65,731 matches
-
elevată, fără excese, răspunzând astfel din plin structurii temperamentale a pianistului care a făcut o adevărată demonstrație de rezistență și capacitate de a „stăpâni” claviatura pe coordonatele exactității și preciziei desenului polifonic, pentru care merită o apreciere deosebită. Privit în ansamblu, a fost un recital frumos, interesant, mai special, mulți simțind însă lipsa spectaculosului care, întotdeauna, captează ascultătorul. De această dată, a prevalat abordarea rațională, meticuloasă, mai puțin cea adresată sufletului, sensibilității celor aflați în sală, care au aplaudat în primul
Rigoare elevat? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83560_a_84885]
-
Anca FLOREA O seară de grație a oferit ansamblul « Îl Giardino armonico », înființat în 1985, impus în scurt timp pe scenele lumii, pentru ca membri săi sunt muzicieni de clasa, iar conducătorul lor, Giovanni Antonini, implicându-se cu o pasiune debordanta în fiece partitura, uimește și în ipostaza de instrumentist
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
fiece partitura, uimește și în ipostaza de instrumentist, cântând la flaut și chalumeau, făcându-l să sune incredibil de frumos, în tonuri de oboi, cu o linie de o elegantă impecabila. De altfel, impecabila a fost interpretarea conferită de întreg ansamblul (care își adaptează configurația de la 3 la 35 de membri). Programul a inclus prioritar opusuri italiene, dar și compozitori germani, alternând pagini orchestrale de Caldara și Marini sau Vivaldi (Madrigalesco - concert în re minor pentru orchestră de coarde și basso
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
că în asemenea situații reușește să iși adapteze și manieră de a dirija la cerințele fosei, impunându-se în primul rând prin datele sale de rafinat muzician. A fost, într-adevăr, extrem de ingenios și în superbă seară de la Ateneu, iar ansamblul său i-a răspuns pe măsură, omogenitatea, precizia atacurilor, polifonia perfect conturată, echilibrul și calitatea sunetului cucerind ovațiile publicului. De altfel, si scurtele intervenții solo au demonstrat din plin calitatea fiecărui instrumentist în parte, iar Preludiul în mi bemol major
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
Pianca de a crea o atmosferă aparte, transpunându-ne în lumea de altădată. O seară de mare muzică, prelungită mult după miezul nopții, încărcată de frumusețe, de poezie și adevărată artă, oferită cu profesionalism și cu o vizibilă pasiune de către ansamblul « Îl giardino armonico », pe care sperăm să-l regăsim și în edițiile viitoare ale Festivalului, pentru că realmente ne-a cucerit.
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
la București marcând - indiscutabil - punctul culminant al celei de a XIX-a ediții a Festivalului internațional « George Enescu ». Bavarezii din München, chiar dacă nu se ridică la înălțimea olandezilor din Amsterdam, au strălucit sub bagheta aceluiași Jansons, demonstrând o tehnică de ansamblu de invidiat. De la prima parte a simfoniei beethoveniene, orchestra a urmărit discursul sonor cu o mare bogăție de nuanțe, pauze de expresie, suspensii în atacarea temelor (cu predilecție pe cele lirice), reușind să confirme calitatea remarcabilă a coardelor. După superbul
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
cele lirice), reușind să confirme calitatea remarcabilă a coardelor. După superbul debut al părții secunde (Alegretto) s-a pătruns în scriitura polifonică tipic beethoveniană, pe care Jansons a modelat-o cu o gestică de mare expresivitate, punând în lumină capacitatea ansamblului simfonic de a-și urmări cu rigoare țesătura fiecărei partide. Scherzo-ul secțiunii a treia (Presto.Meno assai) a marcat momentul de virtuozitate al bavarezilor prin exploziile suflătorilor. Atacul contrabașilor din final (plasați, surprinzător, în stânga orchestrei, în spatele primelor violine) a
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
și să cânte la nivelul cerut de cota Festivalului „Enescu”. Dacă în cadrul stagiunii curente a avut și prestaŃii destul de anoste (ca să nu spun... „de serviciu”), de această dată a cântat nu doar corect, ci și cu o frumoasă sonoritate de ansamblu, cu incisivitate și percutanŃă ritmică, reușind momente de poezie sau de anvergură bine gradate, sub conducerea onestă a dirijorului Leonid Grin. Lucrarea Mozzart a la Haydn de Schnittke a fost un adevărat test de rigoare și profesionalism, rezolvând cu precizie
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
Mendelssohn-Bartholdy, aducând luminozitate, vervă și varietate coloristică într-o partitură îndrăgită de public, rezolvată și de dirijor cu rigoare, poate cu mai puŃină spontaneitate și strălucire, aspecte ce Ńin însă de personalitatea sa probabil mai rezervată, dar compensate inspirat de ansamblul care astfel ne-a convins că s-a aflat într-o zi fastă.
