67,638 matches
-
cea elaborată de Roberto Da Matta (1991, pp. 49-59), care consideră că un sistem social este capabil să genereze ritualuri, adică să transforme actele uzuale În acte simbolice, semnificative În plan cultural, prin tehnici de „dislocare” a unui element din contextul său firesc și de transformare a lui În simbol. În acest scop, oamenii folosesc mecanisme de semnificare precum inversiunea, accentuarea sau neutralizarea. În consecință, carnavalul apare ca un tip distinct de ritualizare, cu ajutorul căruia sunt amestecate ierarhiile și regulile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de tip magic (divinația, purificările prin lustrații sau foc, magia verbală etc.) sunt prezente În numeroase ceremonii politice. În această situație este greu de spus dacă o anumită manifestare este un rit politic „În sine” sau o adaptare la un context politic a unui tip de ritual existent (această glisare Între categorii este vizibilă și prin circulația formelor Între discipline științifice: despre riturile politice se pronunță atât specialiștii În antropologia formelor simbolice, cât și antropologii politici - vezi M. Abélès, H.-P
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interpretări se sprijină pe unul dintre postulatele cercetării antropologice consacrate universului ceremonial: acela că ritul oferă trăiri unice prin intensitatea lor, care fixează adânc În conștiințele indivizilor: simboluri, valori și norme fundamentale pentru o anumită comunitate. În consecință, plasat În contextul vieții politice, ritul are capacitatea de a transfera aceste atribute asupra entităților constitutive ale relațiilor de putere (instituții, persoane, relații sociale și economice), transformându-le, din factori externi de constrângere, În elemente ale unor credințe profunde. Sau, În cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
revalorizată peste timp, sub domnia regelui Louis Philippe, Într-un efort de reconstruire a unei memorii oficiale și de asumare a istoriei naționale ca sumă a „aminitirilor monarhice, memoriei revoluționare și gloriei napoleoniene” (A. Corbin, 1994, p. 82). În acest context se articulează treptat, din unități ritualice diverse, comemorarea zilei de 14 iulie, ca o sărbătoare națională capabilă să adune masele În jurul unei reprezentări consensuale a trecutului și a identității naționale. Accentul se mută acum dinspre elementele de comemorare către cele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
are loc banchetul republican, loc al sociabilității de stânga, versiune laică a slujbei religioase, unde participanții se Întâlnesc să cânte, să bea În cinstea Republicii, să evoce luptele victorioase ale trecutului și să dezbată problemele politice ale momentului. În acest context, marcat de căldura și fervoarea fraternă, se exprimă cel mai ușor, În fața unui public de susținători, prin diverșii oratori, concepția partizană și militantă specifică memoriei republicane (C. Amalvi, 1994, pp. 440-441). Segmentul ritului politic se Încheie acum și sărbătoarea Își
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fiind gesturi situate Între etichetă și efuziunea sinceră (Îmbrățișarea unei fetițe orfane, oferirea unor cărți cu dedicație). Actele ceremoniale, deși formalizate, au suscitat o emoție sinceră din partea participanților, În primul rând pentru că ele căpătau o rezonanță aparte prin integrarea În contextul local (Mitterand lucrase timp de 30 de ani cu lideri politici locali și era bine-cunoscut oamenilor din regiune. Acum, el revenea atât ca președinte al Franței, cât și ca vechi camarad de luptă politică) și apoi pentru că, așa cum subliniază Marc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
