66,303 matches
-
1850, acolo ar fi gustat Burges prima dată opiu, iar Dicționarul Arhitecților din Scoția declară cu certitudine că moartea sa timpurie a fost adusă "cel puțin parțial, ca urmare a stilului său de viață fumând atât tutun cât și opiu". Jurnalul propriu a lui Burges din 1865 conține referința: ""..."prea mult opiu, nu am ajuns la nunta lui Hayward"..."". Burges a murit la vârsta de 53, la The Tower House, în data de 20 aprilie 1881. În timp ce se afla într-un
William Burges () [Corola-website/Science/329809_a_331138]
-
primele publicații culturale on-line de limbă română, revista "Tiuk! (k-avem kef)". , născut în Chișinău, Republica Moldova, este fiul lui Alexei Vakulovski, profesor de limbă și literatură română care "a refuzat să devină scriitor sovietic" (fiind evocat și de Paul Goma în Jurnalul său din 2009). În cinstea tatălui său, o stradă din localitatea Antonești, raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova, îi poartă astăzi numele, iar Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a hotărât să-i publice postum volumul "În gura foametei" (ediția a II-a
Mihail Vakulovski () [Corola-website/Science/329842_a_331171]
-
Rapperswil. A trimis o parte dintre compozițiile sale pentru pian lui Felix Mendelssohn care le-a recomandat celor de la Breitkopf & Härtel pentru publicare. Acestea au fost publicate în 1844 și au primit o recenzie pozitivă din partea lui Robert Schumann în jurnalul său, " Neue Zeitschrift für Musik". Aceste păreri favorabile l-au determinat pe Raff să se stabilească la Zürich pentru a se dedica exclusiv compoziției. În 1845 Raff a mers pe jos până la Basel pentru a asculta interpretarea la pian lui
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
a anilor ᾽80 cu citeva povestiri scurte, dar în acest domeniu a activat ocazional și cu mari întreruperi. De la sfîrșitul anilor ᾽90 a început să publice unele eseuri și cronici literare, mai cu seamă în reviste din România: România literară, Jurnalul literar, Convorbiri literare, Dacia literară, Cronica (Iași), iar în ultima vreme a început să publice și versuri (Însemnări ieșene, 2013, nr.10).
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
cu Angela Moldovan, Aurelia Fătu-Răduțu și Ion Cristoreanu iar în 1959 în Iugoslavia, cu Orchestra de muzică populară Radio. În 1967 „Ciocârlia” cunoaște o consacrare mondială în urma unui turneu de trei luni în Anglia. Așa cum remarcă Emrys Bryson în „Guardian Jurnal” pe 26 octombrie 1967, turneul a dezvăluit spiritualitatea și rafinamentul unui popor, schimbând imaginea României, nu numai în fața publicului englez, ci și a lumii întregi. Urmează o suită de invitații, el dând curs chemării în 1968 în Statele Unite. A fost
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
unei trupe valoroase. În această perioadă regizează douăsprezece spectacole, iar ca director și prim-regizor are posibilitatea de a stabili programulși dezvoltarea viitoare a teatrului. Au fost montate printre altele piese ca "Romeo și Julieta", "Hamlet", "O tragedie americană" sau "Jurnalul Annei Frank". În 1960 își dă demisia. Urmează o perioadă de zece ani de căutare a eului artistic. Urmărește să-și găsească propriul stil și posibilitățile perfecționării artistice: Aveam 35 de ani, cunoșteam deja toate secretele meseriei. Ca director, am
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
Palestina, împreună cu familia. În Palestina, respectiv din anul 1948 în noul stat Israel Leib Kuperstein a început să publice articole în ziarele „Davar”, „Omer”, „Al Hamishmar” , „Maariv”, în revistele „Gazit” și „Moznaim”. Prima sa rubrică, intitulată „Mekarov” (De aproape)- "Din jurnalul unui nou emigrant" a apărut în decembrie 1940 în ziarul „Omer”. A publicat ulterior în editură „Am oved” cărțile "Meghilat Strumă" (Cartea Strumei) și "Goral yehudey România" (Soarta evreilor din România). Mai apoi a publicat traduceri în ebraică din cărțile
Leib Kuperstein () [Corola-website/Science/329920_a_331249]
-
I” în colaborare cu interpreta din România, Inna, modificând-o puțin. Trupa se evidențiază de alți artiști autohtoni prin folosirea unui argou personalizat, texte despre realitățile vieții cotidiene și folosirea mai multor stiluri muzicale. În 2012 în cadrul emisiunii "Paparazzi" de la Jurnal TV s-a lansat ipoteza că solistul grupei este Andrei Țăruș (n. 25 octombrie 1984 Slobozia, Moldova), cunoscut anterior ca solistul și autorul versurilor trupei „In Quadro”. Totuși, solistul Carla's Dreams nu a confirmat acest lucru niciodată. În septembrie
Carla's Dreams () [Corola-website/Science/328054_a_329383]
-