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
Pentru prima oară, Creațiunea în engleză Anca FLOREA Ca și în edițiile trecute, ansamblurile baroc sau cele recunoscute prin valoarea interpretării muzicii din epoci demult apuse, s-au situat, și de această dată, în top-ul celor mai bune momente din festival, o ierarhizare fiind însă nefirească și, de fapt, deloc necesară, pentru că fiecare
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
cu un timbru comun și ușor mat -, în timp ce la soprana Camilla Tilling aș fi așteptat un plus de limpezime, de prospețime vocală pe care, sincer, am apreciat-o mai mult în recitalul său din ediția 2007. Privit în ansamblu, oratoriul, în viziunea lui Minkowski, a propus o altă abordare a unei partituri superbe, mereu cu posibilități de regândire, de recitire într-o cheie mai modernă - în cel mai bun sens al cuvântului -, dovedind încă o dată faptul că, pe lângă perfecțiunea
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
merita să fie analizate și cunoscute de public și de specialiști, informațiile fiind parțiale, spre dezamăgirea celor care, deși știu că au realizat performanțe, nu se regăsesc nici măcar menționați, dar și a celor interesați de derularea activităților muzicale în ansamblu, care nu au cum să afle despre asemenea aspecte decât citind, eventual, prin alte publicații. Și este păcat, pentru că, repet, singura revistă de specialitate ar trebui să fie completă și (pe cât se poate) obiectivă. La cele 100 de numere în
Renun?area la "calupuri" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83609_a_84934]
-
dintr-o stare de apatie, de neutralitate obositoare, nerelevantă pentru înscrierea pe afișul unui festival internațional. Suita de balet Pasărea de foc de Igor Stravinski a evidențiat valorile individuale ale soliștilor din orchestră, admirabila partidă a coadelor, sonoritatea omogenă a ansamblului pe momentele de contraste dramatice, în ciuda unor decalaje din Dansul infernal pe care Kitajenko nu a știut să le evite. Momentul culminant l-a marcat Dansul Păsării de foc, unde oaspeții francezi au demonstrat o virtuozitate de-a dreptul cuceritoare
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
Voces-ului (nicicând teoretizată), dar simbol al formației: comunicarea muzicală inter-instrumentală (respirația la unison), evident și aceea cu auditoriul, soliști sau alte formații. Bujor Prelipcean are totuși câteva repere: „puritatea și corectitudinea sunetului, justețea intonației, omogenitatea pe verticală, cântatul împreună, pe ansamblu” (dobândite de iluștrii muzicieni în deceniile petrecute alături - sunt de 36 de ani împreună, participările în festivalul Enescu datând din 1976). Acestor precepte trebuia Fumiko Shiraga să le răspundă. Le cunoștea: colaborează cu Voces de peste 15 ani. Avea totuși un
Excelen?a Voces by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83569_a_84894]
-
acordă instrumentului o prezență aproape continuă în discursul sonor, îngemănează rigoarea stilului cu bogăția și libertatea concertantă a scriiturii pianistice (la Schumann); în Brahms, licitând melodicitatea și omogenitate în exercițiul strălucitor al artei contrapunctului și polifoniei. Dar, s-a integrat ansamblului. Are tehnicitate, înțelegere europeană a muzicii. Au fost și momente în care sunetul părea abrupt față de vibrația celestă a celor patru muzicieni, de nuanțele fine, finissime ale muzicalității lor. Împreună au realizat însă recitalul - eveniment, prin acel asalt al
Excelen?a Voces by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83569_a_84894]
-
Fascinantul „Les arts florissants” Anca FLOREA După mulți ani în care am urmărit, la TVMezzo sau pe CD, captivante spectacole și concerte susținute de celebrul ansamblu baroc „Les arts florissants” de-a lungul a 3 decenii, iată că organizatorii Festivalului „Enescu” ne-au oferit privilegiul de a-l asculta „pe viu”, într-un oratoriu prea puțin cunoscut la noi - Susanna de Handel -, omagiu adus compozitorului de la
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
așteptarea de a-l regăsi pe “continuatorul lui Beethoven” în genul simfonic sau de a trăi intens frământările din Simfonia Nr. 4 (care, deloc întâmplător, este supranumită Tragica), rămânând doar o speranță. Nu știu prin ce mister, a doua zi ansamblul a avut cu totul alt verv, a căpătat strălucire și expresivitate, mișcarea lui Schiff a devenit mai energică și nuanțată, implicarea generală punându-și amprenta și în paginile pline de poezie meditativă și în cele de anvergură, secvențele dansante având
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
