. Oricum
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
cu foștii lui colegi de liceu, cel mai apropiat fiind de bibliotecarul Romache (Ion Caramitru), "„orășean și leneș convins”" , și de prietena lor, „blonda” (Mariana Mihuț). Plictisit de existența lui monotonă și de cicălelile ironice ale tatălui său, Vive se hotărăște să plece pe un șantier pentru a se despărți de sine și a-și găsi propria personalitate. Trimis la nea Bontea pentru angajare, tânărul este oprit pe drum de nea Emilian Cioba (Ștefan Ciobotărașu) care îl angajează la Serviciul Producție
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
sora ei, Shoshanna (1889-1965), la Kiev, la o soră mai mare, Liza. De acolo ele au plecat la Odessa unde Rahel a luat lecții de pictură. La Odessa ele au cunoscut multă lume din marea colectivitate evreiască locală, și au hotărât să plece odată cu alții în Țara lui Israel-Eretz Israel, aflată pe atunci sub dominație otomană. La 19 ani, în anul 1909 Rahel a vizitat Țara Israelului, aflată in vremea aceea sub stăpânire otomană împreună cu una din surorile sale, Shoshana (1889-1965
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
sale politice pentru democrație (1974, 1979, 1980 și 1989). În timpul protestelor împotriva președintelui Syngman-Rhe din 1960, care s-au soldat cu exilul președintelui, unele din poeziile lui Ko Un au devenit adevărate imnuri de rezistență. În 1962 Ko s-a hotărât să renunțe la viața de călugăr ca să se poată dedica complet vieții de scriitor. Ko a publicat al doilea volum de poezie în 1966. Încă înainte de 1967, când s-a mutat de pe insula Jeju la Seoul, Ko avea probleme cu
Ko Un () [Corola-website/Science/327488_a_328817]
-
propria casă. Vede poze, bilete, tutoriale, precum cel de citit ceasul, însă nimic nu-i stârnește vreo amintire. Se oprește în dreptul uneltelor de lucru din vremea când Cheol-Su era salahor. Își amintește de momentul în care s-au întâlnit și hotărăște să plece departe de cei dragi într-un loc destinat bolnavilor de Alzheimer. Totuși, înainte de aceasta, lasă o scrisoare incredibil de emoționantă către iubirea vieții sale, Cheol-su, cerându-și iertare și împărtășindu-și cele mai sincere gânduri. "...Îmi pare rău
A Moment to Remember () [Corola-website/Science/327511_a_328840]
-
Lituania, în frunte cu cneazul Simeon Olelkowicz. După un prim refuz, acesta a consimțit să-l predea regelui Cazimir, care l-a închis la Kaunas. Fiii lui Said Ahmed s-au refugiat în Moldova lui Ștefan cel Mare, care a hotărât să nu-i extrădeze. După ce și-a întărit puterea, prin "yarlik"ul pe care l-a emis la data de 8 martie 1453 Hadji Ghirai și-a mutat capitala oficială, ("orda-i muazzam saray") la Kırk Yer. Ajunse să domine la
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
amator de jazz. În ciuda acestui fapt, Iordache a început să asculte jazz de abia în liceu, atunci când a făcut rost de o casetă pirat cu un album al lui Charlie Parker, album care l-a făcut pe Iordache să se hotărască să devină muzician.. Primul său instrument a fost un blockflöte, cu care a debutat în 1986 la un jam session la Festivalul de Jazz de la Costinești . La același jam session l-a cunoscut și pe pianistul Harry Tavitian, cu al
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
Hitler în Germania, l-a făcut pe Galimir să părăsească Germania și să revină în Austria, unde în 1936 fusese acceptat ca membru al Filarmonicii din Viena. În urma unor presiuni antisemite, a fost concediat în același an și atunci,a hotărât să se alăture, împreună cu două din surorile sale, unui numeros grup de muzicieni evrei din Europa centrală care au emigrat în anul 1936 în Palestina mandatară, pentru ca, la chemarea lui Bronislaw Huberman, să înființeze Orchestra Filarmonică din Tel Aviv, actuala
Felix Galimir () [Corola-website/Science/326938_a_328267]
-
III-lea î.Hr. de Aristippus, un discipol al lui Socrate. Numele regiunii istorico-geografice libiene Cirenaica provine de la orașul . Cirene a fost fondată în 630 î.Hr., după spusele lui Herodot, de grecii din insula Thera (Santorini) de Battus. Oracolul din Delphi hotărăște ca Apollo să fie zeul patron al orașului. Din secolul al V-lea î.Hr. începe să-și aleagă proprii regii, ca în anul 460 î.Hr. să devină republică. În timpul războiului peloponesiac, Cirene sprijină Liga peloponesiacă condusă de Sparta. Orașul este
Cirene () [Corola-website/Science/326933_a_328262]
-
