67,638 matches
-
de scenă, decupajul cinematografic etc. specifice altor sisteme semiotice. În funcție de articularea de natură tematică se disting tradiționalele categorii ale comicului de caracter, de situație și de moravuri, așadar variantele comicului "exprimat de limbaj". În sfârșit, sensul comicului, adică raporturile cu contextul cultural, cu lumea, caracterul său general, câmpul său de activitate de care depinde în mod direct funcționarea lui, este criteriul în funcție de care putem desluși categorii aparte precum umoristicul, satiricul, ironicul, parodicul, grotescul, absurdul etc. Dacă suprapunem informația referitoare la fiecare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vădită în frecvența citatelor și a topoi-lor greco-latini, caracterul aproape memorialistic al multor pasaje referitoare la situația românilor exilați din Paris. Captivantul roman în care "N.I. Herescu relatează fapte autentice, inventând situații și personaje"55, ipostaziază erosul și thanatosul în contextul zbuciumat al exilului, oferindu-ne o cronică vie a anului 1957, prin surprinderea "vieților paralele" duse de emigranții deposedați tragic de identitate și cei din lumea liberă, de la care se așteaptă zadarnic un ajutor prin fapte și nu prin discursuri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ironia disprețuitoare, "de excludere"), sarcasmul (ironia acerbă, ireconciliabilă), cinismul (ironia înrăită, "canină") etc.137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că ironia, ca posibilitate literară, presupune inserarea în text a anumitor semnale: repetarea unei propoziții în context, exclamațiile, punctele de suspensie, parantezele. Frecvența masivă conduce spre așa-numita ironie crasă, spre deosebire de ironia superioară, al cărei grad de semnalizare este aproape nul. În sfârșit, utilă în încercarea de taxonomie a ironiei, este și perspectiva pragmatică. Așa cum observam în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care sugerează această hibridizare, drept "ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este "deschisă", adică simulează simularea, echilibrează, conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei, s-a constatat pe de o parte, eflorescența acesteia în perioadele de criză sau de sfârșit de ciclu istoric (romantismul, postmodernismul), fiind legată de starea de dezamăgire cauzată de prăbușirea sau pulverizarea idealurilor și, pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vreo patruzeci, afară, se-nțelege de cele pe care le va descoperi savantul nostru.163 Construcția impecabilă, arborescentă a frazei, frecvența neologismelor, dublarea sonoră a consoanelor din cuvintele golite de puritatea sensurilor primare, prin utilizarea demagogică în cele mai banale contexte, incidentul ,,Se-nțelege"etc. sunt elemente care dezambiguizează și facilitează traducerea acestui text care, literal, este elogiativ, străbătut de entuziasm. Exprimarea disprețului se face astfel cu eleganță, măgulitor, prin intermediul ironiei "urbane". Caragiale se detașează, așadar, de practica gazetăriei injurioase și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atras atenția cenzurii printr-o prefață care necesita corecturi evidente, salvând astfel conținutul propriu-zis al romanului a cărui lectură vigilentă ar fi sesizat implicațiile ironice. În afara poveștii de dragoste conturate ca resort epic fundamental, un alt nivel de lectură relaționează contextul socio-politic în care este scris romanul, cu fabulosul refugiu de tip falanster din Temelia. Utopia organizației himerice din spațiul mental necartografiat al personajului nevrotic, este simultan o revoltă față de legile exteriorului, și o ducere la extrem a acelorași legi pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
falanster din Temelia. Utopia organizației himerice din spațiul mental necartografiat al personajului nevrotic, este simultan o revoltă față de legile exteriorului, și o ducere la extrem a acelorași legi pentru a le demonstra absurditatea. Mai exact, dacă la prima vedere, în contextul social-politic circumscris ficțiunii înseși, conacul din Temelia pare o oază de libertate, cel puțin pentru motivul că, datorită unor particularități geografice respectivul loc nu a putut fi identificat și, deci, colectivizat, el este, de fapt, o reconstituire în miniatură a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bizare și vor covârși mai apoi limbajul poetic, jurnalistic și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare contexte solemne. Democratizarea limbajului arghezian presupune aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate, perversiunile, violurile), și invers. Portretele profesorilor, de pildă, sau ceremonia examinării, sunt impietate prin vocabule
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