violența, ale cărei urme copacul le poartă Încă, dar aceasta nu este o nouă formă de violență și nici chemare la violență. Este, dimpotrivă, semnul că violența s-a terminat (M. Ozouf, 1976, p. 284-285). Cu alte cuvinte, chiar În contextul sângeros al revoluției, unele ceremonii aveau funcția de a tempera elanurile distructive, de a limita vărsarea de sânge și de a orienta violența către substitute simbolice ale deținătorilor Puterii: girueta În locul nobilului, băncile În locul preoților, copacul libertății ca dovadă a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vezi alte exemple În D. Kertzer, 2002, p. 163; J. McIntyre, 1989; F. Salamone, 2004; P. Shaw, 1981, pp. 182-183 și 215-221; E.P. Thompson, 1981, pp. 276-279). Aceleași mecanisme ale ritualizării conflictelor, altfel spus ale „deplasării” (displacement) unei acțiuni din contextul ei practic către o funcție expresivă, de comunicare, au fost evidente și În timpul Revoluției din România din 1989. Nu este vorba numai despre condamnarea rapidă și executarea lui Nicolae Ceaușescu, care a funcționat, după logica ritului „țapului ispășitor”, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
către rituri de rebeliune și charivari ori, depășind granițele simbolicului, către revolta fățișă și acțiunea violentă: Acest ansamblu de sărbători concentrate În luna noiembrie a ajuns, Împreună cu imigranții englezi, pe noul continent. Întregul sistem a fost readus la viață În contextul luptelor din secolul al XVIII-lea Împotriva dominației engleze: „Ziua reginei Elisabeta a devenit acum un circ. Ea a Început ca o Încercare de a conferi legitimitate În fața catolicei Maria Stuart, prin imitarea splendorii procesiunilor papale. Apoi, Ziua reginei Elisabeta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1986) de mituri antropogonice teogonice etc. În aceste cazuri, mitul devine clasa Înglobantă, clasă În care sunt incluse narațiunile pe aceeași temă epică (indiferent de genul literar În care sunt plasate) și figurile diverse, toate risipite În texte provenind din contexte folclorice diferite, cu funcții și semnificații care, În contextele de origine sunt frecvent de tip non-mitic (estetice, ludice, morale, ceremoniale etc.). Dintr-o altă perspectivă, cercetătorii vor folosi termenul mit (sau temă mitică) pentru a se referi la o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mitul devine clasa Înglobantă, clasă În care sunt incluse narațiunile pe aceeași temă epică (indiferent de genul literar În care sunt plasate) și figurile diverse, toate risipite În texte provenind din contexte folclorice diferite, cu funcții și semnificații care, În contextele de origine sunt frecvent de tip non-mitic (estetice, ludice, morale, ceremoniale etc.). Dintr-o altă perspectivă, cercetătorii vor folosi termenul mit (sau temă mitică) pentru a se referi la o singură ocurență: mitul broaștei (cosmogonice), mitul vidrei (psihopompe), mitul țurcăi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
manipulări simbolice la care ele sunt supuse. În secolul al XIX-lea mitologiile proaspăt „descoperite” (germană, scandinavă, celtică etc.) au fost folosite alături de alte argumente culturale pentru justificarea legitimității noilor state-națiune. Perspectiva romantică a idealizat arhaicitatea atribuită axiomatic nou-descoperitelor mitologii. Contextul politic și ideologic a făcut ca acestea să fie utilizate ca instrumente de persuasiune pentru legitimarea tinerelor state care se nășteau și se luptau pentru a fi recunoscute În acel veac. Mitografii români ai secolului al XIX-lea și Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
arealul geografic apropiat, Între faptul de folclor și forme culturale ale Antichității) sunt mici, atentate la căile culturale, istoric atestate, prin care s-a produs fluxul de difuzare a bunurilor simbolice, la funcțiile și semnificațiile fiecărui termen al comparației În contextul său social specific - toate aceste operații fiind dublate de un sever examen autocritic. Cercetători precum O. Buhociu (Folclorul de iarnă, 1979), I.A. Candrea (Iarba fiarelor, 1928; Privire generală asupra folclorului român În legătură cu cel al altor popoare, 1934), P. Caraman
