65,778 matches
-
Diamant este o stație a premetroului din Bruxelles situată în comuna Schaerbeek din Regiunea Capitalei Bruxelles. Stația se află la intersecția autostrăzii cu străzile "Avenue des Cerisiers/Kerselarenlaan", "Avenue de Roodebeek/Roodebeeklaan" și "Avenue Diamant/Diamantlaan" și poartă numele acesteia din urmă. Diamant a fost construită în același timp cu A3 (E40), care se termină în zona
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]
-
se află la intersecția autostrăzii cu străzile "Avenue des Cerisiers/Kerselarenlaan", "Avenue de Roodebeek/Roodebeeklaan" și "Avenue Diamant/Diamantlaan" și poartă numele acesteia din urmă. Diamant a fost construită în același timp cu A3 (E40), care se termină în zona stației și se bifurcă în câteva tuneluri și bretele. Stația Diamant a fost deschisă pe 2 mai 1972 și face parte din axa Centura Mare (anterior numită Linia 5) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor și . Stația are
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]
-
Cerisiers/Kerselarenlaan", "Avenue de Roodebeek/Roodebeeklaan" și "Avenue Diamant/Diamantlaan" și poartă numele acesteia din urmă. Diamant a fost construită în același timp cu A3 (E40), care se termină în zona stației și se bifurcă în câteva tuneluri și bretele. Stația Diamant a fost deschisă pe 2 mai 1972 și face parte din axa Centura Mare (anterior numită Linia 5) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor și . Stația are două linii și două peroane, dispuse de o parte
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]
-
E40), care se termină în zona stației și se bifurcă în câteva tuneluri și bretele. Stația Diamant a fost deschisă pe 2 mai 1972 și face parte din axa Centura Mare (anterior numită Linia 5) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor și . Stația are două linii și două peroane, dispuse de o parte și de alta a liniilor. În partea de nord a stației se află o rampă care permite tramvaielor accesul la suprafață. Deasupra uneia din intrările
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]
-
zona stației și se bifurcă în câteva tuneluri și bretele. Stația Diamant a fost deschisă pe 2 mai 1972 și face parte din axa Centura Mare (anterior numită Linia 5) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor și . Stația are două linii și două peroane, dispuse de o parte și de alta a liniilor. În partea de nord a stației se află o rampă care permite tramvaielor accesul la suprafață. Deasupra uneia din intrările în stație este expusă o
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]
-
parte din axa Centura Mare (anterior numită Linia 5) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor și . Stația are două linii și două peroane, dispuse de o parte și de alta a liniilor. În partea de nord a stației se află o rampă care permite tramvaielor accesul la suprafață. Deasupra uneia din intrările în stație este expusă o lucrare a artistului în sticlă Michel Martens. În 33 de benzi verticale de diferite lățimi sunt fixate bucăți de oglindă în
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]
-
tramvaiele liniilor și . Stația are două linii și două peroane, dispuse de o parte și de alta a liniilor. În partea de nord a stației se află o rampă care permite tramvaielor accesul la suprafață. Deasupra uneia din intrările în stație este expusă o lucrare a artistului în sticlă Michel Martens. În 33 de benzi verticale de diferite lățimi sunt fixate bucăți de oglindă în relief care sunt dispuse sub formă de zig-zag. Ele creează o imagine în mișcare datorită luminii
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]
-
ca dunele să se răspândească pe toată fâșia și să îngroape sate întregi. Alarmat de aceste probleme, guvernul prusac a finanțat proiecte de reîmpădurire pe scară largă, demarate în 1825. Alte surse îl creditează pe Georg David Kuwert, proprietarul unei stații de poștă din Nida la sfârșitul secolului al XIX-lea cu începerea procesului de reîmpădurire. Datorită aceste eforturi, mare parte din cordonul litoral este astăzi acoperit cu păduri. În secolul al XIX-lea, cordonul litoral al Curlandei era locuit în
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
