67,638 matches
-
Kendall Walton), (Warburton: 2005) către fotografia care caimagine poate servi procesului de substituire a realității cu o iluzie pretinzându-și o realitate consumabilă, superioară celei autentice (Debord: 2001; Baudrillard: 2008). Jean Baudrillard definește termenii de disimulare și de simulare În contextul contemporaneității, care privesc direct statutul imaginilor care ne structurează lumea interconectată Într-un prezent simultan, din care principiul contactului direct dispare, fiindinadecvat vitezei comunicării și scării mondialității acesteia. Disimularea este pretenția de a nu avea ceea ce ai, iar simularea este
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
care elimină istoria din cultură (Debord 2001: 161), identificând ideea arhivei ca spațiu al memoriei. Fotografia ca arhivare a memoriei. Oportunități românești Se manifestă o lipsă de durabilitate autilizării exclusive deidentități fragmentare, funcționale punctual și rezultate În urma fluidizării extreme a contextelor În care este pus omul contemporan. În acest context, devine acută tema memoriei și aidentitătii de lungă durată derivată din aceasta. În consecință, ideea de a r h ivă ca spațiu al acumulării unor experiențe relevante, nereglementate de legile instantaneului
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
ideea arhivei ca spațiu al memoriei. Fotografia ca arhivare a memoriei. Oportunități românești Se manifestă o lipsă de durabilitate autilizării exclusive deidentități fragmentare, funcționale punctual și rezultate În urma fluidizării extreme a contextelor În care este pus omul contemporan. În acest context, devine acută tema memoriei și aidentitătii de lungă durată derivată din aceasta. În consecință, ideea de a r h ivă ca spațiu al acumulării unor experiențe relevante, nereglementate de legile instantaneului prezent și consumabil, credem că este un important dispozitiv
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
doar un element component. În consecință, imaginea arhivă trebuie să ia În considerare În cazul În care se raportează la reprezentabilul arhitecturii, că ea prezintă indirect, reprezintă Într-un mediu străin și virtual, un element al unui sistem scos din contextul său inițial. Privită din această perspectivă, o ima gin e arhivatoare ar fi tocmai cea care, paradoxal, nu are pretenția de a exprima tot. Ea lasă loc existenței reale și complexe a arhitecturii. Imaginile aparent exhaustive au rolul lor narativ
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
fi locul În care respectivele experiențe și experimente ar putea avealoc public, accesibil, creativ. Ideea de arhivă ar avea posibilitatea de a depăși imaginea Încetățenită și subiectivă aimobilismului și a accesibilității limitate, devenind un loc al efervescenței culturale benefic În context contemporan, un loc comun al memoriei creative a arhitecturii. Vorbind despre arhivă și despre muzeu ca despre locuri ale memoriei arhitecturale și urbane, trebuie să fim conștienți că lipsa acestora În spațiul autohton ne privează nu doar de un fond
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
În spațiul autohton ne privează nu doar de un fond util studiului de specialitate, dar și de beneficiile cultural-economice aduse de publicul interesat dar neavizat, de localnici sau turiști. Fotografia documentar-istorică alimentând gândirea contemporană: exemplul milanez și fezabilitatea sa În context local românesc Vom Încerca să exemplificăm cele de mai sus cu orașul Mi la no. Acesta se Înscrie În linia metropolelor occidentale care, Începând cu mijlocul secolului XIX, Începe a-și documenta programatic restructurările urbane, construcțiile care utilizează tehnici inovatoare
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
nou tip deimagine devenită instrument de concepție arhitecturală Precum am sugerat cu câteva paragrafe mai sus, având drept aliat argumentul Marthei Rosler, fotografia trebuie să-și depășească rolul documentar și să vizeze cu precădere nonvizibilitățile arhitecturii. Am sugerat În acel context că limitele acestei arte a reprezentării pot deveni fluide și am exemplificat În istoria pre-digitală a artei, cu fotomontajul colat dadaist berlinez anticipat de cubism, și cu seriile fotografice ale lui Andy Warhol care relativizează strictele cauzalități realiste, vizând interogații
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
mai intime - de exegeți, dar și de creatori - literatura evoluează vădit sub semnul unei alarmante crize de identitate” . Dacă literatura a fost mereu folosită (deși cu sensuri diferite) înseamnă că ea a jucat totuși un rol funcțional esențial, care, în contexte istorice foarte variabile, s-a dovedit inevitabil , util și inteligibil. Ilustrează această incapacitate de definire o criză a literaturii? Schema rigidă a istoriei ideilor potrivit căreia vorbim de origine, progres, schimbare, decadență, bătrânețe și, în cele din urmă, moarte, nu