care a scris o carte suplimentară, care a s-a bucurat de succes și a fost publicată în 4 ediții consecutive. În ea sunt detailate impresiile sale din timpul Războiului Crimeei. După ce lordul Raglan i-a procurat un post la jurnalul național „Daily News”, o cunoștință a mamei sale, lordul Elgin, guvernatorul general al Canadei, l-a angajat că secretarul sau particular. În această calitate, l-a însoțit pe lord, la Washington în timpul negocierii Tratatului reciprocității canado-american. Apoi l-a însoțit
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
apoi a plecat în nord pentru a urmări al doilea Război din Schleswig-Holstein. După atâția ani de peregrinari și aventuri Oliphant părea să vrea să se așeze. În 1864 împreună cu Șir Argenon Borthwick și cu alți amici a întemeiat un jurnal The Owl, si a contribuit la primele lui zece numere. În 1865 a scris și publicat un mic român satiric „Piccadilly” , reeditat în volum ilustrat în 1870, care s-a bucurat de un mare succes. Eroul cărții amintea prin simțăminte
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
umanismul, manifestându-se în principal cu cronicarii moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin și Nicolae Costin. Tot în acest veac publică cronicarii munteni Mihail Moxa, Kyr Gavriil, Stoica Ludescu sau se scrie Cronica Buzeștilor. Și tot acum Nicolae Milescu Spătarul scrie Jurnalul de călătorie în China (publicat 200 de ani mai târziu). În timpul acestor ani se traduc multe cărți din Occident ca Floarea darurilor sau romane populare precum Alexandria sau Varlaam și Ioasaf și chiar opere culte, de pildă Istoriile lui Herodot
Literatura română a secolului al XVII-lea () [Corola-website/Science/328071_a_329400]
-
fondator). În prezent este președinte al "think tank"-ului Expert Forum. Este membru în Grupul pentru Dialog Social. A cooperat în calitate de consultant regional cu Consiliul Europei, United Nations Development Programme și Banca Mondială. Ioniță a publicat opinii și analize în jurnale tipărite sau online precumEvenimentul Zilei., revista 22, platforma Contributors; are un blog personal: www.ionitas.ro În 1991 a absolvit cu titlul de inginer Universitatea Politehnica din București. În 1996 și-a luat licență în filozofie la Universitatea București. A
Sorin Ioniță () [Corola-website/Science/328082_a_329411]
-
în revista de specialitate germană Der Radiologe [5]. Prima submisie într-o revistă de specialitate internațională a fost refuzată, cu argumentul că “ Această metodă a fost deja testată și nu poate să funcționeze”. Tehnică fost publicată în 1986 într-un jurnal de specialitate internațional și la ora actuală face parte din metodele cele mai folosite pentru diagnostic utilizând imagistică RMN. Metodă mai este cunoscută sub numele Turbo Spin Echo (TSE) și Fast Spin Echo (FSE). În anul 2001, Jürgen Hennig publică
Jürgen Hennig () [Corola-website/Science/328097_a_329426]
-
Pe 30 aprilie 1919 s-a căsătorit cu Stefania Marchew. În timpul Războiului Polono-Sovietic, a lucrat în biroul de presă al lui Józef Piłsudski. În perioada tinereții sale s-a inspirat din creația lui Leopold Staff, lucru despre care scrie în jurnalele sale. A fost și membru fondator al "Uniunii Artiștilor și Compozitorilor" (în limba polonă, "Związek Artystów i Kompozytorów Scenicznych - ZaiKS"). În 1939 a emigrat în Franța, prin România și Italia. Se întâlnea cu Jan Lechoń, Antoni Słonimskim, Kazimierz Wierzyński și
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
nu va mai consuma nici apă, conform a ceea ce susțin adepții ei. Mai târziu o anchetă guvernamentală (August 5-29, 1819), a confirmat faptul că nu este vorba de vreun truc. Doctorul W. Wesener și-a asumat responsabilitatea pentru îngrijirea medicală. Jurnalul său ce conține pagini consistente scrise între martie 1913 și noiembrie 1819 , ca și o scurtă istorie pe care a scris-o la moartea Anei-Caterina, pentru o publicație medicală, constituie «o sursă rară pentru studiul psihologiei religioase și pentru studii
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Mavrocordat. Cu adevărat semnificativă pentru relația dintre scrierile proprii și perioada moldo-valahă a vieții sale, lucrarea "Efemeride dace" rămâne singura dintre operele lui Dapontes dedicată integral subiectului Principatelor românești. A fost întocmită la cererea domnului Constantin Mavrocordat, în stilul unui „jurnal” oficial de cancelarie, dar a rămas nepublicată în timpul vieții autorului. Adevărată cronică cu informații detaliate de ordin politic, militar și social, " Efemeridele..." acoperă în detaliu perioada războiului ruso-austro-turc din anii 1736-1739. Este de menționat totuși că informațiile din această lucrare
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
pe 19 februarie 1878, fără participarea României. Istoricul Sorin Liviu Damean descrie, în lucrarea „Carol I al României", modul în care au procedat „aliații" ruși: „Guvernul de la București a luat cunoștință de conținutul respectivului document abia pe 9 martie, prin intermediul «Jurnalului de St. Petersburg» trimis de generalul Iancu Ghica. Acest act «de uimitoare nerecunoștință a Rusiei față de aliata sa» (n.r. - Dimitrie Onciul, „Din istoria României") consacra, printre altele, independența României, însă cu dureroase sacrificii. Articolul 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