Clădirea actuală este o reconstrucție, efectuată în 1967 de către călugării de la , templul de reședință al școlii Jōdo-shū. Cu toate că templul aparține de școala Tendai, în prezent responsabilitatea pentru gestionarea clădirii a asumat-o templul Chion-in. Seiryū-ji este cea de-a 13-cea stație de pe ruta de pelerinaj „”. Clădirea este folosită ca loc de inițiere a tinerilor călugări în practicile . Obiectul principal de venerare este statuia lui Buddha Amida. Alte două obiecte de venerare din Seiryū-ji (statuia lui din sec. IX și statuia starețului
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Radarul P-3 (în rusă „Пегмантит-3” sau „Дурачок”, după clasificarea NATO „Dumbo”) a fost o stație de radiolocație (radiotelemetru) sovietică de descoperire și dirijare exploatată din anul 1945 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea Armatei României din anul 1952. În anul 1969 acest radar a fost scos din exploatare. La 20 martie 1943, Institutul
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
Spacial și care se ocupa cu invențiile militare cu destinație specială) primește comanda să includă în tema sa de cercetare un nou radar de avertizare timpurie. În mai 1943 NII-20 a trecut la elaborare și în curând a fost creată stația de radiolocație «Бирюза». Sistemul realizat a avut o serie de neajunsuri și pe baza lui a fost creată stația de radiolocație mult mai perfecționată P-3. Primele teste de fabrică ale stației s-au desfășurat de la 20 iulie până 15
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
cercetare un nou radar de avertizare timpurie. În mai 1943 NII-20 a trecut la elaborare și în curând a fost creată stația de radiolocație «Бирюза». Sistemul realizat a avut o serie de neajunsuri și pe baza lui a fost creată stația de radiolocație mult mai perfecționată P-3. Primele teste de fabrică ale stației s-au desfășurat de la 20 iulie până 15 august 1944 la Moscova și în cursul aceluiași an, 14 complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
la elaborare și în curând a fost creată stația de radiolocație «Бирюза». Sistemul realizat a avut o serie de neajunsuri și pe baza lui a fost creată stația de radiolocație mult mai perfecționată P-3. Primele teste de fabrică ale stației s-au desfășurat de la 20 iulie până 15 august 1944 la Moscova și în cursul aceluiași an, 14 complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările stației în poligon s-au realizat în ianuarie-februarie 1945 confirmând concluziile pozitive ale
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
pe baza lui a fost creată stația de radiolocație mult mai perfecționată P-3. Primele teste de fabrică ale stației s-au desfășurat de la 20 iulie până 15 august 1944 la Moscova și în cursul aceluiași an, 14 complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările stației în poligon s-au realizat în ianuarie-februarie 1945 confirmând concluziile pozitive ale testului fabricii din Moscova. În anul 1945, radarul P-3 a intrat în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană, Forțelor Aeriene și
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
de radiolocație mult mai perfecționată P-3. Primele teste de fabrică ale stației s-au desfășurat de la 20 iulie până 15 august 1944 la Moscova și în cursul aceluiași an, 14 complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările stației în poligon s-au realizat în ianuarie-februarie 1945 confirmând concluziile pozitive ale testului fabricii din Moscova. În anul 1945, radarul P-3 a intrat în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană, Forțelor Aeriene și Marinei, și s-a produs în cantități
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
fost transferată Uzinei V.I. Lenin din orașul Gorki pentru producția de serie. În anul 1947 a fost introdusă în înzestrare și a început fabricarea variantei radarului pe automobil, denumit P-3A. Din anul 1948 acesta a primit denumirea de «Печора». Următoarea stație realizată din P-3 a fost P-8. Radarul a fost conceput pentru avertizare timpurie și în special în calitate de stație de dirijare a aviației de vânătoare a apărării antiaeriene și în cazuri particulare și ca stație de indicare a țintelor
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
și a început fabricarea variantei radarului pe automobil, denumit P-3A. Din anul 1948 acesta a primit denumirea de «Печора». Următoarea stație realizată din P-3 a fost P-8. Radarul a fost conceput pentru avertizare timpurie și în special în calitate de stație de dirijare a aviației de vânătoare a apărării antiaeriene și în cazuri particulare și ca stație de indicare a țintelor pentru artileria terestră. Trăsătura constructivă a radarului a fost sistemul său de antenă, constând din două antene: una azimutală (dispusă
