66,303 matches
-
nu a primit asistență. Trei ani mai tarziu, după ce a fost trimisă la Vilnius, prima reproducere artistică a imaginii a fost realizată sub îndrumarea ei. În același mesaj din 22 februarie 1931 despre milostivirea divină, Faustina a mai scris în jurnalul sau (Caietul I, 49) că Iisus dorește ca această imagine” să fie binecuvântata solemn în primă duminică de dupa Paste, sărbătoare ce trebuie să devină Sărbătoarea Milostivirii.” În Noiembrie 1932 Faustina se reîntoarce la Varșovia pentru a se pregăti pentru jurămintele
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
Faustina a trecut testele necesare și a fost declarată cu mintea întragă. Apoi Sopocko a început să aibă încredere în Faustina și să o susțină în eforturile acesteia. Sopocko deasemenea a sfătuit-o pe Faustina să înceapă să scrie un jurnal și să noteze conversațiile și mesajele primite de la Iisus despre care povestea. Faustina i-a spus lui Sopocko despre imaginea divinei milostiviri și în ianuarie 1934 Sopocko o prezintă artistului , care era și professor la universitate. Până în iunie 1934, Kazimierowski
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
lui fiind cea mai răspândită. În timp ce se află la Vilnius, Faustina a prezis că mesajul divinei milostiviri va fi interzis pentru o vreme și abandonat dar că va fi apoi acceptat din nou. Pe 8 februarie 1935, ea notează în jurnal(caietul I, 378): Va veni o zi când această operă atât de recomandată de Dumnezeu va părea aproape total distrusă. Și atunci Dumnezeu va începe să acționeze cu o mare forță, care va da mărturie despre adevărul Sau. Această operă
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
Sau. Această operă va da o nouă splendoare bisericii, chiar dacă există în ea de multă vreme. 20 de ani mai tarziu, în 1959, mesajul ei a fost interzis de Vatican dar acceptat din nou în 1978. Faustina a notat în jurnalul ei(Caietul I, 414) că în Vinerea Mare din 19 aprilie 1935 Iisus i-a transmis că dorește ca imaginea divinei milostiviri să fie în mod public adorata. În vinerea din 26 aprilie 1935 părintele Sopocko ține prima slujba a divinei
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
îmbolnăvi presupunându-se că este tuberculoză. Este mutată într-un sanatoriu din , Cracovia. Continuă să petreacă mult timp in rugăciune, recitind rugăciunile și rugându-se pentru convertirea păcătoșilor. Ultimii doi ani din viață îi petrece rugându-se și scriind în jurnal. Pe 23 Martie 1937, Faustina notează în jurnalul sau(Caietul III, 1044) că a avut o viziune în care sărbătoarea Divinei Milostiviri va fi celebrata și în biserică ei natală și că acolo vor participa mari mulțimi de oameni și
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
într-un sanatoriu din , Cracovia. Continuă să petreacă mult timp in rugăciune, recitind rugăciunile și rugându-se pentru convertirea păcătoșilor. Ultimii doi ani din viață îi petrece rugându-se și scriind în jurnal. Pe 23 Martie 1937, Faustina notează în jurnalul sau(Caietul III, 1044) că a avut o viziune în care sărbătoarea Divinei Milostiviri va fi celebrata și în biserică ei natală și că acolo vor participa mari mulțimi de oameni și că aceiași sărbătoare va fi ținută și la
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
si aceasta interzicere a luat sfârșit în 1978. În aprilie 1978, prefectul Sacrei Congregații a Doctrinei Credinței a declarat că Notificarea de interzicere nu mai este valabilă și a declarat că neînțelegerile au fost create de către greșelile traducerii italiene a jurnalului Faustinei. Iar mai apoi materialul ce ridică întrebări nu a putut fi confruntat cu cel original din cauza dificultăților de comunicare datorate celui de a-l doilea razboi mondial. Și mai apoi erei comuniste. Beatificarea Faustinei a implicat și cazul vindecării
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
se deosebească de ceilalți mulți vizionari ce au avut viziuni cu Iisus și Maria. Autorul în urma unei estimări făcute după Duminică Milostivirii din 2010 aproximează că peste 100 de milioane de catolici participa la această sărbătoare. Prima traducere a Micului Jurnal al Faustinei Kowalska în limba română are 677 de pagini plus încă 16 cu fotografii și apare la Editură ARCB (Arhiepiscopiei Romano-catolice de București), București, 2008, ISBN 978-973-1891-04-0. 9. La un moment dat, eram la bal cu una dintre surorile
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
