658,900 matches
-
î.Hr. și 30 î.Hr. În India antică există dovezi despre anumite împrumuturi din perioada vedică începând din 1750 î.Hr., iar mai târziu în timpul dinastiei Maurya din 321 până în 185 î.Hr., un instrument numit adesha a fost folosit, care era un ordin asupra unui bancher, căruia i se cere să plătească unei terțe persoane o anumită sumă, acest instrument corespunde cambiei de azi. În timpul perioadei Budiste, aceste instrumente au fost utilizate deseori. Comercianții în orașele mari utilizau acreditivele. În China antică, începând
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
au fost ulerior admise, cu condiția să fie efectuate de evrei și lombarzi. Principalii beneficiari ai creditelor erau monarhii și conducătorii bisericii creștine. Perioada Evului Mediu timpuriu sec (VII-XI d.Hr.) a fost marcată de o serie de restricții de ordin religios. Primele bănci apărute în Peninsula Italică, sunt "Banca di Venezia", înființată în anul 1171 de Dogele Michele XI și recunoscută oficial ca bancă de viramente în anul 1587, sub denumirea de banco della Piazza di Rialto. Această bancă a
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
filiala Timișoara, pentru piesă "Napoleon, Soldatul și Femeia", 2000<br> Premiul Consiliului Județean Timiș Pro cultura-Timisiensis, 2008<br> Premiul Special al Asociației Scriitorilor Timișoara pentru volumul "Fratele noatru Abel", 2008<br> Diplomă de Excelență a Primăriei Municipiului Timișoara, 2009<br> Ordinul Crucea "Episcop Eliie Miron Cristea", clasa II-a, Episcopia Caransebeșului, 2010<br> Premiul Ion Luca Caragiale al Academiei Române pe anul 2009 pentru piesă "Leoaica rănită sau Ce față umană are fiara" - Cetățean de Onoare al municipiului Timișoara, 2016 Ion Cocora
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
memorii "Luptători români ardeleni", tipărită în anul 1940, a adus mari servicii României Mari. Demne de reținut sunt abilitățile lui diplomatice prin care l-a putut convinge pe ministrul de război Bartha să iscălească la 11 noiembrie, "„cu creion chimic”", ordinul potrivit căruia "„ofițerii, subofițerii și soldații români din Ardeal și Ungaria vor depune jurământul de credință în manile Consiliului Național Român”" din Budapesta, nu celui "„Național Maghiar”", cum a fost decretat cu puține zile mai înainte. Partea cea mai importantă
Iuliu I. Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328813_a_330142]
-
Nu a ezitat să utilizeze forța împotriva musulmanilor din Damasc și Șafad, care aveau obiecții față de schimbarea statutului concetățenilor lor ẕimmi. Dovezile unei politici liberale și a siguranței publice îi atrăgeau pe europeni mai mult ca oricând. Iezuiții, al căror ordin fusese suspendat de papă în 1773, reveneau în forță. În această perioadă, misionari protestanți - britanici și americani - s-au instalat în Liban. În 1838 a fost întemeiată Biserica Protestantă a Siriei. Cu trei ani înainte, tiparul misiunii americane a fost
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
s-a situat în Meung. Orășenii erau gata pentru asediu și din timp s-au aprovizionat cu provizii suficiente. La scurt timp înaintea apariției inamicului, magistratura orașului a decis, ca locuitorii cetății, să facă un raid, distrugând mănăstirea și biserica Ordinului augustinian, precum și case din suburbia Pouterey, care puteau servi drept ascunziș pentru inamic. Pe 16 octombrie a început bombardarea orașului. Nu departe de noul turn de apărare construit, englezii au stabilit un tun "imens", care trăgea cu bile de piatră
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
o familie de emigranți italieni, fiind unul dintre cei cinci copii ai unui muncitor de cale ferată italian. A studiat chimia la Buenos Aires, apoi a urmat cursurile seminarul din Villa Devoto (Buenos Aires). La 11 martie 1958 a devenit novice în ordinul iezuit. A revenit în Argentina, unde a obținut licența în filosofie la Colegio Máximo Sân José din Sân Miguel (Buenos Aires), apoi a predat literatura și psihologie la Colegio de la Inmaculada din Santa Fe și la Colegio del Salvador din Buenos Aires
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
este un ordin religios creat de Godefroy de Bouillon după cucerirea Ierusalimului de către cruciați în 1099. Constituit de călugări, acest ordin avea drept scop protejarea Sfântului Mormânt și a vieții liturgice a sanctuarului. Odată cu înmulțirea cuceririlor din Țara Sfântă, ordinul s-a dezvoltat
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
este un ordin religios creat de Godefroy de Bouillon după cucerirea Ierusalimului de către cruciați în 1099. Constituit de călugări, acest ordin avea drept scop protejarea Sfântului Mormânt și a vieții liturgice a sanctuarului. Odată cu înmulțirea cuceririlor din Țara Sfântă, ordinul s-a dezvoltat extinzându-și misiunea de protejare asupra locurilor sfinte din întregul Regat al Ierusalimului. După pierderea Statelor latine din