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și de recunoașterea ei în codurile culturale respective. Privit din acest unghi de vedere, procesul devenirii istorice a literaturii ni se înfățișează ca o suită de ierarhizări și de valorizări succesive, operate printre universaliile potențiale, de către unul sau altul dintre contextele socio istorice: „Dobândindu-și identitatea și sensul prin ceremonialul pe cât de sofisticat pe atât de capricios și efemer al interpretării, literatura se cere practic (re-)inventată pentru uzul fiecărei generații.” Urmărind sensurile istorice ale cuvântului literatură, Robert Escarpit în volumul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
superior celui vorbit. Urmarea cea mai importantă a acestui fapt îl constituie ideea de compunere în scris, literatura începe să devină o activitate interiorizată, personalizată, de ordinul scriiturii în sens particular, stilistic. Vorbind însă de începuturile literaturii nu trebuie neglijat contextul spiritual. Prestigiul originar dominant al literaturii nu este nici pe departe cultural și cu atât mai puțin estetic. El este de ordin sacru, mistic și magic. Creația poetică este eminamente divină, zeii inspiră, transmit darul poetic, revelează, dictează (ex. Homer
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
primul plan al conștiinței literare. Este o recunoaștere evidentă a două structuri spirituale, a două tipuri de culturi, două forme de litere și de literatură. Procesul de laicizare spirituală și culturală se reflectă și în terminologia literară. Sub presiunea noului context cultural sensul de bază a literaturii sacre se complică și se laicizează. Alături de cultura sacră a bisericii, oficializată, canonică, apare o nouă formă de sacralitate puternic culturalizată: cultura umanistă. Efectul valorizării sacralizate a literelor este foarte important. Putem vorbi de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Recunoașterea existenței limbilor naționale, fenomen vizibil încă din Evul Mediu, continuă cu o intensitate sporită în perioada Renașterii, ceea ce va duce la conceptul de literatură națională, inițial lingvistic, nu literar. Literatura reprezintă suma scrierilor într-o limbă națională. În acest context se deschide drumul unor noi concepte și semnificații ale ideii de literatură: tradiție, specific, istorie literară națională etc. Recunoașterea realității limbilor popular naționale trece printr-o lungă perioadă de incertitudini și controverse. Prestigiul culturii și limbii latine este încă dominant
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ca artă de a scrie, artă literară. Terminologia este încă tradițională, adesea imprecisă și aproximativă, dar noi înțelesuri ale ideii de literatură și-au făcut apariția. Nu sunt de neglijat nici celelalte poziții. Privită din alt unghi literatura este subordonată contextelor și determinărilor extraliterare: sociale, economice, ideologice, față de care începe să se contureze ideea de libertate. Perioada nu reprezintă un moment propriu-zis „creator” al ideii de literatură, dar marile sensuri sunt definitiv fixate, stabilizate și consacrate. I.5. Conștiința literară Secolul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în umbră sensul gramatical și de a pune în valoare, cu tot mai multe precizări și nuanțe, sensul cultural al literaturii. Consacrarea definiției cultură = literatură în marile dicționare ale epocii constituie faza finală a procesului de clasicizare în plină desfășurare. Contextul didactic al literaturii constituie, mai mult decât în celelalte epoci, factorul determinant. Este perioada de înflorire a academiilor. Întreaga cultură occidentală definește literatura ca totalitate a literelor, în ambele sensuri: totalitatea cunoștințelor și totalitatea scrierilor. Idealul continuă să fie enciclopedia
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
doar o anume literatură sau un grup de literaturi, ele nu pot decât să exemplifice anumite concepții coexistente despre literatură. Iar teoria literaturii și istoria literaturii sunt reciproc implicate pentru că teoria literaturii își propune să descrie atât textul cât și contextul ceea ce implică în mod necesar investigații istorice, sociale etc. Statutul teoriei literare în secolul XX este supus tendințelor epocii, modelelor culturale. Poetica va fi cea care dislocă, absoarbe și le înlocuiește pe toate celelalte. Pe de o parte, noua definiție
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
aplica unei arii foarte largi de la arhitectură la programe TV. În spațiul literaturii pot fi identificate un număr nedefinit de „specii și subspecii” ale acestui fenomen de la kitsch-ul produs în scopuri propagandistice până la cel pentru „distracție”. Indiferent de clasificarea contextelor în care apare implică întotdeauna noțiunea de „nepotrivire estetică”, de „prost gust”. T.W.Adorno vorbind despre falsa conștiință estetică definește kitsch ul drept „parodie a katarsis-ului” Alexis de Tocqueville, istoric și sociolog al culturii analizează, în Democrația în America
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