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
denumirea de «Печора». Următoarea stație realizată din P-3 a fost P-8. Radarul a fost conceput pentru avertizare timpurie și în special în calitate de stație de dirijare a aviației de vânătoare a apărării antiaeriene și în cazuri particulare și ca stație de indicare a țintelor pentru artileria terestră. Trăsătura constructivă a radarului a fost sistemul său de antenă, constând din două antene: una azimutală (dispusă orizontal) de la care semnalele ajungeau la intrarea receptorului prin comutatorul de antenă și una de sondare
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
sistem format din două antene (de sondare, dispuse vertical) tip "canal de undă sau Yagi", poziționate la înălțimi diferite de la suprafața solului (7 și 11 m). Fiecare dintre aceste antene printr-un fider de alimentare a fost conectată la aparatura stației print-un goniometru special. De poziția cursorului goniometrului depindea caracteristica de directivitate rezultată a celor două antene în plan vertical. Diferența de fază dintre antene este măsura unghiului de elevație (înălțare) al țintei. Goniometrul produce o undă staționară a impulsurilor
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
permis, nu numai să se determine înălțimea avionului, ci să se scoată în evidență zonele moarte în limite destul de largi. Folosind în același timp goniometrul la emisie și la recepție s-a permis să se mărească de două ori sensibilitatea stației pentru goniometrare.
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
(în ) este un film cehoslovac din 1966 regizat de Jiří Menzel și unul dintre cele mai cunoscute filme ale Noului Val Cehoslovac. El relatează povestea maturizării unui tânăr care lucrează la o stație de tren din Cehoslovacia ocupată de germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Filmul este inspirat dintr-un roman publicat în 1965 de Bohumil Hrabal. El a fost produs de studiourile Barrandov și filmat în Boemia Centrală. Distribuit în afara
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
străin la cea de-a 40-a ediție a Premiilor Academiei Americane de Film din 1968. Tânărul Miloš Hrma, care vorbește cu mândrie deplasată despre familia sa de inadaptați și de bolnavi prefăcuți, este angajat ca funcționar la o mică stație de cale ferată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al ocupației germane a Cehoslovaciei. El se admiră în noua sa uniformă și așteaptă cu nerăbdare, ca și tatăl său, mecanic de locomotivă pensionat anticipat, să evite munca adevărată
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
este invidios pe succesul la femei al impiegatului Hubička. Miloš o iubește platonic pe tânăra conductoare Máša, iar experimentatul Hubička îl presează să-i divulge detaliile relațiile lor și își dă seama că Miloš este încă virgin. Viața idilică a stației de cale ferată este perturbată periodic de sosirea consilierului Zednicek, un colaboraționist nazist care debitează fără succes personalului texte propagandistice. La inițiativa ei, Maša își petrece noaptea cu Miloš, dar tânărul se excită prea mult și ejaculează prematur înainte de a
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
ale biroului. Mama ei observă ștampilele și se plânge superiorilor lui Hubička, iar scandalul care urmează retează ambiția șefului de gară de a fi promovat la rangul de inspector. Germanii și colaboratorii lor încep să treacă tot mai des prin stație, deoarece trenurile lor sunt atacate de partizani. O agentă plină de farmec a Rezistenței Cehe (o artistă de circ în timp de pace), cu numele de cod Viktoria Freie, îi livrează o bombă cu ceas lui Hubička pentru a fi
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
Gerd von Massow a fost la rândul lui doborât și luat prizonier. El avea să fie înlocuit la comandă de "Oberst" Werner Junck, până la eliberarea din prizonierat pe 12 iunie 1940. Bombardierele germane au atacat 28 de căi ferate și stații de triaj. În cazul distrugerilor provocate căilor ferate, acestea au fost de mică amploare, rețeaua feroviară funcționând la capacitatea maximă în mai puțin de 24 de ore. Cele mai multe bombardiere au depășit barajul francez. Ele zburau deja la mare altitudine, un
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]