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
este un ordin religios creat de Godefroy de Bouillon după cucerirea Ierusalimului de către cruciați în 1099. Constituit de călugări, acest ordin avea drept scop protejarea Sfântului Mormânt și a vieții liturgice a sanctuarului. Odată cu înmulțirea cuceririlor din Țara Sfântă, ordinul s-a dezvoltat extinzându-și misiunea de protejare asupra locurilor sfinte din întregul Regat al Ierusalimului. După pierderea Statelor latine din Orient, ordinul s-a retras în Europa. În anul 1489 Papa Inocențiu al VIII-lea a decis suprimarea ordinului
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
drept scop protejarea Sfântului Mormânt și a vieții liturgice a sanctuarului. Odată cu înmulțirea cuceririlor din Țara Sfântă, ordinul s-a dezvoltat extinzându-și misiunea de protejare asupra locurilor sfinte din întregul Regat al Ierusalimului. După pierderea Statelor latine din Orient, ordinul s-a retras în Europa. În anul 1489 Papa Inocențiu al VIII-lea a decis suprimarea ordinului canonic și încorporarea sa în Ordinul Ioaniților. Unii istorici arheologi din secolul al XIX-lea, continuând tradiția istoriografilor ordinului Sfântului Mormânt, doreau să
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
ordinul s-a dezvoltat extinzându-și misiunea de protejare asupra locurilor sfinte din întregul Regat al Ierusalimului. După pierderea Statelor latine din Orient, ordinul s-a retras în Europa. În anul 1489 Papa Inocențiu al VIII-lea a decis suprimarea ordinului canonic și încorporarea sa în Ordinul Ioaniților. Unii istorici arheologi din secolul al XIX-lea, continuând tradiția istoriografilor ordinului Sfântului Mormânt, doreau să-i atribuie acestuia o origine pseudo-mitică în timp ce, după examinarea mai atentă a izvoarelor, se dovedește că este
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
misiunea de protejare asupra locurilor sfinte din întregul Regat al Ierusalimului. După pierderea Statelor latine din Orient, ordinul s-a retras în Europa. În anul 1489 Papa Inocențiu al VIII-lea a decis suprimarea ordinului canonic și încorporarea sa în Ordinul Ioaniților. Unii istorici arheologi din secolul al XIX-lea, continuând tradiția istoriografilor ordinului Sfântului Mormânt, doreau să-i atribuie acestuia o origine pseudo-mitică în timp ce, după examinarea mai atentă a izvoarelor, se dovedește că este vorba de un ordin creat în
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Statelor latine din Orient, ordinul s-a retras în Europa. În anul 1489 Papa Inocențiu al VIII-lea a decis suprimarea ordinului canonic și încorporarea sa în Ordinul Ioaniților. Unii istorici arheologi din secolul al XIX-lea, continuând tradiția istoriografilor ordinului Sfântului Mormânt, doreau să-i atribuie acestuia o origine pseudo-mitică în timp ce, după examinarea mai atentă a izvoarelor, se dovedește că este vorba de un ordin creat în Țara sfântă de Godefroy de Bouillon cel mai probabil în anul 1099. Fragment
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
sa în Ordinul Ioaniților. Unii istorici arheologi din secolul al XIX-lea, continuând tradiția istoriografilor ordinului Sfântului Mormânt, doreau să-i atribuie acestuia o origine pseudo-mitică în timp ce, după examinarea mai atentă a izvoarelor, se dovedește că este vorba de un ordin creat în Țara sfântă de Godefroy de Bouillon cel mai probabil în anul 1099. Fragment redactat pe baza informațiilor preluate de la A Damien Reveniți acasă din Țara sfântă, după pierderea Statelor latine din Orient, primii istorici ai ordinului consideră drept
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
de un ordin creat în Țara sfântă de Godefroy de Bouillon cel mai probabil în anul 1099. Fragment redactat pe baza informațiilor preluate de la A Damien Reveniți acasă din Țara sfântă, după pierderea Statelor latine din Orient, primii istorici ai ordinului consideră drept fondatori ai acestuia trei personaje glorioase: apostolul Iacob, împărăteasa Elena și împăratul Carol cel Mare ; toți trei sunt legați într-un fel sau altul de Sfântul Mormânt. Iacob cel Bătrân, cel pe care Evangheliile îl numesc « fratele Domnului
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
într-un fel sau altul de Sfântul Mormânt. Iacob cel Bătrân, cel pe care Evangheliile îl numesc « fratele Domnului », devine, după moartea lui Iisus, responsabilul comunității creștine din Ierusalim, fiind considerat primul ei episcop. Călugărițele Sfântului Mormânt îl consideră fondatorul ordinului lor și îi atribuie desemnarea unei gărzi la mormântul lui Iisus. Împărăteasa Elena, mama lui Constantin, s-a stabilit la Ierusalim in 326 înainte de a se retrage în Bitinia. Tradiția catolică o consideră inițiatoarea lucrărilor de construcție a Bisericii Sfântului