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la figurile invocate În alte genuri folclorice) și nici unitară (ultima categorie introduce un nou criteriu, de ordin moral, diferit de criteriul utilizat anterior - caracterul pozitiv sau negativ al acțiunii În raport cu existența omului). Analiza lui Victor Kernbach, inevitabil sumară În contextul cărții amintite, suferă din pricina unei selecții total arbitrare a ființelor considerate mitologice (sunt excluse figurile majore, precum animalele cosmogonice și funerare sau plantele cu valori sacrale și magice). În schimb sunt amplu comentate figuri nereprezentative precum Goga, Pâca, Antipa, Chira
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vol. 558 Camus, Dominique, 2003, Puteri și practici vrăjitorești: anchetă asupra practicilor actuale de vrăjitorie, Polirom, Iași Candrea, Ion Aurel, 1928, Iarba fiarelor, Cultura Națională, București Candrea, Ion Aurel, 1999, Folclorul medical român comparat, Polirom, Iași Cannadine, David, 1983, „The Context, Performance and Meaning of Ritual: The British Monarchy and the ‘Invention of Tradition’ (1820-1977)”, În Eric Hobsbawm, Terence Ranger (coord.), The Invention of Tradition, Cambridge University Press, Cambridge Cannadine, David, 1985, „Splendor Out of Court: Royal Spectacle and Pageantry in
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din Evul Mediu până azi, Humanitas, București Muir, Edward, 1997, Ritual in Early Modern Europe, Cambridge University Press, Cambridge Mullahy, B.I., 2003, „Procession”, În Berard Marthaler (coord), New Catholic Encyclopedia, Thompson-Gale, Washington Munn, Nancy D., 1973, „Symbolism in a Ritual Context: Aspects of Symbolic Action”, În Honnigmann, John J. (coord.), Handbook of Social and Cultural Anthropology, Rand McNally & Comp., Chicago Mușlea, Ion; Bârlea, Ovidiu, 1970, Tipologia folclorului, din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, Minerva, București Mușu, Gheorghe, 1973, Din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și leacuri la oameni, vite și păsări, după datinile și credințele poporului român, Saeculum I.O., București Pamfile, Tudor, 2006, Mitologia poporului român, Vestala, București Papahagi, Tache, 1979, Mic dicționar folcloric, Minerva, București Park, George, 1967, „Divination and Its Social Context”, În John Middleton (coord.), Magic, Witchcraft and Curing, The National History Press, New York Păun, Radu, 2007, „Scenă și simbol: reprezentații ale puterii În Vechiul Regim românesc”, În Constanța Vintilă-Ghițulescu, Maria Pakucs Willcocks (coord.), Spectacolul public Între tradiție și modernitate: Sărbători
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rezolvare a soluțiilor tehnice care susțin abordările practice specializate în raport cu mediul. Această lucrare abordează o serie de aspecte legate de aplicațiile ecotehnologice ca disponibilități tehnico-economice în facilitarea unui pachet de soluții eficiente de rezolvare a problemelor de mediu necesar în contextul dezvoltării durabile. Utilitatea conținutului constă în dezvoltarea de înțelegeri și capabilități de operare interdisciplinară în abordarea unor proiecte complexe în care au reprezentare și componentele referitoare la mediu. În acest sens au fost abordate teme care vizează particularitățile de rezolvare
Aplicaţii ecotehnologice : probleme, proiecte, studii de caz by Virginia Ciobotaru, Oana Cătălina Ţăpurică, Dumitru Smaranda, Corina Frăsineanu () [Corola-publishinghouse/Science/215_a_442]
-
evaluare, consultare, delegare- termeni și etape tablou. Proiectarea didactică este activiatea complexă de anticipare a ceea ce dorește (și trebuie) să realizeze cadrul didactic Împreună cu elevii săi, În cadrul unei lecții/ sistem de lecții, astfel Încât obiectivele educaționale să fie atinse. În contextul noului curriculum, În centrul proiectării didactice este plasat demersul didactic personalizat, concretizat În unitatea de Învățare. Orice proiect didactic are, practic, caracter de document administrativ deoarece asociază - prin particularizare - elementele programei școlare (obiective de referință, conținuturi, activități de Învățare) cu