un exemplar al condiției umane care înseamnă că nu mai este legat în mod indisolubil de Creator, ci una din multele ființe vii, un subiect biologic. Al doilea efect constă în depersonalizarea omului, separarea dintre individ și persoană. Astfel, în contextul bioeticii, de exemplu, se afirmă că omul este un individ de la conceperea sa, dar devine persoană când ia cunoștință de sine și este recunoscut și acceptat astfel de ceilalți. Al treilea efect se referă la afirmarea celui de-al patrulea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mijloacele semnificative. În acest sens se vorbește de o conștiință istorică care se inserează într-un țesut de temporalitate, între ieri și mâine. Ea este matură în măsura în care știe să transforme stimulii trecutului în proiecte și operații pentru viitor. În acest context istoric fundamental al antropologiei, „Omul simte că nu poate trăi fără să vadă de ce, fără să cunoască pentru cine. În realitate, el nu poate să trăiască fără să știe cine. Doar semnificația ultimă, care este răspunsul la de ce, decide valoarea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a solidarității și a binelui comun”. Considerăm că întrebarea care necesită un răspuns necesar este următoarea: cum se poate fonda o etică planetară care să fie recunoscută de omul planetar? Ioan Paul al II-lea afirmă că discernământul etic, în contextul globalizării, trebuie să se bazeze pe două principii de nedespărțit: - primul, valoarea inalienabilă a persoanei umane, izvor al tuturor drepturilor umane și al ordinii sociale. Ființa umană trebuie să fie întotdeauna un scop final și niciodată un mijloc, un subiect
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
perspectivă etică, această criză nu este cauzată de refuzul valorilor, ci de faptul că ele nu sunt înțelese îndeajuns. Alături de acest fapt asistăm în mod paradoxal la un fenomen opus, la ceea ce a fost numit „întoarcerea eticii” , la nivelul unor contexte de dezbatere publică în domenii, precum bioetica, mijloacele de comunicare, economia, ecologia, politica și sportul. Criza despre care vorbim derivă și din faptul că norma prezentată după canoanele tradiționale este doar obiectul unei înțelegeri abstracte, care nu reușește să devină
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
întregii vieți, iar al doilea dă valoare gestului care se realizează. Textul care i-a inspirat pe părinții conciliari pentru formularea doctrinei asupra conștiinței este cel din Scrisoarea către Romani 2, 15. Acest text ne introduce în mod direct în contextul în care Sfântul Paul elaborează concepția sa despre conștiință. 1.1.2.1 Interpretarea din Romani 2, 15 Lectura textului ne poziționează în ambientul Scrisorii către Romani, cel al reconcilierii dintre creștinii care provin din iudaism și dintre neamuri, pentru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
neamurilor este reflexul acelei legi pe care Dumnezeu a dat-o lui Israel. Conținutul normativ al legii mozaice asupra planului operativ găsește o confirmare - synmartyreìn - în conștiința etică a popoarelor. Paul își încheie reflecția asupra statutului neamurilor așezându-l în contextul judecății lui Dumnezeu. El vrea să spună, de fapt, că această condiție etico-religioasă a neamurilor va apărea în ziua în care Dumnezeu „va judeca secretele oamenilor prin Isus Cristos” (Rom 2,16). În acest mod, încă o dată, el punctualizează care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mod, se poate spune că tema conștiinței a rămas la marginile dezbaterii post-conciliare. În viziunea moralei normative, adevărul moral se impune prin intermediul normelor care reglementează comportamentul concret, lăsând pe al doilea loc legătura obiectivă care obligă subiectul moral. În acest context, conștiința apare ca o expresie a individualității și a geniului personal, și nu ca expresie a raportului imediat cu adevărul moral care transcende persoana. 2.2 Conștiința morală în enciclica Veritatis splendor (1993) Enciclica V.S., „așteptată îndelung”, reprezintă o culme
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a raportului imediat cu adevărul moral care transcende persoana. 2.2 Conștiința morală în enciclica Veritatis splendor (1993) Enciclica V.S., „așteptată îndelung”, reprezintă o culme a domeniului moralei pentru faptul de a fi trasat itinerariul post-conciliar al teologiei morale. Noul context este descris ca o „punere în discuție, globală și sistematică, a patrimoniului moral, bazat pe concepții antropologice și etice determinate. La rădăcina lor se află influxul mai mult sau mai puțin ascuns al curentelor de gândire care sfârșesc prin a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
concepții antropologice și etice determinate. La rădăcina lor se află influxul mai mult sau mai puțin ascuns al curentelor de gândire care sfârșesc prin a dezrădăcina libertatea umană de raportul ei esențial și constitutiv cu adevărul” (V.S. 4). Particularitățile acestui context sunt următoarele: refuzul doctrinei tradiționale asupra legii naturale, asupra universalității și validității permanente a preceptelor sale; intervenția Magisteriului în materie morală este numai pentru a îndemna conștiințele și fiecare va urma apoi, în mod autonom, alegerile sale de viață; dubiul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]