a figurat în programul spectacolelor sau concertelor incluse pe afiș, ni s-a oferit acum noutatea vizionării montării realizate, anul trecut, la Teatrul „Capitole” Toulouse, în regia directorului Nicolas Joel (care, chiar în acele zile, a preluat conducerea Operei pariziene), ansamblul francez aflându-se atunci sub bagheta renumitul Pinchas Steinberg; ideea coproducției s-a concretizat, la București, prin implicarea ansamblului ONB, dar cu Oleg Caetani în fosă, rolul titular fiind susținut, și de această dată, de baritonul Franck Ferrari. O sală
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
anul trecut, la Teatrul „Capitole” Toulouse, în regia directorului Nicolas Joel (care, chiar în acele zile, a preluat conducerea Operei pariziene), ansamblul francez aflându-se atunci sub bagheta renumitul Pinchas Steinberg; ideea coproducției s-a concretizat, la București, prin implicarea ansamblului ONB, dar cu Oleg Caetani în fosă, rolul titular fiind susținut, și de această dată, de baritonul Franck Ferrari. O sală aproape plină a urmărit o versiune scenică sugerând cumva localizarea în lumea antică, doar vag în Elada, prin profilarea
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
luminos, costumele cenușii, cu o croială poate mai apropiată de portul țăranilor europeni din Evul Mediu timpuriu, uniformizând masa corului, dar și soliștii, purtând invariabil peruci (probabil) cărunte, având chipul vopsit ca o mască de asemenea gri. Astfel, imaginea de ansamblu a întregului spectacol a fost cenușie, ceea ce a evidențiat și mai mult aspectul static, mai curând oratorial, corul fiind masat pe practicabile, deplasându-se compact, personajele rămânând adesea în stop-cadru, deci fără o implicare reală în trăirile (în principiu) puternice
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
doar 8 ani a apărut ca solist vocal într-un oratoriu bachian, în compania tenorului Peter Pears, pentru ca ulterior să activeze ca violonist, fiind concert-maestru în orchestre care au colaborat cu dirijori vestiți, urmând să se dedice el însuși baghetei. Ansamblul englez pe care l-a condus de această dată în cadrul Festivalului, a fost profund influențat, în primii ani de existență, de către Benjamin Britten, prieten apropiat cu Pears, iar Roy Goodman s-a implicat, deloc întâmplător, și în producții înregistrate la
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
Octav Popa în Simfonia clasică de Prokofiev a adus eleganță și acea ambianță senină cerută de lucrarea atât de îndrăgită de publicul dornic să asculte muzică bună în interpretări de calitate. Și totuși, încerc să-mi imaginez cum a sunat ansamblul care, condus de Barenboim, a oferit integrala concertelor de Mozart, în care soliști au fost pianiști extrem de diferiți ca structură temperamentală - introvertitul Murray Perahia și debordanta Mitsuko Uchida...
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
să îi transporte într-o lume care se revela ca în poveștile din O mie și una de nopți. În partea a doua a serii, ritmurile alerte și un plus de diversitate coloristică au stârnit entuziasmul celor care, citind prezentarea ansamblului, se așteptau poate și la sonuri de jazz, dar au întâlnit “ceva” cu totul nou, cuceritor nu doar prin originalitate și prin performanța instrumentiștilor, ci tocmai pentru că, timp de două ore, au fost atrași într-o altă dimensiune, într-
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
una din lucrările de culme ale artei pianistice. De fapt, marele edificiu sonor e mai degrabă o simfonie în care protagoniștii, pianul și orchestra, se înfruntă și se completează reciproc. În prima mișcare, solistul a desfășurat un discurs muzical în ansamblu, dar insuficient ca sonoritate, susținut cu expresivitate medie, fără pasiunea incadescentă în lipsa căreia muzica lui Brahms nu poate trăi cu adevărat. Orchestra a colaborat eficient, iar ca moment de grație am reținut minunatul solo de corn. Partea a doua a
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
versiune bine lucrată a Simfoniei fantastice de Berlioz. Am urmărit în mișcarea de început conturarea și dezvoltarea ideii fixe a compozitorului, tribulațiile acesteia în „reverii și pasiuni”, admirând calitatea compartimentelor de suflători și ralizarea unei code admirabile ca sonoritate de ansamblu. Celebrul vals al părții secunde s-a desfășurat cu grație, elegant, cu suspans și neliniște la reapariția ideii fixe, într-un vîrtej final unde marele ansamblu a demonstrat virtuozitate de calitate superioară. Partea a treia, scena câmpenească, a fost străbătută
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]