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
116-132; Simion, Scriitori, II, 111-153; Martin, Identificări, 5-47, 168-170; Ciobanu, Însemne, I, 30-45; Vaida, Mitologii, 13-18, 31-35, 39-47; Ciopraga, Ulysse, 61-81; Pillat, Itinerarii, 248-260; Zaciu, Alte lecturi, 106-109; Raicu, Practica scrisului, 127-146; George, Sfârșitul, II, 240-246; Micu, Lecturi, 194-198; Ungureanu, Contextul, 7-46; Brădățeanu, Istoria, II, 234-258; Lucian Blaga interpretat de ..., îngr. și introd. Emil Vasilescu, București, 1981; Sasu, În căutarea, 117-122; Cioculescu, Itinerar, III, 223-226, 371-378, V, 501-513; Doinaș, Lectura, 7-90; Ornea, Tradiționalism, 605-627; Ungureanu, Imediata, I, 41-43; Zaciu, Lancea, 326-385
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
materială, eșecul unei asemenea publicații specializate, de elegantă, dar restrânsă circulație, fiind previzibil. Încă una dintre inițiativele publicistice ale lui Ion Caraion a luat astfel sfârșit. Ceea ce rămâne până la urmă este ilustrarea efortului vizibil de a încadra literatura exilului românesc contextului european al epocii. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286430_a_287759]
-
Concluzii / 287 Bibliografie / 293 Abstract / 305 Résumé / 311 Indice de autori / 317 Fiului meu iubit, Doruleț Prefață Un alt Caragiale! Edificat pe un dublu demers de critică și istorie literară și pe o dublă perspectivă: o percepție sincronică, situată în contextul literar al epocii, și o receptare diacronică a înrâuririi exercitate de creația lui Caragiale asupra literaturii române Un veac de caragialism este un studiu original de literatură comparată. Cu minuția unui giuvaergiu, Loredana Ilie recreează conexiunile existente între plasma ficțională
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
relaxării". "Aforismele" rostite de Mitică par un ecou al definiției dată comicului de Immanuel Kant. Automatismul personajelor din comedia O scrisoare pierdută și în Boborul imprevizibila trecere din zonele spiritului în sfera materialității, ilustrează ideile bergsoniene despre comic. În acest context, Loredana Ilie avansează un nou concept operațional. Gândul formulat de Paul Zarifopol: Caragiale deține "vocația râsului ca artă și simțul comicului ca instinct fundamental" este transformat într-o edificatoare constantă a creației și a personalității caragialiene. Simțului comic îi este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anumite constante caragialiene de la nivelul tipologiei, al tematicii sau al expresiei artistice, preluate constructiv și asumate conștient, în virtutea unei "vocații succesorale" mai mult sau mai puțin recunoscute, astfel încât se poate sublinia nota de individualitate dobândită de acești topoi în noile contexte literare. Pe de altă parte, extrapolând celebra departajare a relațiilor transtextuale propusă de G. Genette 48, ne putem referi la posteritatea caragialiană ca la un construct de tipul literatură "de gradul al doilea", înglobând o constelație de "hipertexte" conectate pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca specii fundamentale ale comicului sunt identificate ironia și umorul la Kuno Fischer (Uber den Witz. Zweite durchgesehene Auflage, 1889) și la Fr. G. Jünger (Über das Komische, 1936), în timp ce la Iuri Borev (Sistemul categoriilor estetice, 1963), într-un alt context politic, clasamentul este schimbat în favoarea satiricului și a umoristicului 38. Prin aplicarea unor criterii de grupare socială, comicul a fost cristalizat de Marmontel (Élémentes de littérature, 1787, art. Comique), în categoriile nobil, burghez și de rând, distincțiile vizând țintele rizibile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]