astfel încât arborii sunt încă tineri. Datorită florei, faunei și pitorescului determinat de acestea, cascada a devenit un loc ideal pentru picnic, iar vara este vizitată de zeci de mii de turiști, pe perioada iernii fiind închisă. În anul 1752, în jurnalul său de călătorie, episcopul Pococke, care călătorise în jurul insulei, a dedicat o mare parte din paginile jurnalului său, descriind "Valorile Irlandei", iar vizita la Powerscourt era consemnată asfel: „Powerscourt, care aparține Domnului Powerscourt ... În parc, la două mile de casă
Cascada Powerscourt () [Corola-website/Science/327729_a_329058]
-
loc ideal pentru picnic, iar vara este vizitată de zeci de mii de turiști, pe perioada iernii fiind închisă. În anul 1752, în jurnalul său de călătorie, episcopul Pococke, care călătorise în jurul insulei, a dedicat o mare parte din paginile jurnalului său, descriind "Valorile Irlandei", iar vizita la Powerscourt era consemnată asfel: „Powerscourt, care aparține Domnului Powerscourt ... În parc, la două mile de casă, se află celebra cădere de apă, o cascadă ale cărei ape cad necontenit într-o groapă săpată
Cascada Powerscourt () [Corola-website/Science/327729_a_329058]
-
Obține licența în drept la Facultatea de drept, Univ. Regele Carol II. 1940 Atanasie Nasta obține titlul de doctor al Facultății de drept din Cernăuți. 1939,1940, 1941 Atanasie Nasta este concentrat. 1942 Luptă pe frontul de est, redactează un Jurnal de front în versuri. 1943 Părinții, frații și surorile Nasta se stabilesc in comuna Ovidiu, sat Cocoșu, (județul Constanța), după instalări de scurtă durată în Bărăgan. Ian. 1944 Atanasie Nasta se înscrie în corpul avocaților pledanți, Colegiul Ilfov. 1944 Este
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
schimbă pe rând declarațiile, oferind mai multe informații despre Alexandra. Andreea îi spune polițistului că Alexandra a trăit în vacanța de vară precedentă o poveste de dragoste cu un profesor (Dan Bădărău), ea rupându-și cu câteva zile în urmă jurnalul în care își descria relația. Tudor afirmă că el a văzut-o pe Alexandra mergând pe faleză de mână cu George „Geo” Costea (Mihai Stănescu), fiul senatorului Radu Aurel Costea (Șerban Ionescu). Senatorul Costea este un om foarte influent în
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
la 30 noiembrie 1698 ar atesta această dată de creare a ordinului; pe această medalie au fost gravate Crucea Sfântului Andrei așezată peste vulturul bicefal. La 20 martie 1699, secretarul ambasadei austriece în Rusia, Johann Georg Korb, a notat în jurnalul său cuvintele: «Majestatea Sa a instaurat Ordinul Cavaleresc al Ordinului Sfântului Apostol Andrei».» Acest jurnal este unica dovadă scrisă a instaurării acestui ordin. Secretarul ambasadei scrie în jurnalul său: «Majestatea Sa a remis boierului Fiodor Alekseievici Golovin primul însemn al
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
au fost gravate Crucea Sfântului Andrei așezată peste vulturul bicefal. La 20 martie 1699, secretarul ambasadei austriece în Rusia, Johann Georg Korb, a notat în jurnalul său cuvintele: «Majestatea Sa a instaurat Ordinul Cavaleresc al Ordinului Sfântului Apostol Andrei».» Acest jurnal este unica dovadă scrisă a instaurării acestui ordin. Secretarul ambasadei scrie în jurnalul său: «Majestatea Sa a remis boierului Fiodor Alekseievici Golovin primul însemn al Ordinului Sfântului Andrei».» Alegerea Sfântului Andrei nu a fost hotărâtă la întâmplare, deoarece Sfântul Apostol
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
1699, secretarul ambasadei austriece în Rusia, Johann Georg Korb, a notat în jurnalul său cuvintele: «Majestatea Sa a instaurat Ordinul Cavaleresc al Ordinului Sfântului Apostol Andrei».» Acest jurnal este unica dovadă scrisă a instaurării acestui ordin. Secretarul ambasadei scrie în jurnalul său: «Majestatea Sa a remis boierului Fiodor Alekseievici Golovin primul însemn al Ordinului Sfântului Andrei».» Alegerea Sfântului Andrei nu a fost hotărâtă la întâmplare, deoarece Sfântul Apostol era venerat de poporul rus. Potrivit scrierilor teologului Origene, Sfântul Andrei, fratele Sfântului
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
ferestre dădeau către o grădină interioară. Acolo se aflau doar o masă simplă de lemn cu câteva etajere, pe care Eliade și-a aranjat o mică bibliotecă alcătuită din cărți scrise în limbile portugheză și spaniolă. Scriitorul a mărturisit în "Jurnalul portughez" că își dorea să promoveze cultura românească în străinătate, dar simțea în același timp că viața culturală din România este marcată de mediocritate și de un complex al periferiei. "„M-am suspectat o vreme că frica mea de dezastrul
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