îl caută pe „impresar”, dar acesta le spune că nu au talent și le recomandă să se apuce de o meserie, apoi fuge când i se amintește că a luat banii ce li se cuvenea lor. Ambiționați, cei cinci tineri hotărăsc să-l caute pe directorul OSB și să obțin atestatul, dar secretarul artistic le spune că directorul se află la Constanța pentru a participa la o audiție la Operă. Ei merg cu un tren marfar, dar Sergiu coboară la Fetești
Melodii, melodii () [Corola-website/Science/326935_a_328264]
-
înainteze spre sud, pe malul drept al Prutului până la Fălciu, iar un grup de forțe mai puțin numeros, condus de generalul Rönne să cucerească Brăila și să distrugă podul de la Isaccea. Trimiterea grupării comandată de generalul Karl Rönne a fost hotărâtă pe data de 27 iunie. Forțele rusești destinate cuceririi Brăilei însumau 12 000 de soldați, având ca sprijin 20 de tunuri, un polc moldovenesc și steagul comandat de Toma Cantacuzino. Generalul Rönne fusese desemnat să cucereacă Brăila deoarece el fusese
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
ghiaurii se băteau cu vitejii gazii numai cu sabia”. Văzând că armata rusă a rămas fără provizii și că nu poate scăpa din încercuire, țarul a convocat un consiliu de război, în ziua de 21 iulie, în care s-a hotărât trimiterea de soli pentru încheierea păcii. În tabăra otomană a fost trimis un „negociator din naștere”, prințul Piotr Șafirov. Spre deosebire de marele vizir, hanul tătar și regele suedez Carol al XII-lea erau adversari ai încheierii păcii. Astfel, hanul era de
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
tătar și regele suedez Carol al XII-lea erau adversari ai încheierii păcii. Astfel, hanul era de părere că „acest ghiaur folosește multe șiretenii și viclenii”. În cele două consilii de război ținute în data de 21 iulie, s-a hotărât că, dacă otomanii nu vor accepta să încheie pace, trupele ruse să mai facă încă o încercare de a ieși din încercuire. Însă, chiar după terminarea celui de al doilea consiliu, în tabăra rusă a sosit P. Șafirov care a
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
este amintit de Plutarh și de Strabon. Alexandru a fost rănit într-o altă bătălie împotriva regatului Malhi, la asediul orașului Multan, din Pakistan. În urma revoltelor trupelor sale și în condiții climatice nefaste pentru invazia Regatului Magadha, Alexandru s-a hotărât în cele din urmă să se întoarcă și să continue expansiunea imperiului său spre apus. La întoarcerea spre Babilon, Alexandru pierde trei sferturi din ostași din cauza foametei și a căldurii deșertice. Odată ajunși în Carmania, scapă de greutați și călătoresc
Bătălia de la Hidaspes () [Corola-website/Science/326966_a_328295]
-
și Milan. Valentin al III-lea, în speranța, că nu va jefui Roma, trimite trei emisari de grad înalt printre care se numără Leon I, episcop de Roma, cu scopul de a obține promisiunea că se va retrage și va hotărî o pace cu împăratul. Aceștia se întâlnesc la Mincio, în apropriere de Mantua, reușind a-l convinge să se întoarcă din drum. Attila s-a temut, conform lui Prosper din Aquitania, că va muri la scurt după ce va jefui Roma
Imperiul Hun () [Corola-website/Science/326975_a_328304]
-
eliberarea așteptat continuarea lui: „Tengo ganaș de ți" cu Clară Lago și Maria Valverde care a fost lansat pe 22 iunie, 2012. Din ianuarie 2011 până în februarie 2013 a jucat ,alături de Blanca Suarez ,în serialul "El Barco" până când regizorii au hotărât să îi pună capăt povestei de dragoste dintre Ulises și Ainhoa. În 2013 a jucat în filmul Ismael filmat în Barcelona alături de actori faimoși și care a apărut pe 25 decembrie 2013. În 27 septembrie a ieșit pe piată peliculă
Mario Casas () [Corola-website/Science/326976_a_328305]
-
unui "Artist al Poporului", fiind apreciată inclusiv de cuplul soților Ceaușescu. Ajunsă "pe val" i s-a propus colaborarea informativă cu organele Securității statului, acesta fiind - conform artistei - unul dintre motivele care au determinat-o să plece în exil . A hotărât sa rămână în 1970 în Germania, ceea ce i-a adus și divorțul de soțul ei de-atunci - cu care avea un mariajul nefericit. În Germania Federală a învățat limba timp de 4 ani la Institutul Goethe și a cerut azil
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
sentimental, un suflet plin de nostalgia lucrurilor care au fost și nu mai sunt". La 15 septembrie 1993 s-a dat în folosință școala generală din Tomești. În octombrie 1995, cu ocazia simpozionului "Nasc și în Tomești oameni", s-a hotărât ca școala să poarte numele omului de cultură.
Dumitru D. Pătrășcanu () [Corola-website/Science/326965_a_328294]