varianta benignă, din lecția însușită de la autorul nuvelei Pastramă trufanda. De exemplu, în scrisoarea adresată unei anume coana Matilda, prin care vechilul o informează asupra pagubelor produse de război, "hazul de necaz" sau doar idioțenia inocentă, pune în umbră gravitatea contextului, evidențiabilă în derizoriul din inventarul "activelor" salvate: "S-au găsit de asemenea de numita Lină, o mulțime de alte mobile, ce s-au pus toate bine, cum este, de exemplu, cursa de șoareci, cu slănina salvată în ea, una cheie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
coordonatele caragialismului, marcate pe axele tematice, tipologice și expresive, vizibil recurente în dramaturgia și în proza românească sunt cele care configurează universul tipologic. Mitică, semidoctul, figurile triunghiului conjugal, moftangiul politician, așadar acele tipuri exponente ale scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare noi, menite, mai totdeauna, să le adâncească semnificațiile. Mai concret, aceste personaje apar reipostaziate, într-o manieră mai mult sau mai puțin debitoare lui Caragiale, în unele lucrări din dramaturgia și proza interbelică, prefigurează prin anumite aspecte care țin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și recurența (tot a ideilor), metrica, ritmul interior, benefic, teluric, precoce, calinerie, distilare, cazon, concretețe, ideație (a ideilor), consecuția și paradigma, desigur pe alfabet, pentru a le putea găsi repede, judicios. Vine vorba de ceva, de o producție, de-un context, de o încercare, iei frumușel ce vrei să spui, presari cu grijă una sau două expresii, te faci om!73 În lucrarea autobiografică Lupul și Chitanța, Costache Olăreanu rememorează figura unui alt descurcăreț de acest fel, un coleg de facultate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al acestora cu exemplificări care marchează înrudiri de ordinul evidenței între modelul caragialian și numeroase reiterări postcaragialiene, ne propunem să insistăm doar asupra câtorva cazuri în care se pot sesiza nu doar transpuneri obediente ale sugestiilor marelui înaintaș în alte contexte cu minime modificări, ci și abateri profitabile de la liniile majore impuse de tradiția de acest tip. Tema cu cea mai rapidă ancorare intertextuală în universul caragialian este politica, atât de categoric sudată de interpretarea dată de autorul Scrisorii pierdute, încât
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale precum "dacă e trădare, s-o știm și noi", "avem și noi faliții noștri", "român imparțial" etc. sunt investite cu funcții satirice prin recunoașterea instantanee a contextului lor inițial, iar o anumită manieră de a vorbi este caracterizată prin referiri de tipul à la Rică Venturiano, à la Pristanda, à la Coana Veta etc. Așa se explică și de ce, de pildă, unui scriitor ca D.D Pătrășcanu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai și Huliganii. Nelipsite de profunzime și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc., din aceste romane se plasează totuși, prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
D'ale carnavalului sau din scenele marcate de prezența Ziței din O noapte furtunoasă, este, din păcate, una încă reiterabilă. O dovadă este oferită tot de textul lui M. Eliade, prin surprinzătoarea inserție a unui pitoresc discurs caragialesc într-un context conversațional neutru, în fragmentul Apocalipsul, publicat postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra: Într-adevăr, D-lui Popescu îi era tot frică să nu spună nevastă-sa vreo prostie, și de câte ori avea prilejul, îi amintea că femeia mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dovedi cu prisosință asimilarea constructivă a numeroase alte mărci ale caragialismului. 4.4.5. Temă și variațiuni În probleme cu identitatea (variațiuni în căutarea temei), inclusă de Mircea Nedelciu în grupajul cu titlul paradoxal Și ieri va fi o zi, contexte parțial schimbate găzduiesc aceeași întâmplare. Însă nu mai este vorba, ca în schița caragialiană, de tendențiozitate în prezentarea poveștii, ci de modificarea parțială a identității protagonistului, ceea ce nu pune sub semnul întrebării validitatea evenimentului relatat, ci relativizează și demistifică sanctitatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
față de tendința criticii de a-i cuprinde opera într-o formulă-stereotip și față de fenomenul de identificare a absurdului în toate aspectele vieții afective, sociale și artistice din a doua jumătate a secolului trecut. Această inflație deranjantă derivă, însă, dintr-un context de multiple și majore mutații socio-culturale. Aplicabil deopotrivă stării de spirit, concepției despre lume și viață sau realității cotidiene, absurdul reprezintă un simptom incontestabil al lumii din secolul trecut. Războiul, însoțit de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