câțiva metri de ocean. Scriitorul și-a organizat o mică biblioteca în camera cea mai spațioasă, unde se aflau câteva rafturi goale. Potrivit etnologului Andrei Oișteanu, scriitorul a traversat în perioada sa portugheză (1941-1945) o severă criză psihonevrotică descrisă în "„Jurnalul portughez”". Motivele depresiei sale psihice sunt considerate a fi următoarele: depărtarea de țară, evoluția războiului, prăbușirea Germaniei hitleriste, instaurarea regimului comunist în România, obligațiile funcționărești plictisitoare, sentimentul sterilității ca scriitor, boala și moartea soției sale Nina (la 20 noiembrie 1944
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
sentimentul sterilității ca scriitor, boala și moartea soției sale Nina (la 20 noiembrie 1944). El și-a tratat nevrozele în perioada 1943-1945 cu droguri psihotrope (Passiflorina sau Pervitin) din care lua în zadar „doze masive”. Într-o pagină inedită de jurnal din 30 iunie 1968, descoperită pe o foaie volantă de Mac Linscott Ricketts, Mircea Eliade afirmă că ontofania trăită de Eugen Cucoaneș în nuvela sa anticipa experiența ulterioară a lui Aldous Huxley, după ce a luat mescalină, și a remarcat pentru
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
-l determină să se refugieze în grabă în munți și să rupă contactul cu semenii săi este, în opinia lui Culianu, o alegorie a superiorității mentale a lui Corneliu Codreanu față de oamenii vremii sale, neputincioși în a-l înțelege. În "Jurnalul portughez", Eliade a infirmat o astfel de interpretare, el notând că macrantropia este "„o formulă concretă și pitorescă a geniului și a izolării sale definitive”". „” a fost scrisă în februarie 1945 la Cascais (Portugalia), un sat de pescari de lângă Lisabona
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
de pescari de lângă Lisabona,<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> fiind prima nuvelă scrisă în exil de Mircea Eliade. Scriitorul mărturisește în "Jurnalul portughez" că și-a imaginat acest subiect cu vreo jumătate de an în urmă, în iulie 1944. Eliade nu a fost mulțumit de prima versiune a nuvelei și a corectat-o ulterior, după cum menționează într-o însemnare succintă din "Jurnalul
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Jurnalul portughez" că și-a imaginat acest subiect cu vreo jumătate de an în urmă, în iulie 1944. Eliade nu a fost mulțumit de prima versiune a nuvelei și a corectat-o ulterior, după cum menționează într-o însemnare succintă din "Jurnalul inedit", datată 19 aprilie 1948: „Am început astă seară corectarea și transcrierea nuvelei Un om mare. Îngrozitor de prost scrisă. Dar mă încântă întunecatul ei umor”. Varianta finală a nuvelei a fost publicată pentru prima dată în numărul din noiembrie 1948
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
-o ca „o artă poetică, ca formă a metadiscursului, a comment faire-ului eliadesc”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”; el își exprima tot acolo mirarea că nuvela „Adio!...” a fost publicată în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
Ascona, asistând la conferințele pe teme spirituale organizate de grupul Eranos în reședința Olgăi Fröbe-Kapteyn de pe malul lacului Maggiore. Acolo a scris nuvela „Fata căpitanului”, într-o singură zi din iulie 1955. Eliade a menționat scrierea acestei nuvele atât în jurnalul său ("„La Casa Gabriella, în iulie, am scris nuvela Fata Căpitanului.”"), cât și în memoriile sale ("„Luna iulie am petrecut-o la „Casa Gabriella”. Mă simțeam cu adevărat în vacanță. Mă întrebam, uneori, ce fel de „literatură” mi-ar plăcea
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
sfârșitul scrierii.<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> Autorul își manifesta propriile intenții, dar și unele temeri, într-o însemnare succintă din "Jurnalul inedit", datată 28 decembrie 1963: „Vreau să las frâu liber imaginației [...], putând aluneca oricând în grotesc, comic de mahala sau senzațional. Iau acest risc și pentru că-mi place, dar și pentru că nu am încotro. Mă apropii din nou de problema
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
O fotografie veche de 14 ani” a fost analizată cu mai multe prilejuri de către eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia. Comentarii cu privire la semnificația nuvelei sunt realizate în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) și în eseul „Predică la Duminica Ortodoxiei” din volumul " Dăruind vei dobândi - Cuvinte de credință" (Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 1992). Nicolae Steinhardt a primit în 1970 de la fostul său coleg
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]