la chitară. Grigore Leșe îl i-a cu el la toate festivalurile si spectacolele ce vor avea loc. Muzica lăutarilor din banda lui Alită Pițigoi a fost imprimată și pe un CD, care a apărut într-o ediție specială a Jurnalului Național. Moare la data de 2 mai 2010, la Târgu Cărbunești, la vârsta de 77 de ani, în urma celui de-al treilea infarct pe care l-a suferit. Ceremonia funerară a avut loc la Biserica „Sf. Mihail și Gavril” din
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
user generated content”, astfel toate fotografiile apărute pe sunt trimise de vizitatorii acestui blog. Situl a publicat de-a lungul timpului multe materiale controversate ce au furnizat de numeroase ori știri, figurând la principalele canale de știri din Republica Moldova precum Jurnal TV, Publika TV, Pro TV Chișinău. Printre „brand-urile” lansate de Muligambia se numără „Dicționarul MD-RO”, o satiră a limbajului utilizat de cetățenii Republicii Moldova precum și „Țara Minunilor”, o colecție de fotografii cu panourile publicitare, ziare, anunțuri, documente, ce conțin greșeli
Muligambia () [Corola-website/Science/327608_a_328937]
-
Uncheșelul”, „La nuntă la Vijulan”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” ș.a.). Două dintre acestea sunt cântări „clasice”, răspândite în Oltenia rurală: „Ce faci moșule-n grădină?” (sau „Uncheșelul” / „Moșnegelul”) și „Ghiță Cătănuță”. Celelalte balade, numite de folcloriști „jurnale orale”, sunt relatări de evenimente senzaționale recente, lipsite de eroism. („Focul de la Costești”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” sau „La nuntă la Vijulan”). Interesantă este „Cântarea lu Cojin” („Gogin din Buduhala”), bărbatul ucis de pădurar pe când fura
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
județ au circulat de-a lungul timpului și cântări lirice. În multe din cântecele lirice apar rămășițe baladești: dialogul baladesc (element al cântecelor haiducești), discuția dintre cuc și turturea sau tendința de a se povesti fapte, evenimente după model baladesc (jurnalele orale). Acestea se pot diviza în două mari categorii: doinele („cântecul lung” gorjenesc) și cântecele propriu-zise, care la rândul lor au mai multe subdiviziuni: cântece haiducești, cântece de război, cântece de cătănie, cântece de oprimare socială și necaz, cântece de
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
la Cracovia, Polonia) a fost o călugărita mistica și vizionara poloneză. Este venerata în biserică româno catolică că și este cunoscută ca . De-a lungul vieții sale a avut numeroase viziuni și conversații cu Iisus despre care a scris în jurnalul ei, publicat mai tarziu sub numele "MIC JURNAL Milostivirea lui Dumnezeu în sufletul meu". Biografia să de la Vatican citează câteva din aceste conversații despre devoțiunea față de milă lui Dumnezeu. La vârsta de 20 de ani Faustina intra într-o mănăstire
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
și vizionara poloneză. Este venerata în biserică româno catolică că și este cunoscută ca . De-a lungul vieții sale a avut numeroase viziuni și conversații cu Iisus despre care a scris în jurnalul ei, publicat mai tarziu sub numele "MIC JURNAL Milostivirea lui Dumnezeu în sufletul meu". Biografia să de la Vatican citează câteva din aceste conversații despre devoțiunea față de milă lui Dumnezeu. La vârsta de 20 de ani Faustina intra într-o mănăstire din Varșovia de unde va fi mai tarziu transferată
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
prima , bazată pe descrierile Faustinei din viziunile avute cu Iisus, pictură ce va deveni una din cele mai cunoscute icoane creștine. Sopocko folosește imaginea la prima Liturghie din prima duminică de dupa Paști - care mai târziu a devenit cunoscută că . În jurnalul sau, Faustina a prezis că munca ei va fi oprită pentru o vreme, si apoi va primi din nou aprobare să continue. Două decenii după moartea sa, devoțiunea față de Milă divină a fost oprită de către Vatican, dar apoi a fost
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
în noaptea de sâmbătă, 22 februarie 1931, în timp ce se află în chilia să din Plock, Iisus i-a apărut că “Rege al Milei Divine” purtând îmbrăcăminte albă, raze albe și roșii de lumină emanând din pieptul Sau, din apropierea inimii. În jurnalul ei(Caietul I, 47-48) notează ceea ce Iisus îi spune: “Pictează o icoană potrivit imaginii pe care o vezi, cu inscripția: Isuse, mă încred în tine. Doresc că aceasta icoana să fie cinstită mai întâi în capelă voastră, apoi în lumea
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]