responsabil de un destin ontologic fără sens. Pe acest fundal care-l propulsează atenției, absurdul suveran a constituit, în mod justificat, obiect al investigațiilor filosofice, psihologice și sociologice și a devenit una dintre temele de predilecție ale literaturii, așa cum, în contexte anterioare de criză profundă, melancolia sau spleen-ul au trecut din sfera psihopatologiei în cea a artei literare prin contribuția scriitorilor romantici și simboliști. Studii de prestigiu au precizat că absurdul s-a manifestat sporadic în literatură chiar din vremuri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al lucrurilor care, deși evident absurd, se integrează într-o schemă aperceptivă obișnuită a ordinii realului"40, explicația pentru preponderența perspectivei comice asupra absurdului din opera lui Caragiale este dată chiar de această intenționată plasare a anormalității rizibile într-un context în care nu doar că nu este sesizată ca atare, ci chiar tinde să se extindă nestingherit. Caragiale însuși, așa cum am văzut, era intrigat să observe familiarizarea cu absurdul și reacționează față de încetățenirea acestuia printr-o abilă demascare uzând de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spune că l-a moștenit, a prețuit, la rândul său, opera marelui comediograf. Chiar și din punct de vedere comportamental și caracterial, grefierul scriitor amintește de histrionicul Caragiale prin dualitatea, duplicitatea și, mai ales, prin neobișnuita predispoziție ludică, manifestată în contextul familiei sau între prietenii pe care îi amuza și îi deconcerta în mod sistematic. În plus, ca și marele dramaturg, Urmuz scruta realitatea umană cu aceeași desfătare și surprindere în fața diversității și a stranietății exemplarelor întălnite. Dintre mărturisirile apropiaților celor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
descoperi o replică stilizată, alegorică a "moftangiului" politician, este posibilă asocierea lui Stamate cu tipul "savantului", atât cel din versiunea satirizată în schița de profil din ciclul Moftangii, cât și cel din Momentele centrate pe imaginea semidoctului surprins în grăitoare contexte profesionale, precum Un pedagog de școală nouă, High-life, Intelectualii, Țal!... etc. Din schița caracterială pe care i-o dedică, rezultă că trăsătura definitorie a acestui "exemplar de lux", anume inutilitatea publică, este invariabil dublată de impostura care-i certifică indiscutabil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fundamentală în parodierea multireferențială, ironia lui Urmuz convertește înțelesurile fățișe în contrariile lor. Identificată în numeroase expresii clișeizate precum "rezolvarea chestiunii muncitorești", "garanția și controlul Marilor Puteri"132, "inimă caritabilă"133 etc. distorsionate sau golite de semnificație prin plantarea în contexte inadecvate, ironia iese uneori la iveală doar prin suprapunerea informațiilor biografice asupra textului propriu-zis. Sintagmele de genul "sentimentul puternic și neînvins de tată", "sentimentul patern", odată încadrate contextului biografic, dobândesc un sens ironic subteran, servind unei intenții parodice cu scop
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inimă caritabilă"133 etc. distorsionate sau golite de semnificație prin plantarea în contexte inadecvate, ironia iese uneori la iveală doar prin suprapunerea informațiilor biografice asupra textului propriu-zis. Sintagmele de genul "sentimentul puternic și neînvins de tată", "sentimentul patern", odată încadrate contextului biografic, dobândesc un sens ironic subteran, servind unei intenții parodice cu scop terapeutic de refulare, pentru că trimite la tipul de relație conflictual-kafkiană avută de autor cu tatăl său, cel care i-a impus un traseu existențial nedorit și frustrant. Acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Învățături pentru delfin, sunt lipsiți de o cultură elementară, ceea ce nu-i împiedică să țină conferințe pe teme artistice și să se bucure de succes grafomanul plătit să le întocmească o biografie romanțată își însușește mimetic termeni prețioși clișeizați în contexte exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne apare limpede, tovarăși, că poporul și lupta spre mai bine constituie principala forță motrícă (schimbă accentul) mótrică în transformările spre stări superioare care au survenit și survin de-a lungul istoriei..."40. În concluzie, caragialismul tipologic este fructificat în contextul ficțional al târgoviștenilor, care-i exploatează semnificațiile în scopul demistificării istoriei, printr-un demers recuperatoriu totodată, prin care i se pulsează o nouă viață și i se reconfirmă "actualitatea eternă"41. 6.2.3. Pasageri într-un "accelerat al complimentelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]