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
un templu al zeiței Venus pe care împăratul Hadrian îl construise pe acel loc. Tocmai cu această ocazie, Elena face o descoperire importantă pentru religia creștină odată cu identificarea Sfintei Cruci. Ea este deci, în mod absolut firesc desemnată drept fondatoarea ordinului de către cavalerii din secolul al XVI-lea. Ea este de asemenea frecvent reprezentată în veșminte de călugăriță a Sfântului Mormânt. Carol cel Mare trimite două ambasade pe lângă califul Bagdadului, cerând un protectorat liber în Țara sfântă. Printre celelalte Cântece de
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
califul Bagdadului, cerând un protectorat liber în Țara sfântă. Printre celelalte Cântece de gestă "Ciclul regelui" povestește despre aventurile sale legendare pe Mediterana și despre pelerinajul său la Ierusalim. De acees devine absolut firesc, ca el să fie considerat fondatorul ordinului. Cu ocazia primei cruciade, ducele Lorenei Inferioare, Godefroy de Bouillon este printre primii la cucerirea Ierusalimului în 1099. În frunte sunt Letold și Gilbert de Tournai, apoi vin Godefroy și fratele său, Eustache. După cucerirea orașului, cruciații îi propun coroana
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
a apăra Sfântul Mormânt și capitulul având statutul de "dăruiți", adică laici, dar în slujba religiei. Capitulul este compus din douăzeci de preoți de mir (cler secular) care trăiau în comunitate. Adoptând regulile Sfântului Augustin din 1114, gruparea devine un ordin monahal în toată legea sub numele de cu recunoașterea Papei Pascal al II-lea . Acești "milites sancti Sepulcri", cavaleri nobili care și-au pus viața în slujba religiei , sunt acum sub o dublă dependență, una religioasă față de călugări și alta
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Acești "milites sancti Sepulcri", cavaleri nobili care și-au pus viața în slujba religiei , sunt acum sub o dublă dependență, una religioasă față de călugări și alta caritabilă față de Ospitalieri, care îi întrețin. La început, succesul cruciaților liberi permite dezvoltarea tuturor ordinelor din Țara sfântă precum ordinul ospitalier al Sfântului Ioan de la Ierusalim creat de fratele Gérard în jurul anului 1080 și oficializat printr-o bulă papală Pascal al II-lea în 1113sau ordinul militar al Templului creat de Hugues de Payns in
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
nobili care și-au pus viața în slujba religiei , sunt acum sub o dublă dependență, una religioasă față de călugări și alta caritabilă față de Ospitalieri, care îi întrețin. La început, succesul cruciaților liberi permite dezvoltarea tuturor ordinelor din Țara sfântă precum ordinul ospitalier al Sfântului Ioan de la Ierusalim creat de fratele Gérard în jurul anului 1080 și oficializat printr-o bulă papală Pascal al II-lea în 1113sau ordinul militar al Templului creat de Hugues de Payns in 1120 cu ocazia sinodului de la
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
întrețin. La început, succesul cruciaților liberi permite dezvoltarea tuturor ordinelor din Țara sfântă precum ordinul ospitalier al Sfântului Ioan de la Ierusalim creat de fratele Gérard în jurul anului 1080 și oficializat printr-o bulă papală Pascal al II-lea în 1113sau ordinul militar al Templului creat de Hugues de Payns in 1120 cu ocazia sinodului de la Nablus (Nabulus). Înainte de crearea acestor “săraci cavaleri ai lui Hristos și ai templului lui Solomon”, Hugues de Payns a făcut parte cu siguranță din "milites sancti
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Payns in 1120 cu ocazia sinodului de la Nablus (Nabulus). Înainte de crearea acestor “săraci cavaleri ai lui Hristos și ai templului lui Solomon”, Hugues de Payns a făcut parte cu siguranță din "milites sancti Sepulcri" încă din 1115. Ca și acestea, ordinul Sfântului Mormânt pe de-o parte și "milites sancti Sepulcri " pe de altă parte se dezvoltă ca număr de așezăminte dar și de persoane. Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
cu siguranță din "milites sancti Sepulcri" încă din 1115. Ca și acestea, ordinul Sfântului Mormânt pe de-o parte și "milites sancti Sepulcri " pe de altă parte se dezvoltă ca număr de așezăminte dar și de persoane. Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându-se la Jaffa, la Acra, pe muntele Măslinilor, în Betleem, pe muntele Tabor, între altele ; patriarhii de la Ierusalim, pe care îi serveau călugării, erau printre cei mai importanți
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]